Toate rezultatele despre celesta, pagina 5
Predestinat
Patimi reunite într-un nor de ceară
Topit-au sămânța unei iubiri ingrate,
Am privit jos, la planurile sparte
Și mai apoi, privesc în sus... ca să mă doară.
Voiam să merg prin viață așa cum vrea oricine...
N-am reușit decât să mă rănesc;
Al meu scop de viață nu s-a vrut pământesc,
Veleitățile-au fost date a fi divine.
Cu cât mă-mpotriveam a fi ce mi s-a dat,
Cu-atât mă istoveam în boală și căință...
Pân' ce-am pierdut lupta și cu a mea voință,
Primind să fiu ce fost-am destinat.
Soartă sau destin, viață sau trăire,
Cu toții le avem; le prețuim divers.
Vrem sau nu a crede despre al lor mers,
El nu ne aparține și nici a noastră fire!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Fructele rațiunii
fructele rațiunii sunt în timpul de coacere
poemele galbene sunt o mândră recoltă
condeiul e o dragoste - inedită afacere
poezia luminii în mine se dezvoltă.
amară-i bătrânețea nutresc o întoarcere
la vremea tinereții mereu dezinvoltă
fructele rațiunii sunt în timpul de coacere
poemele galbene sunt o mândră recoltă.
pasiuni romantice sunt în prefacere
cu perfuzii de lumină din celestă boltă
gânduri metamorfozate au o desfacere
în lumea întreagă când nu se revoltă.
fructele rațiunii sunt în timpul de coacere
poemele galbene sunt o mândră recoltă.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regret
Când voi pleca, am să regret doar versul -
Un clopot viu de inimi sfărâmate...
Să-mi plângă peste umeri universul
Însângerat de răsărituri sparte.
Să-mi cânte umbra vânt de nemurire
În plânsul meu de înger ceruit,
Căci am pășit tăcut spre fericire,
Dar fericirea iar m-a părăsit.
În ploi de frunze și în vânt de seară
Să-mi picure tăcut câte-un poem,
Să tăinuiți iubirea mea de mamă,
Să fiu cu voi alături la tandem...
Să-mi regăsesc în trecerea modestă,
Dorul de poezii universale,
Să uit de existența mea celestă,
Să bâjbâi înapoi spre re-creare.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce rămâne
Aer prospăt după ploaie
Îmi pătrunde în odaie
Pe fereastră și îmi lasă
Izul său de amiroasă
Nici nu-mi vine să mai plec
Spre vreun monument aztec
Câtă liniște și pace
Împrejur mi se desface!
Și cobor ca într-un templu
dinăuntru. Să contemplu
Cum particula atestă
Milosârdia celestă;
Înțeleg că nu-nțeleg
Toată mila și iubirea
Creatorului întreg
Care copleșește firea
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de cupă
În seara asta-mi este dor de-o cupă,
De-o cupă plină ochi cu-n negru vin,
Cu-n negru vin te-aștept să vii de după
De după visele ce sunt un chin,
Un chin ce deseori îl simt ca jarul,
Ca jarul ce-a rămas din propriul rug,
Din propriul rug ridic în sus paharul,
Paharul ce-nchinând, spre tine fug...
Spre tine fug, minunea mea celestă,
Celestă-ți este șoapta, coapsa... tot!
Tot ce-mi doresc este să-ți fiu tempestă...
Să-ți fiu tempestă... Ce altceva pot?
Pot doar să sper, în nopțile cu lună,
Cu luna să bem vinul împreună.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sosiri și plecări spre timpuri viitoare
în zilele rămasului de viață
brațul destinului ne pictează într-un colț din univers
adunați sub gânduri
răspundem
prezent
viața strigă catalogul în verde anotimp
imaginea trăirii rămâne printre cuvinte
așa a trebuit să fim noi
unic poem
amprentă a timpului din cerc
fiecare semn de întrebare respiră silabele iubirii
neuitând să lase uitării
scrie-n surdină alt vers
pentru o clipă celestă mâinile se opresc
împreunate-n veghe în călcâiul de lumină
lângă iubirea virgină dintr-un timp cuminte
sortite mângâie privirile
[...] Citește tot
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celesta
Si-n oricate ademeniri m-oi pierde,
Am sa raman fidela cuvintelor eterne;
Rapita incet de secundele uimirii,
De caracatite si voluptati ale iubirii.
Si langa tample-mi, calatoare
Vor trece pasari rapitoare,
Ce pe sub gene vor privi la mine
Ducand in gheare fluturi si savane.
Incendiare stele vor palpai in bolta
Imbiind telurica-mi dorinta spre revolta,
Si cupizi vulturi de mangaierile-naltimii
Vor inspira colosi ozoni ai prospetimii.
Printre sufletele inlantuite in prihana
Ma voi preface in faptura de morgana,
Si-am sa adap tristetea calailor de sange
Cu pui razleti de eoli ce-i vor plange.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Molnar
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproș
Nu te mai rog, Doamne, nu te rog nimic,
las în voia ta timpul meu strivit,
nu te mai rog, Doamne, prea mult te-am rugat
râd și plâng, visez, cum m-ai depărtat.!
Nu te mai rog Doamne, nu stau în genunchi,
n-aprind lumânarea, nu mă-nchin la cruci,
tu n-ai timp de mine, ești prea important
și ești mult prea mare să vezi din înalt!
Fă Doamne cum vrei, aștept trist în noapte
clipa ta celestă, clipa de dreptate,
o aștept tăcut poate prea gândită,
o aștept să știi până-i plămădită!
Nu te mai rog, Doamne, stau și eu la rând,
poate-mi vine timpul până sunt mormânt,
poate am norocul să auzi ce spun,
poate vezi cu ochii și omul cel bun!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino, creștine, la cișmea
De pietre arunci peste mine,
durere nu simt, ci iubire.
Nici zgomotul cetății nu se-aude
doar dangătul suav din turla bisericii
așază cununa de summa cum laude,
sufletul liniștit savurând laptele stâncii.
Timpul, pășește și el în vârful piciorelor
să nu rupă tăcerea ce-a creat
albe și roșii hotare ale stelelor.
Sunt stele ale Crăciunului adorat
ce apă-au băut din lingura -zânelor
și zarea în culori au îmbrăcat.
Steaua călăuză mă poartă la locul sfințit și cu dor,
pe brațe de suflet să primesc
Copilul născut, nu făcut... Salvator.
E pace celestă în inima mea,
din ea îți ofer necondiționat...
Vino, creștine, la cișmea,
apa mântuirii și-a iubirii bea, emoționat!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugite de la școală
Prea multe amintiri ce dau năvală
cu umbre vagi din visuri resetate,
la miezul nopții vă aduc pe toate,
frumoaselor fugite de la școală.
Cu gândurile-mi pline de ispite,
Vă chem la mine-n fiecare seară
când luna, pe fereastră, de afară,
se scurge-n pat cu raze poleite.
Și-n muzica celestă care vine
din adâncimea cerului albastru,
pe frunze dantelate de jugastru,
vom scrie noi poeme cu aldine.
La rând, pe căte-o frunză fiecare,
cu rimele gândite împreună,
și un condei din razele de lună
le-om termina-nainte de plecare.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediția din 29.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!