Poezii despre apar, pagina 6

Clipe frumoase

Încerc o voioşie
pe-o rază de lumină
ca o mireasmă caldă
ce mă învăluie adânc
faţa se luminează
visul iar dispare
şi clipe frumoase
apar ca prin minune,
râzi la soare
râzi la lume
şi fii încrezătoare
totul va trece
fericirea divină apare
în tot ce ne-nconjoară.....

poezie de Eugenia Calancea (4 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calamităţi

De-apare o calamitate
Pe care nu poţi s-o eviţi
Supuşi ai sorţii, chinuiţi,
O suportăm cu demnitate
Că pe-astă lume, strâmbătate,
Dă şi natura, precum ştiţi
La fel "balaurii" cumpliţi
Ce astăzi sunt realitate
Aşa vedem cum, oameni buni,
Apar necazuri în puhoi:
Vulcani cu lavă din genuni,
Tornade ucigaşe, ploi,
Cutremur, viscole, furtuni
Şi deputaţi votaţi de noi.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna si Soarele

Cand stele pe cer apar, Si luna iese iara, In jurul tau daca privesti, Vei stii ca este seara. Cand soarele a rasarit, Si raza-ti bate-n fata, In jurul tau de ai privit. Vei stii ca-i dimineata.

poezie de Aurelia Georgeta Muntean (2003)
Adăugat de Aurelia Georgeta Muntean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă-n piept am de şoim

Cu întreaga mea fiinţă
Am jurat astăzi credinţă
Sub stindardul tricolor
Pentru-al ţării viitor.

Braţul meu cel mic de azi
Va fi unul de viteaz
Ajungând în viitor
Ţării sale,-apărator.

Gata-s de luptă mereu
Să apăr ce este-al meu.
Deşi-s doar un pui de om
Inimă-n piept am de şoim!

poezie pentru copii de Valeria Iacob (august 2018)
Adăugat de Valeria Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penelopa

Din norii disperării mele arunc cuvintele spre cer
Mă simt frumoasa Penelopa si ţes lungi pânze de mister

Ulise a plecat departe... sirene-n drumul lui apar
Dar credincioasa Penelopa numără zile-n calendar
Şi mare nu i-a fost mirarea când aparu din nou in prag
Aş vrea să fiu o Penelopa si tu Ulise... soţul drag!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zorii erau de albuş

îi admiram prin flacăra brichetei
dincolo de lacrimi şi vrăji
suspinam strâns de întâmplări amare

stăteam cu picioarele în gol
gata să decolez în iadul
fără de sfârşit şi fără de început

în plasma zării apar bacterii ucigaşe
atacă focul purificator al brichetei
cade degetul ucis de umbre

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pitecantropi moderni

Călătorii prin timp mereu
Se fac,- trecutul e-n vizor-
Dar mai ales în viitor...
Turismul e la apogeu
Astfel, vedem că nu prea greu
Apar pitecantropi de zor
Ne înconjoară şi-ajutor,
Ne cer cu foarte mult tupeu
Şi în "virtutea inepţiei",
Nu reuşim să-i contestăm
Ei se proclamă fii ai gliei,
Ne-ndeamnă să îi tolerăm
Dar culme a obrăzniciei
E că doresc să-i şi votăm.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Timpul care a fost inapoi,
E acum inainte
Fata lui fara val se acopera cu o matase instelata.
Cine i-a dat vestmant si podoaba?
Cum s-a nascut spectacolul lui trecator?
in curgerea pe nseimtite a timpului
In miscarea lui fara forma,
Cine infloreste florile?
In fiece clipa noi forme apar
Din oceanul pustietatii
Si cad pe tarmul netarmuit.
Valurile imblanzesc o iluzie a mortii.

poezie clasică de Maitreyi Devi din Dragostea nu moare
Adăugat de Bagarean Alina Ingrid
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Omagiu strămoşilor"

Nu ştim de-a urmărit un scop,
Când Darwin ne-a-nvăţat, savant,
Cu stilul său cel elegant
C-avem strămoş pitecantrop
Adam şi Eva au "un hop"
Iar crezul nostru negalant
N-a mai găsit interesant
Să-i pomenim a fi "în top";

Belele apar potop
În sânu-ntregei noastre ginte,
Şi-am moştenit putere-un strop,
Da-i mulţumim c-un gând fierbinte
Strămoşului pitecantrop,
Că nu ne-a dat şi a lui minte.

Poem despre ceea ce tu numeşti naştere

Ţi-am simţit respiraţia / noapte cu picioare de lună.
Albă, subţire, aburită... cometă a lumilor viitoare,
Cu maci sângerii şi tăceri deformate în cuvânt.
Parcă ieri mâna ta cuprindea centrul universului,
Mediana dintre tine şi mine! Timpul împarte
monede plumbuite
Acelora ce se nasc pe hotarul viilor, iar secunda
când te-am fost zărit
creşte precum peştii cu irişii
bulbucaţi.

Mă aşez la masă cu întrebări-păsări,
ciclopi din lumile ce au trecut
Şi apăs pe somnul tău rece/ al naibii de rebel
Cu unghiile mele vopsite fucsia.
Toate îmi apar ca nişte iluzii demolatoare,
numai lampa ta de veghe are un buzunar secret.
Ai pentru mine o inimă cât suflul înaltului
o inimă plutitoare?

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!