Poezii despre luna trista, pagina 6
Nobilul viciu
Cetatea peste mine se rastoarna,
In carnea mea ii simt intr-una biciul,
De este vara sau de este iarna,
Femeia este singurul meu viciu.
Nici nu mi-e teama, nici nu-mi este sila
De tot ce impotriva mi se-ntampla,
Orgolioasa, dreapta sau umila
Femeia-mi sade vesnic langa tampla.
O simt ca vulpe, ori ca pe-o tanagra,
Dar cel mai drag imi e acest exemplu,
Iubirea pentru-o trista capra neagra
Din care am facut rasfat si templu.
Stiu ca mi-e viata scurta, stiu ca moartea
In fiece femeie sta la panda,
Dar fie de femei umpluta cartea
De care viata lumii e flamanda.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (1984)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
In memoriam Laurian Ionică
Astăzi lumea umoristă,
Parcurge o etapă tristă.
A pierdut un umorist,
Cunoscut epigramist,
Un oltean contemporan,
Ionică Laurian.
În ziua epigramei cunoscute,
A sosit ceasul să se mute.
In luna mai, cândva născut,
In Bourenii Doljului, demult.
Talentul nu l-a ocolit,
Oare de ce ne-a părăsit?!
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lună fără Patrick...
Și-a trecut în grabă o lună
De când tu ne-ai părăsit.
Durerea-n suflet răsună,
Doar la tine ne-am gândit.
Și vor mai trece ani și ani,
Iar șase acum e zi tristă.
Nu vei fi uitat de fani,
De toată suflarea dinamovistă.
Te-ai dus într-o noapte târzie
Și ne-a marcat profund...
Plecarea ta prea timpurie,
Rămâi în suflet și în gând!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La revedere
Când ai plecat, nu ne-am luat la revedere
Și nici adio nu ne-am spus, nici rămas bun.
Și-am dispărut ca două existențe efemere,
Care porniseră cândva pe-același drum.
Când ai plecat, nici n-ai privit în urmă.
Eu am îngenuncheat într-un târziu în urma ta
Și m-am trezit în altă lume, tristă și diformă,
Pe-o stranie planetă, fără Lună, fără o stea...
poezie de Marian Florentin Ursu (9 iunie 2018)
Adăugat de Marian Florentin Ursu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La revedere
Când ai plecat, nu ne-am luat la revedere
Și nici adio nu ne-am spus, nici rămas bun.
Și-am dispărut ca două existențe efemere
Care porniseră cândva, pe-același drum.
Când ai plecat, nici n-ai privit în urmă,
Eu am îngenuncheat într-un târziu în urma ta.
Și m-am trezit în altă lume, tristă și diformă,
Pe-o stranie planetă, fără Lună, fără-o stea...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub luna plină, în fața treptelor
Sub luna plină,-n fața treptelor, s-au scuturat toate florile de cireș,
Învăluită-n fum, ea pare tristă acolo-n pat.
Simte astăzi același regret ca acum un lung an în urmă.
Cele două cosițe-s un nor destrămat, fața ei e palidă și străvezie,
Corsetul rubiniu este ud de la atâtea lacrimi.
Dar care-i pricina pentru care suferă astfel?
În fața ferestrei, ea zace-n beția unui vis.
poezie de Li Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptare
Luna luminează malurile nopții
Risipind în haos fumurile reci,
Stau de strajă încă la țâțâna porții
Și îți număr pașii să te văd când treci.
Cântă cornul dulce și tu nu mai vii,
Acompaniază foșnetul de plopi,
Călărind fantastic pe murgi bidivii
Toate-mi cad în ritmuri și le-adun în tropi.
Noaptea se așterne peste tot ca-n vis
Cade totu-n haos ca o piatră grea
Las povestea tristă cu final deschis
Și te-aștept, iubito, ca pe-o piază-rea.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri de noiembrie
Își strigă lumea-n versuri dorul
-E o nevoie ca de aer-
Văzând cum pleacă-n zbor cocorul
Cu un adio ca un vaier;
Și-n semn de tristă despărțire
Copacii goi parcă jelesc
Cătându-și marea izbăvire
Precum un suflet omenesc;
Dar curajoasă vrăbiuța
După puteri le-alină dorul,
Rămasă-n ierni ca bunicuța
Ce-a-nnobilat mereu pridvorul;
E totul trist, e o schimbare,
Dar sufletul o recunoaște
Și-așteaptă luna viitoare
Când ''DOMNUL MARE''
Se va naște!
poezie de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Halloween
Medievală frumusețe, palidă și brună
Intersectând un ciclic vis de vârcolac
În noaptea când sălbatic vânt răsună,
Amor păgân va cere sub uscat copac.
Iar galben spectru sub groteștii nori,
Luna tăcută își trimite vraja sumbră
Peste ai ciudatei dame nărăvași fiori
Stârnind a lui Rasputin tristă umbră.
Și-un visător zări-va frivolul monițoi
Exorcizând bruna strigoaică adulteră
Apoi în zorile ce alungă răposații goi
Din luminat bostan țâșni-va o himeră.
poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru nebuni și pentru ocnași
Voi, de la cari existența
ușor și-a ferit
chipul ei mare: unul,
ce poate există, spune șoptit
afară, în libertate,
încet, în noapte, o rugă:
pentru voi vremea să fugă,
căci aveți vreme.
Acum când v-ați amintit,
treceți mâna prin păr, duios.
Totul e risipit,
tot ce a fost.
O, liniștiți de ați sta,
când inima-i veche și tristă;
nici o mamă de nu ar afla
că asta există.
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!