sa-i fiu iubita,prietena

J. D. (se duce la îngrijitor, trăgând-o pe Elliot de mână): La naiba, vreau să-i spui adevărul, ai auzit? Spune-i că eşti o scuză ursuză, necinstită şi oribilă de om. (Un băieţel stă lângă îngrijitor.) Cine e ăsta?
Îngrijitorul: Fiul meu.
Elliot: O, Doamne, J. D.! (Pleacă.)
J. D.: Îmi... Îmi pare rău. Nu l-am văzut...
Îngrijitorul: Nu. Mă bucur că a auzit. Cred că este important să vadă cum sunt trataţi oamenii ca noi.
J. D.: Îmi pare rău. (Pleacă ruşinat.)
Îngrijitorul (către copil): Tu cine naiba eşti?... Haide, şterge-o. Dispari!... În regulă, mai rămâi.

replici din filmul serial Stagiarii
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luke Skywalker: Oamenii nisipurilor au făcut asta? Ei nu atacă ceva atât de mare.
Obi Wan: Cineva vrea să ne facă să credem asta. Urmele sunt alăturate. Oamenii aceştia nu călăresc decât într-un singur şir.
Luke Skywalker: Sunt aceiaşi care ne-au vândut roboţii.
Obi Wan: Şi aici sunt trăgători experimentaţi. Numai soldaţii Imperiului pot fi atât de precişi.
Luke Skywalker: De ce trebuia să-i măcelărească? Acum au aflat cui au fost vânduţi roboţii... Mă duc acasă!
Obi Wan: Nu! Aşteaptă, Luke! E prea periculos.

replici din filmul artistic Războiul stelelor - Episodul IV: O nouă speranţă
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam: Poate nu mă pricep la lucrurile astea, dar... ne-am sărutat. Nu e ca şi cum aş fi sărutat multe fete. Poate doar una.
Joan Girardi: Mda.
Adam: Poate a însemnat ceva pentru mine.
Joan Girardi: Poate şi pentru mine a însemnat ceva.
Adam: Eu nu... nu ştiu cum să mă comport acum.
Joan Girardi (chicoteşte): Nici eu.
Adam: Poate e cum a spus tipul ăla de la campania antidroguri. Dragostea romantică e ca o boală mintală. Apare pur şi simplu. Ce să-i faci?
Joan Girardi: Poate că nu suntem încă pregătiţi.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elizabeth Bennet: Charlotte!
Charlotte Lucas: Lizzie, draga mea. Am venit să dau o veste. Domnul Collins şi cu mine ne-am... logodit.
Elizabeth Bennet: Şi vă căsătoriţi?
Charlotte Lucas: Da, bineînţeles. Ce alt fel de logodnă mai există? (Lizzie pare uimită.)
Charlotte Lucas: O, pentru numele lui Dumnezeu! Nu te uita aşa la mine, Lizzie! Nu există niciun motiv pe lume pentru care să nu pot fi la fel de fericită cu el ca şi cu oricine altcineva.
Elizabeth Bennet: Dar el este ridicol!
Charlotte Lucas: O, mai taci! Nu ne putem permite toţi să fim romantici. Mi s-a oferit un cămin confortabil şi siguranţă. Am de ce să fiu recunoscătoare.
Elizabeth Bennet: Dar...
Charlotte Lucas: Am 27 de ani, nu am bani, nici viitor. Sunt deja o povară pentru părinţii mei şi mi-este îngrozitor de teamă. Aşa că, Lizzie, să nu îndrăzneşti să mă judeci. Să nu cumva să îndrăzneşti!

replici din filmul artistic Mândrie şi prejudecată, scenariu de Deborah Moggach, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian: Drăguţă pasăre... Dar cum ar putea un papagal să-i oprească pe toţi oamenii ăia? Poate era mai bun Nero acum.
Lucian: Tată, Nero e bătrân; în plus, mai era şi slăbit. Ce-ar fi putut face?
Iulian: De ce-mi spui "tată" şi nu "blondule"? Nu ziceai tu că nu s-a schimbat nimic?
Lucian: Scuze, blondule, mi-a scăpat, deloc intenţionat...
Iulian: Ia vezi, că acum începe să-mi scape şi mie "domnule comandant", deloc intenţionat... Ia te uită la pasărea asta! Nu ştiam că un papagal poate fi atât de util într-o casă...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gordon Deitrich: Porţi mască de aşa mult timp încât ai uitat cine eşti cu adevărat.
Valerie: Ştiu că nu o să reuşesc să te conving că acesta nu este unul din trucurile lor, dar nu îmi pasă. Sunt eu. Mă numesc Valerie. Nu cred că mai am mult de trăit şi vroiam să povestesc cuiva despre viaţa mea. Aceasta este singura biografie pe care o voi scrie vreodată şi, Dumnezeule, o scriu pe hârtie igienică. M-am născut în Nottingham în 1985. Nu îmi amintesc prea multe despre acei primi ani din viaţa mea, dar îmi amintesc ploaia. Bunica mea avea o ferma în Tottle Brook şi obişnuia să îmi spună că Dumnezeu se afla în ploaie. Prima mea prietenă am intâlnit-o la şcoală. O chema Sarah. M-au atras încheieturile ei. Erau frumoase. Am crezut că ne vom iubi pentru totdeauna. Îmi amintesc că profesoara noastră ne spunea că este doar o perioadă a adolescenţei pe care o depăşim cu toţii. Sarah a reuşit. Eu nu. În 2002, m-am îndrăgostit de o fată pe care o chema Christina. În anul acela am mers la părinţii mei. Nu aş fi putut să fac asta dacă Christina nu m-ar fi ţinut de mână. Tata nu s-a uitat la mine. Mi-a spus să plec şi să nu mă mai întorc niciodată. Mama nu a spus nimic. Dar nu am făcut nimic altceva decât să le spun adevărul. A fost acest gest egoist? Ne vindem integritatea pe nimic, dar este singurul lucru pe care îl avem cu adevărat. Este ultima bucăţică din noi. Dar în cadrul acelei părţi suntem liberi. Am ştiut întotdeauna ce vreau să fac cu viaţa mea şi în 2015 am apărut în primul meu film. A fost cel mai important rol din viaţa mea. Nu mulţumită carierei mele, ci pentru că aşa am întâlnit-o pe Ruth. Încă de prima dată când ne-am sărutat am ştiut că nu mai vreau să sărut alte buze în afară de ale ei. Ne-am mutat într-un mic apartament din Londra. Aceia au fost cei mai frumoşi ani din viaţa mea.

replici din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lane: Chiar conceptul de naştere este oarecum incomod.
Rory: Da. Copiii sunt ca lumea, dar modul în care ajungi să-i ai pare un fel de glumă cosmică.
Lane: Cu siguranţă gândită de un bărbat.
Rory: Mama mi-a zis asta când mi-a povestit de unde vin bebeluşii.
Lane: Mama mea încă nu mi-a povestit.
Rory: Zău?
Lane: Când verişoara mea a rămas însărcinată mi-a zis că e din cauză că aripile unui înger i-au mângâiat faţa.
Rorz: Pot să-ţi dau eu detaliile cândva dacă vrei.
Lane: Nu, mulţumesc, am aflat de pe stradă.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lydia Harris (la telefon): Deranjez?
Bob (face o pauză): Nu, tu nu deranjezi niciodată.
Lydia Harris: Nu mai sunt covoare roşu burgundia în stoc – mai durează 12 săptămâni. Ţi-au plăcut şi alte culori?
Bob: Orice preferi tu – eu sunt complet pierdut.
Lydia Harris: E vorba de un simplu covor.
Bob: Nu la asta mă refeream.
Lydia Harris: Atunci?
Bob: Nu ştiu, vreau doar să... fiu sănătos. Aş vrea să am mai multă grijă de mine, să încep să mănânc mai sănătos – fără atâtea paste. Aş vrea să încerc mâncare japoneză.
Lydia Harris (rece): Atunci de ce nu rămâi acolo? Aşa poţi avea parte de ea în fiecare zi.
Bob (se abţine): Copiii ce fac?
Lydia Harris: Bine, le e dor de tatăl lor. (Face o pauză.) Bob, e cazul să-mi fac griji pentru tine?
Bob: Numai dacă ţii neapărat.

replici din filmul artistic Rătăciţi printre cuvinte, scenariu de Sofia Coppola (3 octombrie 2003)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

To Kuny: Deci, am urmărit întreaga discuţie dintre tine şi soţia fiului meu, colega ta cea blondă. Până-n momentul în care a apărut Nick, cât şi după plecarea acestuia, atâta timp cât soţia lui a rămas încă aici, pe puntea principală, împreună cu tine. Şi n-am ce să-ţi reproşez, comandante! Ai fost tot timpul foarte corect. Din nefericire, n-am reuşit să-l conving pe fiul meu că nu avea de ce să se teamă. Am vrut să-i arăt înregistrările, însă m-a refuzat. Se pare că nici n-a fost nevoie, pentru că Maria l-a convins în cele din urmă.
Lucian: Da... Mă bucur că a reuşit. Chiar de la ei m-am întors acum. Doream să-i explic lui Nick ce se întâmplase de fapt, fiindcă mă chinuia cumplit gândul că doar din cauza mea s-ar putea strica relaţia lor frumoasă, lipsită de griji. Însă, n-a trebuit să mai explic nimic, nimănui; când am ajuns acolo, erau deja împăcaţi.
To Kuny: Aşa-i, se împăcaseră, porumbeii... Spune-mi, comandante, tu ce părere ţi-ai format despre domnişoara cea blondă, de-a lungul celor şase ani de călătorie? Crezi că e o fată bună, serioasă, decentă?
Lucian: Păi... Mă surprinde că mă întrebaţi; credeam că v-aţi dat seama până acum. Maria e minunată! Nu găsesc cuvinte adecvate, prin care să o caracterizez. Şi îl iubeşte cu adevărat pe fiul dumneavoastră, aşa că n-aveţi de ce să vă faceţi griji în privinţa asta. Nick se poate considera cu adevărat foarte norocos!
To Kuny: Sincer, aşa credeam şi eu, însă e mai bine că am aflat şi părerea ta, pe care, sper că-ţi dai seama, o preţuiesc.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Ah, Luci... Aş fi vrut să te fi întâlnit pe tine mai demult, înaintea lui Remy, cu mult înainte de a fi plecat în această misiune.
Lucian: De ce? Crezi că lucrurile ar fi evoluat altfel pentru noi?
Maria: Hmm... N-aş fi avut nici o şansă cu tine, nu-i aşa? Niciodată?!
Lucian: Nu ştiu... Cred că nu; presupun... Adică, sigur nu, dacă aş fi cunoscut-o deja pe ea înainte de a te fi întâlnit pe tine. Ea mi-a cucerit inima şi cred că acelaşi lucru s-ar fi întâmplat oricum, era inevitabil. Poate că... Dacă n-aş fi întâlnit-o niciodată, nu ştiu ce s-ar fi întâmplat, poate că ai fi avut totuşi vreo şansă, n-ar fi fost exclus... Tu sau altcineva...
Maria: Dar ai întâlnit-o! Şi cred că mai devreme sau mai târziu, tot ai fi întâlnit-o, aşa că tot ai fi căzut în capcana ei.
Lucian: Hmm... Aşa e; cred. Off...
Maria: De ce oftezi?
Lucian: Păi, nu ştiu... Nu pot să mi-o scot din minte, deloc, oricât aş vrea, oricât aş încerca... De parcă ea mi-ar controla întreaga fiinţă; nu-mi pot lua gândul de la ea. Dar, ce fac?! Bat câmpii... De ce mă laşi să vorbesc prostii, blondo? Spun numai tâmpenii!
Maria: Nu, Luci. Spuneai doar cât de mult o iubeşti. Pentru că o iubeşti; nu-i aşa?
Lucian: Mai mult decât s-ar putea exprima vreodată în cuvinte, blondo.
Maria: Dar ei nu i-ai spus încă.
Lucian: Nu; încă n-am reuşit să găsesc momentul potrivit.
Maria: Dar, Luci, spuneai că...
Lucian: Ştiu! Şi am să-i spun. În curând. Nu ştiu când, dar am să-i spun. Altfel simt că înnebunesc! Nu mai suport! E deja pea mult. Atâţia ani...
Maria: Bine. Treaba ta. N-am să mă amestec, dacă nu vrei.
Lucian: E cel mai bun lucru pe care-l poţi face, să nu te amesteci...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!