dea

Îmi cer iertare

Îmi cer iertare! Ştii cât mi-e de greu...
Doar tu ştii jugul sufletului meu,
Tu ştii, nu poţi uita, cât ţin la tine.
Oh, am greşit! Îmi e aşa ruşine!

Din mine (asta simt), s-a rupt ceva,
Plâng şi mă-ntreb dacă mă poţi ierta.
Ai fi putut greşi în locul meu,
Atunci te-aş fi iertat desigur, eu.

Ce boală-amară sărăcia, da!
Nu-i nici iubire, viaţa este grea...
Nici sănătate nu-i... Ar fi păcat
Să ni se dea sentinţa: "VINOVAT"

Orbiţi în suflet, veşnic în exil,
Nici noi pe noi, normali nu ne simţim...
Aceeaşi sunt... Şi iată,-mi cer iertare!
N-aş suporta o nouă exilare.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a râsu'-plânsu'!

De când se-nvârte-această lume,
N-a existat un alt popor,
Din orişice să facă glume,
Sau caterincă, sau umor:
Când e falit, la ananghie,
De are patimă, necaz,
De când e el, de-o veşnicie,
Românul nostru face haz,
Şi de prunari, şi de vădane,
De centuriste, de berbanţi,
Şi-n special, de milioane,
Despre săracii guvernanţi,
Care, de ani... şi să tot fie,
Aleşi de noi, prin vot, stăpâni,
Sunt şifonaţi de băşcălie,
De parcă nici n-ar fi români,
Şi-aud că vor să dea o lege,
Să interzică tuturor,
Poporului, care e rege,
Să facă haz pe seama lor!...

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacovia viscolul şi eu

Te uită cum ninge Bacovia
din carte aruncă tot jarul
şi dacă se-aprinde vreo stea
de ciudă să-ţi sară muştarul

Şi mână şi iarna spre sobă
copacii să-ţi bată în geam
să dea cea din urmă probă
şi iar să tragă ziua în ham

Ascultă toţi lupii cum urlă
şi lumea în versuri dispare
dar cucuveaua ucisă în turlă
se-aude în moarte mai tare

Iată căldură mă ţine în ger
de dragoste iarăşi m-aprind
te uită cum ninge Bacovia
să scrie din moarte un rând

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (19 noiembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De trei zile-s nebună-ntre lumi

De trei zile-ntre lumi
Eu culeg vocea ta albăstruie,
Şi-aş zidi un spital de nebuni,
Dar n-am lemne şi nu am nici cuie.

De trei zile mă rog la apus,
Din aripa lui să îmi dea vreo trei fulgi,
Căci nu ştiu pe ai mei unde i-am pus
Şi nu ştiu, când mă vezi de ce fugi?

De trei zile zidesc un altar
Şi dărâm o biserică-apoi,
Că de mult nu mai am eu habar,
Cât rai şi cât iad se ascunde în noi.

De trei nopţi privesc la o stea,
Sunt nebună, şi nu-mi vine-a crede,
Cum din ochi îmi curge culoarea,
Picurând peste lume doar verde.

[...] Citeşte tot

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momeală

Acostat la colţ de stradă
De doi tuciurii voinici
Mi-am dat repede seama
Că nu sunt de pe aici.

Au vorbit de un ajutor
Pentru noi, de vârsta a treia
De la Marco Bella din Ardeal
Naiv, le-am agreat ideea!

Aveau cu ei un pachet
După spuse, un televizor,
Fiind greu şi eu nu pot
Şi-au oferit sprijinul lor.

Le-am spus până la bloc
Încolo nu se mai poate
Şi nu le-a plăcut deloc,
Începând să-şi dea la coate.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu de mare îmi va fi dor...

Tu marea mea frumoasă, şi albastră precum cerul
Cu pescăruşii veseli ce-ţi tulbură albastrul
Mă voi gândi la tine de câte ori misterul
Îmi va trimite vise, pe raza unui astru!

Voi retrăi în vise, povestea de o vară
Venită în toamna vieţii, precum un nor de fum
Timidă, tandră, dulce, ca glasul de vioară
Să îmi aline dorul, să nu-l prefac în scrum!

La malul tău timidă, eu mi-am cântat iubirea
Mireasă m-ai făcut, cu spuma unui val
Simţeam cum mă cuprinde în braţe nemurirea,
Şi cum mă-drept spre Rai, pe coama unui cal!

Un vis frumos de-o vară, romantic şi fierbinte
Sub soarele ce parcă, vrea lumii să dea foc
Cu tine mare dragă, noi am spus jurăminte
Şi-am vrut iubirea noastră, să îşi găsească loc!

poezie de Elena Bulancea (19 septembrie 2018)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pahar de bere

Sculul ăla deşirat din hanul de la drum, scârba aia de muiere,
Aproape m-a ucis pentru c-am cerut credit un pahar de bere;
S-o ia naiba pe ţoapa cu faţa de zer stricat şi cu laţele murdare –
Şi s-o bată până-i ies pe nas manierele proaste şi rudimentare.

Acea maimuţa opărită, cu fălcile enorme, acel ardei umplut
Pornit pe căile virtuţii, cu-o voce care-ar fi trezit din somn şi morţii,
S-a repezit la mine, urlând şi spumegând, din clipa-n care m-a văzut,
Buşindu-mă afară din local, de m-am lovit la cap de stâlpul porţii!

Dacă-aş fi cerut proprietarului, mi-ar fi dat un ulcior în fiecare zi;
Dar ea, cu berea la-îndemână, nu s-a-îndurat să-mi dea o picătură.
Mărită-o, Doamne, c-un moroi şi-ajut-o să-i nască aceluia pisoi –
Deie-i Cel Prea Înalt râie ori de câte ori n-am eu berici de pus în gură.

poezie clasică de James Stephens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcurgem calea spre Eden

Călăuziţi de-aceeaşi Carte
Parcurgem calea spre Eden
Dar focul viselor deşarte
L-am transferat în alt teren.

Trimitem gânduri spre Cetate
Că-n alte zone e pârjol
Ne-am ancorat în Trinitate
Căci a umplut al vieţii gol.

În fiecare zi prezenţa
Fără de care am pieri
Ne fericeşte existenţa
Chiar dacă sunt intemperii.

În timpul zilelor toride
Prea multe umbre nu găsim
Şi totuşi noi putem decide
Doar către glorii să păşim.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (22 iunie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar când voi fi pământ

Iar când voi fi pământ,
În liniştea serii,
Săpaţi-mi un mormânt
La marginea mării.

Nu voi sicriu bogat,
Podoabe şi flamuri,
Ci-mi împletiţi un pat
Din veştede ramuri.

Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Să am un cer senin
Pe-adâncile ape.

S-aud cum blânde cad
Izvoarele-ntruna,
Pe vârfuri lungi de brad
Alunece luna.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste răscoale

Poveştile-s bătrâne, dar ele au rămas,
Şi sper că vor rămâne-n continuare.
Sunt hrană a oricărui suflet mare,
Ce ştie ce e bun şi îi oferă glas!

Sau poate că... nu este-o binecuvântare
Tot ce-a ajuns să dea peste răscoale.
Poate că, numai mie-mi dă târcoale
Ceea ce, nu oricui, poate aduce soare.

Poate că pentru unii este o povară,
Ceea ce altora le-aduce vindecare.
Poate că, unora, le-aduce-ngheţ, oroare
Iubirile ce s-au născut în miez de vară.

Şi care poate,-au ţinut doar o seară,
Dar de ajuns încât să-şi pună-amprenta,
Pentru-a putea inimii face fenta,
Încât s-o liniştească, sau s-o doară...

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (27 octombrie 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!