+satul +meu

Iubitul cel prost

Voi scoate o antologie a mişcărilor mâinii
(Mâna ta e rece ca o furculiţă).
Strânge cu făraşul tot ce mai ramâne:
Ochiul tău de baltă, gura ta pestriţă.

Am, de veselie, patruzeci de dinţi.
Nu pricepi o iota, am vâslit destul,
Deci, sa spunem gloatei: Domnul e sătul,
Mergeţi toţi acasă-n paturi mai fierbinţi.

Îmi vârâsem capul cu sila în piept
Si-am crezut că-i blazonul pătrat al armurii.
Dar nu era decât buzunarul tău drept.
Si mi-au plâns de milă zâmbetele gurii.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire cu satul strămoşesc

Întâlnirea mea cu satul strămoşesc
I-a fiului cu mama sa cea bună,
O parte dintr-o patrie străbună,
Pe care ne-ntrerupt o regăsesc.

Aci, simt echilibrul strămoşesc
Cu anii ce-n imagini se adună,
Cu oamenii şi locuri împreună,
Din nou copilăria o trăiesc.

În poarta casei văd copilăria,
Cu farmecul nespus din acei ani,
În ochii mamei mele, bucuria.

Văd şirul lung de plopi şi de castani,
Simt permanenţa vieşii, trăinicia,
În strămoşeasca vatră de ţărani...

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 66

Sătul de tot, chem moartea să m-aline,
Căci văd că cel capabil azi cerşeşte
Că puşlamaua umblă-n haine fine,
Că cel onest trădat e mişeleşte,
Cinstirea este dată la întâmplare,
Virtutea pură este siluită,
Desăvârşirea-i terfelită tare
Puterea-i şchioapă şi secătuită,
Celui ce ştie, gura i se-nchide,
Prostul pretinde c-are învăţătură,
Minciuna adevărul îl desfide,
Cel bun e rob la rău în bătătură.

Sătul de tot, aş vrea să plec departe,
Dar dacă mor, de dragul meu n-am parte.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când a fost gata casa noastră, ne-am mutat în ea. Era o casă nouă, cu un balcon lung, care suna ca metalul, nu ştiu pentru ce, când mă plimbam pe el, mai ales când umblam bocănind cu călcâiele pe scânduri. Prin grădină trecea un pârâu lat de-o palmă. Pe lângă grădină, trecea un pârâu mai mare. Din dosul casei, peste pârâu, un deal drept, care mi se părea că atinge cerul. În stânga un deal lung, pe care umblau vitele, ca nişte gângănii pe un perete. În dreapta câmpia, cu o pădure în fundul zării. În faţă satul.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 50

Ce-mpovărat călătoresc pe cale
Drumul e greu, dar trebuie să-l bat
Răgaz şi somn sunt doar cuvinte goale
Când un amic în urmă ai lăsat.
Stau pe un cal sătul de vaicăreală
Ce-abia se mişcă, chiar dacă mă plâng,
Căci ştie din instinct, fără-ndoială,
Că nu-s grăbit deloc pe drumul lung.
Afurisitul pinten nu-l îndeamnă,
Deşi i-l bag în piele mânios
El geme, parcă nu ştie ce-nseamnă,
Şi sunetul mă doare, că-i tăios.

Căci geamătul ar vrea să-mi spună poate
C-am jalea-n faţă, bucuria-n spate.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revedere

De la fereastră, din vagon,
Văd satul alb sclipind în zare,
Un şuier lung... Tresar mişcat...
Simt inima bătându-mi tare.
Văd poarta ţărnii... Turnul vechi...
O casă... două... toate ninse!
Şi gara... lume... Uite-ai mei!
M-aşteaptă toţi cu braţe-ntinse...
E mult de când nu ne-am văzut,
E-atâta haz şi bucurie!
Doar numai frăţiorul mic
Se uită lung: nu mai mă ştie...
În ochii lui naivi şi mari
Citesc un gând, o dulce teamă...
Şi parc-ar vrea să-ntrebe-ncet:
"Cine-i urâtul ăsta, mamă?...

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pe ulita

În satul în care nu am copilărit
duminica este linişte
după ce se încheie slujba
pe uliţe se împrăştie femei
îmbrăcate cu ii
şi purtând coşuri împletite pe braţe
când le spui Sărut-mâna
îţi dau cozonac şi colivă

În satul în care nu am crescut
seara vine cu cântece
după ce se întorc de la muncă
bărbaţii se strâng la mese
acoperite cu ştergare
şi sorb cu nesaţ licori revigorante
când te salută
îţi zâmbesc sincer

Din satul în care abia acum am ajuns
mai sunt încă multe poveşti de spus.

poezie de Ioana Coman
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la vremea asta, se adunase împrejurul lui Ivan tot satul, ca să vadă de patima dracilor. Căci lucru de mirare era acesta, nu şagă! Atunci Ivan dezleagă turbinca în faţa tuturor, numai cât poate să încapă mâna, şi luând câte pe un drăcuşor de corniţe, mi ţi-l ardea cu palcele, de-i crăpa pielea. Şi după ce-l răfuia bine, îi da drumul, cu tocmeală, să nu mai vie pe acolo, altă dată.

Ion Creangă în Ivan Turbincă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercul

Mergeam pe drum. Era lună, aşa, toamna.
Şi mă ajunge din urmă şi trece pe lângă mine
Un cerc.
O tuturigă mare de fier. Un cerc
Care mergea singur pe linie.
M-am uitat în urmă: L-o fi aruncat cineva?
L-o fi dat de-a tuturigă
Nimeni...
Şi, la urmă, cine să-l azvârle,
Că era mare şi greu - ca o şină de roată
de car.

Mă uit înainte; cercul îşi vedea de cale.
Se-nvârtea repede, repede şi făcea praf.
Tocmai atunci vine al lui Calotă, de la deal
- Îl văzuşi, mă?
- Îl văzui. Şi începe să se-nchine.
Ce-o fi cu el, de la ce butie o fi scăpat,
Numai Spânu mai are butii de vin aşa de mari,
Plecă şi se vărsă putina...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăvoaie de sălcii prind iarăşi să îmbrace malurile, pân' aci dezvălite. În stânga, pe-o terasă verde, se văd liniile drumului de fier. Mai departe, o biserică îşi ridică peste copaci turlele-i nalte şi strălucitoare. Iată-ne-n dreptul orăşelului Corabia, sentinelă dunăreană aşezată-ntre măguri, port însemnat, legat de inima ţării printr-o linie ferată. Ceva mai la vale e satul Siliştioara, în faţa căruia s-a aşternut peste Dunăre podul de vase, pe care-a trecut armata română în câmpiile Bulgariei în ziua de 20 august 1877.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Şiliştioara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!