celesta

Fugite de la şcoală

Prea multe amintiri ce dau năvală
cu umbre vagi din visuri re-setate,
la miezul nopţii vă aduc pe toate,
frumoaselor fugite de la şcoală.

Cu gândurile-mi pline de ispite,
vă chem la mine-n fiecare seară
când luna, pe fereastră, de afară,
se scurge-n pat cu raze poleite.

Şi-n muzica celestă care vine
din adâncimea cerului albastru,
pe frunze dantelate de jugastru,
vom scrie noi poeme cu aldine.

La rând, pe câte-o frunză fiecare,
cu rimele gândite împreună,
şi un condei din razele de lună
le-om termina-nainte de plecare.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, ediţia din 28.09.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spleenul iubirii

Sufletul nu mai poate răbda,
dă ocol durerii,
o îmblânzeşte cu o mângâiere de copil
ce răscoleşte trupul şi-i dă culoare,
de se luminează la faţă
cu buzele arse.

Inima-n freamăt asemenea frunzelor
în spleenul iubirii
urcă toate treptele emoţiei
pe curbele voluptăţii.

Respiră aromele şi răcoarea nopţii
filtrează fericirea şi o aşează-n fereastră,
să simtă cum se deschide orizontul,
devine miere vâscoasă şi nu mai curge,
se purifică într-o stare solidă.

Până şi dulcele se concentrează-n sine
doar timpul îşi lasă amprenta

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă totuşi te-ai născut

Si dacă totuşi te-ai născut, femeie
Cu foc sub epiderma de mătase,
Aprinde rugul în a mele oase
Şi-mi fi pentru celesta poartă, cheie.

Şi dacă totuşi mi-ai trimis misivă
Prin ochii tăi ce prevestesc pârjolul
Să ne jucăm până la capăt rolul
Plutind pe-a vieţii mare în derivă.

De naufragii teamă nu îţi fie,
Pe-o insulă-ţi voi construi palate,
Am să îţi pun pe degete agate
Şi nudul ţi-l îmbrac în poezie.

Şi dacă totuşi te-ai născut, femeie,
Trofeu în noapte şi în zori osândă,
Te voi sculpta-n privirea mea flămândă,
Mirabilă, angelică scânteie.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din nou pelerinul...

Ce lungă îmi pare tăcerea spre seară
când umbrele sure ajung din trecut
pe ample cărări din vestita Sahară
cu dune întinse pe gândul pierdut...!

E toamnă târzie şi, parcă, deodată,
se umple văzduhul cu nouri de dor
aduşi fără veste de-o ceaţă-ncărcată
cu vechi amintiri, revenite-n decor.

Ajunse la uşă ar vrea să mă cheme
să beau elixir din pocal fermecat –
e vechiul pocal, regăsit în poeme,
din care să gust... că nu e păcat!

Aşa voi ajunge din nou pelerinul
ce-şi trece prin oaze iubirile lungi,
găsind-şi pe geana luminii destinul
în vagi neuitări cu ecouri prelungi.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existenţiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochii timpului îţi privesc mâna

înspre tabloul din adâncul metaforei
cărăuşul timp
scrie povestea flămândă din ramuri de dor
pe colina iubirii
curge clepsidra – ne pândeşte cărăuşul cristalelor

în verde crud de curcubeu
dintr-un inventar al vieţii sădeşti o sărbătoare
în înserarea ceasului din turn
urc mereu scările mărunte
spre ora sosită cât mai târziu
în micul univers – e soare

în ochii timpului un colier de iris
o secundă celestă în copacul iubirii
în ceasul memoriei
tu şi alb într-o singură nuanţă
eu o creangă
tu un tot

[...] Citeşte tot

poezie de Vali Niţu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din nou pelerinul...

Ce lungă îmi pare tăcerea spre seară
când umbrele sure ajung din trecut
pe ample cărări din vestita Sahară
cu dune întinse pe brâu de sărut!

E toamnă târzie şi parcă, deodată,
se umple văzduhul cu nouri de dor
aduşi fără veste de-o ceaţă pătată
din vechi amintiri revenite-n decor.

Ajunse la uşă ar vrea să mă cheme
să beau elixir din pocal fermecat,
e vechiul pocal, regăsit în poeme,
din care să beau,... că nu e păcat!

Aşa voi ajunge din nou pelerinul
ce-şi trece prin oaze iubirile lungi,
găsind-şi pe geana luminii destinul
în vagi neuitări cu ecouri prelungi.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ediţia din 13.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

«Pământul suie-n temple,-n piramidă, / în galaxii de ancore cu lună, / c-o lume înroindu-se nebună,-n / buimacă-naintare de omidă...! // Celesta mare roşie-şi adună / un gordian de specii pentru cridă, / un gordian şi pentru zona-i vidă – / spaţiu şi timp născându-se-mpreună...// Oricât s-arată de integru cerul / şi-oricât ar face lumea noastră unde, / pământul ne înalţă, ori ne-ascunde... // El ni-e stăpân oriîncotro şi-oriunde: / pământul, Împăratul Negru, lerul / topindu-şi, nunţii cosmice, tot fierul...!» ‒ (XXXIII), "Sonet-oda Negrului Împărat de la curtea Elementului Pământ" / 10 august 1996
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre croite stihuri inspirate despre elementul Pământ» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 207).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre croite stihuri inspirate despre elementul Pământ» (10 august 1996)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adun amintiri

Adun amintiri de prin plaiuri de rai
Când razele line coboară spre zori,
Se-aude, departe, un sunet de nai
Şi roua se-aşează-n petale de flori.

Îl suflet le prind, ca pe darul divin,
Să mângâie clipa şi dorul nestins,
Căci vraja pluteşte pe cerul senin,
Iubire sădind pe tărâm necuprins.

La tine am gândul în clipe de dor
Şi arde-n tăcere cuvântul nescris,
Mă leagănă-n taină un val de fior
Ce duce aievea spre calea de vis.

Adun amintiri din freamăt de dor
Şi-n lacul iubirii privesc ne-ncetat,
Pe mal de vei trece cu pasul uşor
De-o blând-adiere voi fi mângâiat.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicuţă Ioan Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

Celula adormită pe corpul meu apus
Trezindu-mă la viaţă, departe de-ntuneric,
Îmi odihnesc lacrima din orizont himeric
Şi tot de Sus se lasă-n Jos mereu... şi ce-am de spus?

Nimic din ce n-am scris se scrie peste mine
Privesc înlănţuită la astrul din înalt,
Ce pare a fi hăul, ori poate fi un salt
Spre dorurile ascunse pe chipuri în ruine.

Aer străin să împresoare trupul meu cel strâns;
Să vină marmura celestă pe faţa mea cea rece,
Căldura mult mă doare, deşi n-aş vrea să plece
Ea duce-n depărtare un zâmbet pal şi plâns.

Să strig?... Să mă opresc?...
Cuvinte ce nu-s ale mele,
Se scaldă-n albia de stele... şi
Tac în vorbe albe. Privesc, cânt, mocnesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina nopţii

Aduceţi mai aproape pădurea de foioase,
când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri
de jurăminte false, pe la răscruci rămase
la margini de legende venind de nicăieri.
Atunci voi înţelege că undeva anume,
pe-o margine de doruri, fără a şti precis,
tu încă treci cu gândul hotarele postume
să-mi readuci o clipă de magic paradis.

Voi arunca din suflet regretele tardive
sosite pe-nserate cu flux de amintiri,
când muzica plecată din zeci portative
te va chema, iubito, sub caldele-mi priviri,
şi-n dulcea reverie a clipelor venite,
cu muzica celestă, pe margini de delir,
în prag de aştepare, din şoaptele-ţi vrăjite,
să-mi torni pe îndelete licori de elixir.

Ne vor cânta deasupra iubirile întoarse,
cu notele aduse din straniul portativ,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!