ai grija ce-ti doresti

Îţi sunt...

Eu îţi sunt nebunul
Cerşetor de-aminte,
Să-ţi presare drumul,
Să-l întinzi cuvinte.

Eu îţi sunt soldatul
Ce-ţi păzeşte gânduri.
Eu îţi sunt păcatul
Ce-n ascuns îţi murmuri.

Sunt risipitorul
Ce-ţi culege lacrimi
Să-ţi înece dorul,
Să renaşti din patimi.

Eu îţi sunt duhovnic
Să te spovedeşti.
Veşnicul statornic
Să te-ndrăgosteşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul lanei

Am si sentimentul lânei -
Nu stiu de ce-ti spun asta,
Probabil ca m-ai intrebat,
Mi-ai cerut un inventar al
Sentimentelor.

Le am pe toate, am sentimentul tuturor
Stofelor, si acum îmi dau seama
Ca-l am si pe-al
Medalionului. Am rămas cu ochii pironiti acolo.
El mă sageta.
E bine daca-ti poarta de grija.
Eu nu prea port de grija - am alte calitati,
Dar nu port de grija.
N-am timp. Daca mă tii la git, da.

Hai să te descriu, tot trebuie să fac ceva
Dar tie-ti sta bine-ntre bijuterii.
Trebuie să te descriu o data cu bijuteriile tale.
Esti buna pentru arheologii viitorului,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Locuiesc la două zâmbete de tine..., mă ştii?
Sunt în dreapta firului tău albit de suferinţă, aceea pe care singur ţi-o pricinuieşti.
Sunt în stânga suspinului ce-ţi caută disperat gura, cu dinţii frumoşi şi înfometaţi, aceia cu care-ai muşcat din speranţă, cum faci cu mărul gata pârguit...
Sunt la nord de iubirea ce te strigă, are vocea sopranei şi înfăţişarea zeiţei, Afrodita nu-i, că frumuseţea-i dispare la prima umbră de îndoială...
Să zicem că-i Atena, sau ce nume ai vrea tu să poarte...
Sunt la sud de dorinţa cu care născocesc în mine fantezii, au sute de culori şi arome şi mă parfumează insistent...
De care doreşti? Dulci, amărui...?
Sunt în poarta serii, privind întunericul... şi el mă sărută pe gură.
Şi-ţi rostesc numele şi mă doare cuvântul,
Şi-i frig în busolă şi se lasă tăcerea...

poezie de Narci Anca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gimnosfere

întreabă tatăl
cine sunt toţi aceşti morţi ce-ţi traversează calea?

un cort roşu vopsit uitat dinadins acolo
o vrăjitoare ce cheamă întunericul în miezul copacilor
voi ancora
voi fi tăcerea şi mişcarea frunzelor în lumina sferelor

întreabă mama
ce este cu această iubire ce-ţi inundă sinapsele?

după ce a străbătut câmpia nesfârşită a inimii
supusă vântului
călăuză nevăzută te-a chemat desfrunzirea

tălpile tale fulguie prin lumea plină de sfere

poezie de Afrodita Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie...

Vei fi, să-ţi ajungă aceste cuvinte
ce-ţi spun ADEVĂRUL, vei fi-ntr-adevăr
poţi şti chiar mai multe, dar spune-ţi cuvinte,
Pline de oamenii ce nu mai mor

Ai tot crezut când impresia-i grea,
sau
când ai tot simţit energia scăpând
Nu e nimic decât grija ce altora
ai răspândit, iar de tine... uitând

Poate că rima-i mai şchioapă, nu are...
şi nu trăieşte ca tine gândind
Dar se exprimă cum poate dar tare
te scoate-n stradă să vezi sau cântând
ziua-i aceasta, când gându-i flămând
Şi-ADEVĂRUL NU-L... DOARE aflând.

poezie de Scurtu Sorin Izvoraş (23 octombrie 2017)
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În gîndul meu

E tot ce-ţi cer,
străine,
ţie,
rătăcitor prin pădurile timpului
măsurat în căderi...
Paşii noştrii şi-au încrucişat
azi,
urmele,
Când singurătatea îşi plimba cutezătoare,
Credinţa.
Întinde-mi mâna
o clipă,
Atât cât să pot vedea
zâmbetul speranţei,
Răsfrânt
pe chipul necunoscutului,
copac,
Ridică-mi neputinţa
pe ramura verde
Acolo

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Pe zi ce trece, timpul mă supune,
nu înţeleg – de ce atâta grabă...?!
O, timp neiertător, te ţii de glume,
iar eu mai am încă atâta treabă!

Mai sunt si alţii, poate îmi vei spune,
să ducă-n cer destinul prevăzut...,
ce-ţi pasă-atunci că-n urma ta rămâne
atâta treburi, încă de făcut...?!

Rămână numai praf în urma mea,
tot n-aş veni la tine să mă plâng...
O, timp nebun, mai bine m-ai lăsa
la capătul destinului s-ajung!

Nu este-n lume altul ca al meu,
ca-n grija ta să-l las neîmplinit...
Dau seamă unui singur Dumnezeu,
mergând spre El cu sufletul smerit.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 136

Când al tău suflet sfânt te va mustra,
Tu să îi juri că-n tine Will a fost,
Căci bărbăţia mea poate intra;
Eu din iubire mi-am făcut un rost.
Şi Will te va pătrunde negreşit,
Câţi te-ar avea, eu tot te mai doresc,
Un lucru este însă dovedit,
Când sunt prea mulţi, nu mă deosebesc.
Şi stau pierdut prin aste bărbăţii,
Deşi-ţi doreşti pe listă să fiu scris;
Dar dacă-n mână vrei ca să o ţii
Dulceaţa e a ta, cum ţi-am promis.

Tu al meu nume mult să îl iubeşti,
Căci eu sunt Will şi-ţi dau ce îţi doreşti.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul negru

Plecand spre drum.
A vietii soarta sa-ajungi in capatul mai bun,
Mergand prin stancile ce-ti tin cararea,
Umplandu-ti sufletul si inima si starea,
Lasand in urma,
Un munte-a amintirei umbra,
A sufletului rana,
Ce-apare si dispare ca o iarna,
Dar ce ramane-n tine pe vecie,
Pana cand sufletul n-o sa mai fie.

Si astfel, ajungi sa vezi si zarea,
Vezi cerul, unindu-se cu marea,
Si astfel, ajungi si tu o umbra,
O pata-n sufletul celor ce-ti sunt in urma

poezie de Cătălin Antonov (30 noiembrie 2001)
Adăugat de Cătălin Antonov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alexandrei Nechita (Micuţa Picasso) - La aniversarea a 25 de ani

Acum la împlinirea unui sfert de sută
Primeşte-n dar cu drag din partea mea,
Un car de bucurie şi de sănătate multă
Tot ce-ţi doreşti, să ai în viaţa ta.
Să ai în suflet veşnic primăvara
Şi fericirea să-ţi surâdă-n prag,
Să nu ştii niciodată ce-i tristeţea
Şi lângă tine s-ai tot ce ţi-i drag.
Să urci din ce în ce mai sus pe creste
Şi tot ce vrei să poată fi învins,
Să scrii astfel noi pagini de poveste
Şi-n fiecare zi să ai un ţel atins.
Un cor de îngeri să-ţi vegheze-ţi viaţa
Pe unde mintea paşi-ţi va purta,
Să te trezeşti în fiecare dimineaţă
Cu soarele-n priviri şi zâmbetul pe faţă.
Covor de trandafiri să-ţi se aştearnă-n cale,
Şi orice deal să ţi se pară vale
Să treci cu uşurinţă peste toate
La tot ce-i greu să spui: Se poate!

poezie de Mariana Simionescu (26 august 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!