Poezii despre Celesta, pagina 6
Această tristă dimineață
Cocoșul negru a cântat în zori
Spărgând lumina dimineții,
Pădurea fără pomi foșnește în fiori
Scuturând o frunză în amurgul dimineții.
S-a înălțat spre cer un suflet pur
Să colinde printre stele-n veșnicie,
Trupu-i zace în pământul sur
Privegheat de-o candelă pustie.
Bat clopote în dungă a blestem
Ce a căzut în toamnă pe pământ,
Mă simt prea singur și mă tem
Că viața toată zace-ntr-un mormânt.
E prea tristă această dimineață peste sat
În casa-n care s-a născut maestru,
De aici, din odaia cu un singur pat
Vă salută umil un trecător terestru.
[...] Citește tot
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zestre celestă
Răsuceste gândul cu fața înspre bucurie!
Înjunghie-i trupul în partea nevăzută de lună,
să își deschidă curgerea spre scăldatul răsăritului
în liturghia străpungerii de împărtășire,
până când ne topim unul în altul,
lucrare tainică a mâinii ce ține în palmă chiparoșii.
Numai iubirea poate deschide rana nopții
întru lauda îngerilor.
Exteriorul e opera lăuntrului nostru.
Unde să nu sărut și unde să sărut mai întâi
cu prelungirea citadelei sfărâmate de har?
Mi-era dor de tine de înainte să te cunosc!
Spăla-te-aș din cap și până în picioare
să lepăd de zădărnicii clopotul sângelui!
Răsucește strugurii clipelor să picure vinul dulce pe buza rugilor!
S-a măcinat grâul la moara anilor.
Răsucește gândul cu fața înspre liturghia vieții!
Flacăra candelei veghează în tăcere tainica prefacere, învierea din frângeri.
poezie de Iulia Dragomir (19 ianuarie 2020)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum spre absolut
Stâncă neclintită din lăuntrul meu,
pe un colț de suflet lepădat de ură,
lasă-mă să-ascult celesta uvertură
a destinului trimis de Dumnezeu,
să mă las pătruns de vraja infinită
a cântărilor venite-n prag de seară
din arcușurile-ntinse-ntâia oară,
pe viori de foc, în zarea adormită.
Dă-mi Tu, Cerule, voință si tărie,
plin de hotărâre să pornesc la drum
alungând din gând perdele de fum,
adunate-n ezitarea-mi prea târzie,
și pătruns mereu de tainele celeste
să alung pe veci himera nevăzută
care stă ascunsă-n ziduri de redută
să-mi arunce-n hău mirifica poveste.
Cerule, îmbracă-mă în karma sfântă,
ca prin harul ce îmi luminează firea
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 09.05.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
O frunză de anul trecut
Ajunge-n fereastră, pe aripi de vânt,
o frunză pierdută de anul trecut,
aduce pe dungă un gând renăscut
din taine rescrise în sfânt jurământ.
Ascult jurământul privind în decor
la toamna venită deodată la geam
cu visul pe care cândva îl puneam
în rime aduse din margini de dor.
Cuvinte nespuse se-adună domol
în note cernute din vechi povestiri
uitare-n adâncul mai multor iubiri
sub umbra celestă a unui bemol.
Bemolul venise pe coama lui mi
zgornit de un fa ridicat pe diez
de-o fugă lăsată cu do fără miez
în gama rescrisă-ntre noapte și zi.
Aud basfligornul cu glas răgușit
trecând peste visul recent destrămat
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magii nu mai vestesc iubirea
Acum când am înțeles că iubirea este ca o mireasă
În noaptea dintre vieți,
Că-i amăgită și amăgitoare la rându-i orișicând,
Voi alege depărtarea, crezând că-i ideală.
În liniștea văzduhului prea des,
A codrului retras în orbitele clepsidrei spaimei,
Probabil că inimile nu pot rezona continuu pe vibrații înalte.
Cumpietrele se sparg în zeci de sfărâmături de umbre,
Așa și-o inimă bună sau mai puțin iubitoare,
Odată ce se risipește nu va mai redeveni divină.
Nici prima doamnă, odată aleasă
Nu va mai rămâne pe piedestalul vieții sfânt...
Așadar trec anii
Și cu ei, pregătirile noastre pentru viața veșnică devin inutile.
Florile din glastră nu ne mai zâmbesc,
Mirii nu mai vorbesc, stelele se retrag în pătura celestă,
Magii nu mai vestesc iubirea,
Durerea mormintelor apasă
Ca un clopot, la marginea cimitirului,
Crucile sunt învăluite de mister și de temeri.
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul și eu
Privesc muntele cerului
Cu plete dalbe
Curgînd spre purificarea planetei.
Privesc colona infinitului,
Seamănă cu cea a lui Brâncuși,
Dar nu-i făcută de mână de om.
Este celestă și măsoară viața Pămîntului!
Privesc pe cer și admir copacii vieții
Ce se agită-n frunze aurii
Lăsînd să izvorască-n zare
Lumina divină a Soarelui.
Privesc pe cer cum zboară îngerii
Cu chinuri și lacrimi de dor,
Culeg izvorul tinereții
Ca să o arunce pe Pămînt,
Privesc cerul și văd oceanul
Ce se inchină-n fața divină
Și lasă să-i smulgă un strop de apă-Lumină
Pe care o pulverizează pe Pămînt
Lăsînd să rodească viața
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi...
Dă-mi azi, sensul vieții mele,
Dă-mi un gând de dor purtat,
Dă-mi cununa mea de stele,
Dă-mi iubirea ce-am uitat.
Dă-mi duioasa mângâiere,
Dă-mi în palme dulce-alint,
Dă-mi a ochilor sclipire,
Dă-mi șoapte de mărgărit.
Dă-mi a vieții mele rost,
Dă-mi sărutul tău cu sete,
Dă-mi din viața fără cost,
Dă-mi surâsuri alegrete.
Dă-mi din taine neștiute,
Dă-mi atingerea de mână,
Dă-mi din ochi pe cele vrute,
Dă-mi ceva ce-o să rămână.
[...] Citește tot
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile vieții
Copile,
Ești cea mai frumoasă făptură
Pe care am văzut-o vreodată!
Ochii tăi- stele strălucitoare,
Zâmbetul tău-Lumina Lumii.
Tu ești îsăși viața
Ce a rodit din Sămânța celestă,
Ești Îngerul ce a străbătut Cerurile
Pentru mine,
Pentru a-mi fi alături.
Deși pari fragil, ești pregătit
Pentru a salva viitorul,
Pentru că tu, porți cu tine
Toată învățătura Lumii
Și Iubirea, izvor necesar omenirii.
În mileniul trei, tu porți-
Credința
În mai bine
Și în mai frumos,
[...] Citește tot
poezie de Floarea Cărbune (20 mai 2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele și suflete
Atâta timp cât cerul
este plin de milioane de stele
tot atâtea milioane de suflete există!
Se plimbă prin Univers,
steaua și sufletul.
Cele mai reci suflete
nu stau împreună cu steaua lor,
cele mai bune merg în infinit,
ținându-se de mână, suflete și stele,
având destine comune.
Este frumos cerul, este frumos să-l înțelegi,
este frumos să-l asculți,
când începe simfonia celestă,
să răsune-n sufletele alese.
Noaptea cu privirea pictez cerul
în culori multicolore,
punând pe fiecare stea câte o dorință.
Ziua caut stelele cu privirea,
îmbrățișez cu Soarele
și răsăritul divin ce curge în
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnul meu
Prietenului meu veșnic și Tatălui Ceresc, în semn de mulțumire pentru minunatele Sale daruri oferite dinaintea venirii mele...
Pașii mei se grăbesc a urca spre Tine,
Domnul meu...
mi-ai fost în mintea-mi nărăvașă și-n clipele saline
mereu...
când se sfârșea o treaptă, alta-mi ofereai... și eu,
neînțelegând, mă zbăteam plângând
și-atunci pe miez de noapte când era mai greu,
veneai aproape pe mine susținând...
a fost o dramă ascunzând o veste bună,
Domnul meu...
și ce este la urmă contează să rămână
al meu...
așa aflasem cum este taina aceluia salvat
numai prin durere...
când răni înmuguresc, iubindu-le poți fi iertat,
dobândind avere...
dragostea-mi uriașă urcă înspre Tine,
Domnul meu...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!