accident

Accident

Cu fiecare clipă dăruirea ţi-e totală,
Eşti propriilor vise un eşafodaj,
Eşti zbuciumiul perpetuu, al destinului linşaj...
Pretinsa-ţi nemurire o invoci normală.

Şi trup şi suflet eşti un tot integru;
Echipamentul trofic "pic", sofisticat..
Te lupţi o viaţă-ntr-un necunoscut tenebru,
Te-adori, te-aduni îmbogăţit, eşti unicat.

E-un paradox -cum o clipită de nimic
Din viaţa-ţi o fărâmă infinitezimală-
Te pierzi, te rupi... Ce imprudet eşti, doar un pic!...
Devii o simplă victimă-n hazard sau caz de boală.

Nimic nu e întâmplător, e-o consecinţă,
Scăpare-i; gând şi suflet, lipsă... raţiune.
Balanţa ţi se înclină brusc înspre nefiinţă;
E prea târziu, nu-ţi mai serveşte nicio-nţelepciune.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bicarbonat de sodiu

Brusc, o nelinişte...
Ah, ce nelinişte, ce greaţă de la stomac răbufnind în suflet!
Şi ce mai prieteni am avut!
Şi cât de goale toate oraşele pe care le-am străbătut!
Şi ce gunoi metafizic toate inteţiile mele!

O nelinişte,
O întristare a epidermei sufletului,
Un fel de a-ţi lăsa braţele să cadă la apusul efortului...
Reneg.
Reneg totul.
Reneg mai mult decât totul.
Îi reneg prin foc şi sabie pe toţi Zeii şi negaţia lor.

Ce-ar putea să-mi lipsească, de simt că-mi lipseşte ceva în
stomac şi
în circulaţia sângelui?
Ce ameţeală vidă îmi istoveşte creierul?

Ar trebui să iau ceva sau să mă sinucid?

[...] Citeşte tot

poezie de Fernando Pessoa din Odă maritimă, traducere de Dinu Flămând
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea unei jumătăţi de înger

În acea zi pe o plaja în Bora Bora
căutam, dezgolită de mine însămi, o jumătate de înger
pe care o pierdusem în amurgul unei lacrimi
pe una din autostrăzile timpului selenar...

Apoi a răsărit o stea pe cerul iernii,
prin întuneric alearga un cabriolet galben,
o pisica neagră şi cetăţeanul turmentat...
boom-boom, paf, accident!
femeia era pierdută în tăcerea unei poveşti,
bărbatul striga -
mai trăieşti, mai visezi, te-ai trezit?

Azi e zenitul unui fulg de nea
şi e vineri treişpe, ora 13:13,
dragul meu, drag, eu plec...
scrisoarea de la mine e pe frigider
sub magnetul meu roz, citeşte-o!

Off, dragul meu, mi-am pus în valiza cu vieţi -

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cliché

Un om şi o femeie –
un accident auto
între o maşină veche şi o altă maşină, mai veche.
Circulaţia a fost deviată,
aşa că ei s-au întâlnit într-o zi la sensul giratoriu;
cum traficul era congestiont s-au tamponat,
– el şi ea ca două vehicole.
Promisiunile lor sunt primele care vor fi încălcate,
dar minciunile vor mai supravieţui câteva zile,
deşi cu dezamăgiri din ce în ce mai mari.
Cerul se vede zdrenţuit prin apărătoarea de vânt a geamurilor,
iar acomodarea cu paguba va devora jumătate din primăvară.
În întuneric, secretele şi colţii dorinţei
ies la suprafaţă, iarăşi şi iarăşi.
Câţi ştiu cum să navigheze prin labirintul regulamentelor de circulaţie?
Şi datorită jurămintelor, mai ales, chestia asta doare;
iată, încă o dată se dovedeşte neputinţa voinţei.
După o asemenea rană însângerată: de la cei mai mici nervi până la creier,
chiar şi carnea a contractat tulburări anxioase.
Accelerare, lumini roşii, străzi cu sens unic, taxe de trecere –

[...] Citeşte tot

poezie de Rong Rong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea nu înseamnă nimic

Moartea nu înseamnă nimic;
Nici măcar nu contează.
Am trecut doar în camera cealaltă.
Nu s-a întâmplat nimic.

Toate au rămas aşa cum le ştiai.
Eu sunt eu, tu eşti tu,
Iar viaţa prin care, atât de frumos, am trecut împreună este aceeaşi, neschimbată.
Vom continua să fim unul pentru altul ceea ce am fost întotdeauna.

Chemă-mă pe nume, aşa cum mă chemai odinioară.
Vorbeşte-mi, cum îmi vorbeai întotdeauna.
Nu schimba tonul vocii –
Şi nu îmbraca hainele solemnităţii, nici pe cele ale durerii.

Continuă să râzi la ceea ce ne făcea să râdem împreună.
Distrează-te şi zâmbeşte, gândeşte-te la mine, roagă-te pentru mine.
Lasă ca numele meu să-ţi fie mângâirea care ţi-a fost întodeauna.
Rosteşte-l lejer, fără a fi atins de umbra vreunui regret.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Henry Scott Holland, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lista peţitorilor

Lista peţitorilor?! Deschisă
Pentru anul ce urmează-a fi
An prolific (sigur, pentru mine).
Amănuntul prim?! Nu vreau copii.

Nu vă-ngrămădiţi a cere-o mână!
Cumpăniţi! Vă spun că nu-i uşor...
Nu-mi doresc un soţ aşa, de formă.
Mi-aş dori să-mi fie de-ajutor.

Legea doi: să aibă loc de muncă
Co-asigurat să pot să fiu.
Întruniţi această calitate?!
Îndrăzniţi! Eu zic că nu-i târziu.

Şi cum vine vorba de salarii,
Minim, vreau vreo zece milioane,
Căci cu bruma mea de patru sute,
Împreună, n-am muri de foame.

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

The Inquest (Ancheta)

Va fi dreaptă-ancheta, am jurat Mântuitorului Isus,
Şi se va desfăşura fără părtinire, ură sau mânie.
Eu, procurorul, voi afla cine-a ucis pe Ada Wright,
Aşa să-mi ajute Dumnezeu, am spus.

Când am văzut trupşorul fără viaţă-al fetiţei
De doar patru luni, înfăşurat în zdrenţe de pelinci,
Am bănuit ca n-avea decât vreo patru chile,
Iar centimetri nu mai mulţi de treizeci şi cinci.

Un ochi cu pleoapa-îngălbenită era închis –
La fel guriţa care încă mai zâmbea.
Ochiul stâng, deschis, sclipea albastru –
Fetiţa părea să ştie ce s-a-întâmplat cu ea.

Eu priveam ochiul cel larg deschis,
Care parcă râdea, spunând cu-un fel de veselie
"De unde mi s-a tras moartea, cine ştie?
Se poate chiar mama să mă fi ucis."

[...] Citeşte tot

poezie de William H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancheta

Va fi dreaptă-ancheta, am jurat Mântuitorului Isus,
Şi se va desfăşura fără părtinire, ură sau mânie.
Eu, procurorul, voi afla cine-a ucis pe Ada Wright,
Aşa să-mi ajute Dumnezeu, am spus.

Când am văzut trupşorul fără viaţă-al fetiţei
De doar patru luni, înfăşurat în zdrenţe de pelinci,
Am bănuit ca n-avea decât vreo patru chile,
Iar centimetri nu mai mulţi de treizeci şi cinci.

Un ochi cu pleoapa-îngălbenită era închis –
La fel guriţa care încă mai zâmbea.
Ochiul stâng, deschis, sclipea albastru –
Fetiţa părea să ştie ce s-a-întâmplat cu ea.

Eu priveam ochiul cel larg deschis,
Care parcă râdea, spunând cu-un fel de veselie
"De unde mi s-a tras moartea, cine ştie?
Se poate chiar mama să mă fi ucis."

[...] Citeşte tot

poezie de W.H. Davies
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Mures Sorin Flaviansays:
9 iulie 2016 la 16:44
Am stat ani de zile in loc desi mi se parea ca intreprind ceva... De ceva timp am descoperit ca toate eforturile indreptate spre asumarea energiei care a creat si creaza toata diversitatea numita univers nu duc nicaieri! Ca si in politica puterea este insatiabila... Rugaciunea in schimb m-a invatat ca energia trebuie lasata sa se exprime asa cu crede ea de cuviinta findca tu o rprezinti deja din momentul nasterii tale si ea se regaseste in tine pe masura ce-i dai voie sa creasca sa te up-gradeze. Tu trebuie sa fii receptiv permanent si in mod constant sa-ti asumi contient aceasta stare de trezie... Astfel constiinta ta se va seta dupa constiinta energiei vitale care o v-a tine in stream-ul ei oferidu-i tot ce stie ca-i trebuie! Timp, sanatate, bani (daca este nevoie...) de fapt armonie plenara! Dintr-un placut accident am descoperit ca la un moment dat eu doar eram prezent la ruga ce se desfasura in mine cu o faorte mare claritate si profunzime! Energia viitala, Creatorul meu se ruga in mine! EXTRAORDINAR! Atunci am inteles ca nu puterea ma interseza findca ea este acolo in fluxul si refluxul stream-ului vital din mine si isi face treaba fara sa intervin fara sa mi-o asum! Eu doar trebuie sa fiu prezent si atat!

poezie de Falvian Sorin Mureş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un voyage... un infern

Enormă, orbitoare, lampa striga din cer,
du-te acasă, drace, aici nu e infern,
e noapte, vin copiii mâniei, cine-s ei?
Gladiatori de zahăr, părinţi şi porumbei,
sunt flame subterane, repetă-n vis bătrânii,
zeiţa răzbunării îşi aranjează sânii,
senină e demenţa, ca luna, ca un soare,
aşteaptă că la ziuă toţii faunii se-nsoară,
fug, mare spaimă este-ntre cele vinovate,
că nenăscuţi copiii mâniei nu aşteaptă,
au suflete pereche precum ciorapii albi,
rău răsplătiţi savanţii se lasă de-nvăţat,
stai liniştit scholare, nu-i crimă, n-ai citit,
un accident, dar tat-tu pe ochi te-a cam plesnit,
în Biblie mai scrie că ochiu-i păcătos,
azi învăţăm chimia să scoţi aur pe dos,
din glie şi salivă se face omul om,
Haim vrea să ştie, viaţa e pasăre sau pom?
Dar moartea, dar durerea, ce fructe acre ai?
Întreabă Domnul aspru pe jalnicul Ianai.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!