dea

Filozoful Blagomirea

Filozoful Blagomirea ţine-n mână adevărul,
Şi de-aceea se munceşte a seca tot călimărul
Şi-a schimba cerneala neagră într-un foc aprins defraze,
Care-n veci de veci să deie întunericului raze

Şi să lumineze mintea robilor şi celor şchiopi,
Osândiţi să rătăcească sau mereu să dea în gropi.

Cât mult bine poate face cu-un nimica Blagomirea!
Dac-ar şti ce o aşteaptă, negreşit că omenirea
Ar veni la Blagomirea implorându-i să consume,
În hârtie şi cerneală, cât de mult, oricâte sume.
Numai să-i arate-ntregul adevăr adevărat,
După care pân-acuma ea-n deşert a alergat.

Făr-această rugăminte, Blagomirea-ntr-una scrise,
Până când – vai, ţării noastre! – ochii-i pe vecie-nchise...

Multe-s operele sale, cam vreo sută de volume
Despre legile eterne şi stăpâne peste lume,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea-i bolnavă şi n-are bani de leac

Ţara mea-i bolnavă,
Şi n-are bani de leac,
Hai să facem chetă,
De chinuri să o scap.

Să punem fiecare,
Speranţă şi iubire,
Să nu mai rătăcim,
Prin ţările străine.

Să punem demnitate,
Şi dragoste de neam,
"Ei" să nu mai poată,
S-o dea la kilogram.

Să-i punem pe obraz,
Mângâieri, nu sare...
Ar lupta, sărmana,
Putere nu mai are.

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drumul meu spre Dumnezeu...

când voi pleca în călătoria din care
n-am să mă mai întorc niciodată
o să-i las fetiţei mele
un bileţel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă şi prin curte
să-mi scoată de la curăţătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac şi câteva sarmale
pentru că şi mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor
câte un cozonac şi din sarmalele

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn iubirii mele cea dintâi aleasă

Furat am fost de-a cerului mistere
Când taine noi din carne dezgropam,
Curând s-au stins în legănări aptere
Şi n-am sfârşit nici azi ce căutam.

Te-am limitat în seri teologale
Şoptindu-Ţi tot mai sincer: "Nu pleca"!
Cu ochi dogmatici ţi-am ieşit în cale
Crezând că-aşa Te voi îndupleca.

Prezenţei Tale nu cred ca vreodată
Să-i înţeleg misterul voi putea
Mă-nvăluie când pare-ndepărtată
Dar pleaca iar – când mă avant spre ea.

Te-am întâlnit în versuri prima oară
Un dor aprins din piept de Dumnezeu,
De-atunci mi-ai curs în vine de fecioară
Şi M-ai durut când Te-am durut şi eu.

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Varga (noiembrie 2013)
Adăugat de Cătălin Varga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul de iarnă

O, mamă, dulce mamă, la cumpăna de ani
spăl tălpile cu smirnă la oamenii sărmani

Să-ţi fie mai uşoară ţărâna casei noi
să-ţi lumineze calea făclii de ceară moi

E ziua de pe urmă a unui an nebun
şi nu îmi aflu tihna, şi nu ştiu ce să spun

Un pom de iarnă arde la fiecare geam
pocnesc colindătorii din bice mari de hram

Cât de frumoasă-i viaţa, şi sufletul ce plin
când scapără-n potire podgorii de rubin

Doar eu rămân cu tine, doar eu te priveghez
legenda fiinţei tale sub pleoape mi-o aşez

Dezlănţuită-i lumea, departe de noi doi
deşertăciunea vieţii va fi mereu în toi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Carte Românească de Învăţătură (1990)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce ai fi trista

Mi-ai fost aproape-ntotdeauna,
De nimeni si nicicand umbrita.
Norocul cerului e luna,
Norocul meu esti tu, iubito.
Te stiu de cand ca o zambila
Cresteai sub cer de primavara.
Erai frumoasa si copila
Frumoasa-ai fost si domnisoara.
De ce-as fi trist,
De ce-ai fi trista?!
Eu drag iti sunt, tu draga mie.
Dea Domnul si copiii nostri
Asa de fericiti sa fie!
Eu vad tristetea cum colinda
Prin dureroasa ta privire
Si vad, iubito, in oglinda
Cum zmulgi din par albite fire.

Iubita mea si-a mea comoara,
Nu mai fi trista chiar de-i toamna.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până când?

Geme ţara-n sărăcie
Plâng bătrânele prin piaţă...
Ce te faci acu' c-o mie?
Oare este asta viaţă?

Sus se zbat de ceasul morţii
Să mai dea câte un ban
Dar, lăsaţi în voia sorţii
Aşteptăm milă în van.

Miliarde se-mprumută
Un' se duc? Nu tre' să ştim.
Vorbărie multă, multă,
Noi tot mai săraci murim.

Şi tăcem. Oare de frică?
Sau ne-am săturat de vrut...
Ţara noastră-i tot mai mică
Şi pământul l-au văndut!

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drumul meu spre Dumnezeu

Când voi pleca în călătoria
din care n-am să
mai mai întorc niciodată
o să-i las fetiţei mele
un bileţel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă şi prin curte
să-mi scoată de la curăţătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac şi câteva sarmale
pentru că şi mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drumul meu spre Dumnezeu...

când voi pleca în călătoria din care
n-am să mă mai întorc niciodată
o să-i las fetiţei mele
un bileţel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă şi prin curte
să-mi scoată de la curăţătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac şi câteva sarmale
pentru că şi mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor
câte un cozonac şi din sarmalele

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prends-moi

= jam session cu sultanul albastru =

sultanul meu cel ca un lac albastru-verde cu ochi de tătar şi inima rece
prepară cafea la picioarele mele

eu cadâna lui favorită izvor sprinţar şi blond de sub pământ visez să mă topesc în marea cea mare şi nesfârşită a lunii

uite sunt 9 zile deja de când lumina ochilor lui a făcut dragoste cu toate popoarele lumii
şi-a spălat sângele în sângele meu
din rana de pe umărul stâng ieşeau raze mici
atunci acum pe acolo se cântă cântarea cântărilor femeile
îşi leapădă pruncii să fie cu el tu
lasă-ţi umbra ta să plece el
o să-ţi dea să mănânci din carnea lui seara o să te ducă în toate cele 1001 şi una de nopţi
seherezada lui tu
sultanul tău albastru el

dedesubtul izvorului dorm toate mările lumii toate oceanele ei şi orice lac deopotrivă
sultanul

poezie de Anca-Iulia Beidac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!