petre+tutea+am+facut

De prea mulţi ani

De prea mulţi ani

oasele răbdării mele
au început să se-ndoaie.
Sunt o pacoste
pe capul materiei moarte
din care nişte iluzii
le-au facut atele.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţesa mea cu ochii albaştri

Prinţesa mea cu ochii albaştri
Ca două limpezimi de cer,
Te-ai coborât uşor din aştri,
Când ai văzut că sunt stingher.

Te-ai zămislit ca o părere,
Născută dintr-un vis cu har
În care-ascunsele mistere
N-au niciodată vreun hotar.

Şi-acum din dulcea mea visare
Tu vii la mine şi-mi zâmbeşti,
Fiind o eternă întruchipare
A patimilor omeneşti.

De eşti aievea, tu rămâi,
Prinţesa mea cu ochii albaştri,
Căci eşti femeie mai întâi
Şi-apoi îngemănări de aştri.

poezie de Petre Gigea-Gorun din Cent poemes dʼamour
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România la 30 de ani

De trei decenii se perindă-n ţară
Partide de-ageamii, conducători
Nevrednici, dar "atoateştiutori",
Ce s-au spetit cu-a trebilor povară!

Angajamente straşnice-şi luară:
Autostrăzi, spitale, pod de flori!
Ce şcoli, ce lefuri pentru truditori,
Ce viitor prosper prefigurară...

Românii i-au votat, cai verzi visând,
Dar azi sunt mai mizeri decât oricând
Şi nu mai speră bunăstarea, rostul!

Uitând de legi şi datini din străbuni
Se-ntreabă mulţi, ca-n casa de nebuni:
Ce naiba mai aştept pe-aici, ca prostul?!

sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea supremă

Mi-e dor nespus de anii cristalini
Când fermecat de flori de meri, caişi,
Copil, ghidat de soli din Cer trimişi,
Umblam prin parcuri, codri sau grădini

Şi tot visam, cu ochii larg deschişi
Că scormonesc meleaguri, vizuini
De canguri, de gheparzi or pinguini...
În multe cărţi de aventuri descrişi

Mi-e dor cumplit de cartea cu poveşti,
De glasul cald al blândului bunic
Pierdut pe veci în sferele cereşti...

Tu, Doamne, dacă mă iubeşti vrun pic –
Fiind atotputernic, izbuteşti –
O zi, preschimbă-mă-n acel pitic!!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea nu a fost făcută înaintea iubirii

de ce să fi făcut dumnezeu lumea ca-n scriptură
de ce să fi început cu decorul
eu cred
aşa cred eu cu toată erezia
că la început nu a fost cuvântul
rostirea nu dă naştere lumii
mai degrabă cred că la început a fost iubirea
şi eva
şi păcătosul de adam
un pofticios nebun plin de dorinţă
abia apoi au început să facă lumea
cum a vrut ea doamne

poate că a zâmbit un pic şi ai făcut cerul
alături de ochii ei ne trebuiau şi niscai stele
un pic de soare
o lună
şi alte acareturi
o decapotabilă
un amărât de cont în bancă

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gest străvechi

În timp ce-mi şterg ochii cu colţul şorţului, mă gândesc:
Odinioară Penelopa a făcut acelaşi gest.
Şi nu numai o dată – nu poţi să-mpleteşti toată ziua
Şi să deşiri mereu ce-ai împletit întreaga noapte.

Mâinile şi gâtul înţepenesc, zorii parcă se duc tot mai departe,
Soţul ţi-e plecat demult, nu ştii unde, ştii doar că e pe mare.
Tam-nesam, ţi se scurg pe-obraji lacrimi grele,-amare;
Asta-i tot ce poţi face, e singura ta forma de protest.

În timp ce-mi şterg ochii cu colţul şorţului, mă gândesc:
E vorba de-un gest străvechi, autentic şi firesc,
În cea mai pură tradiţie clasică-a stilului grecesc.
Ulise l-a făcut şi el.
Dar aşa, de formă – pentru-a induce poporului din jur ideea
Că-i de-a dreptul copleşit, că, iată, nici nu pot să vă vorbesc.
A învăţat asta de la Penelopa...
Penelopa, care chiar a plâns – înainte, atunci şi după-aceea.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrie de seminţe

Patrie de seminţe plutind în lumină
Străluminând zare de zare
Noi suntem fiinţa ta care
Nicicând nu se termină.

Foşneşte istoria sub pleoapele tale
Ochiul tău magic ne arde în sânge
Ca să ne scoată din visele noastre
Un continent de miresme nu ar ajunge.

Patrie de seminţe germinând inocente
Veşnicia noastră sub ierburi solare
Respiraţia ta se cheamă viitor
Durerea ta oricând ne doare

Cerul nostru e un zbor înalt
Nu aşteptăm aripile târzii
Patrie de seminţe respirând prin idee
Sângele tău arde sensuri înalte şi vii.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ştiu

Eu nu ştiu cum să mă numesc,
Nici nu ştiu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viaţa ce o trăiesc.

Eu nu ştiu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreţine.

Eu nu ştiu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.

Eu nu ştiu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniştea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocetul lui Ulise

Corăbiile pustii s-au întors în lagune
Ca nişte fluturi devoraţi de iubire,
Aveau pe timonă privirile tale,
Duceau pe catarge incendii-amintire.

Limbile focului au ajuns sus,
Am ars ca într-o boală vindecată
Peste tăcere doar zăpada curate
Mai spune ce are de spus.

A venit vântul dinspre Ithaca,
Noaptea polară, iată a venit.
Lacrima ta pâlpâie în mine
Ca o coloană fără de sfârşit.

Bântuie iarna ruinele toate,
O casă pustie îmi pare că sunt
Când din castelul căzut la pământ
Grinzile miros a eternitate.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SONETUL VREMII CE-A TRECUT

Aş vrea să relatez un fapt divers,
Trăit chiar ieri, în sânul lunii mai,
Pe drumul către piaţă, c-un tramvai
Şi-adânc gravat în suflet, de neşters!

Cum am urcat, am zis că sunt în Rai:
O mândră-şi expunea prin univers
Picioarele – perfecte ca un vers
Din Dante sau ca parcul din Versailles!

O-ncing cu vechi ocheade de-amorez
Şi, Har Fecioarei, zâna mi-a zâmbit,
Făcând ca tandre intrigi să visez...

Ea, sprintenă-n picioare a zvâcnit,
Cedându-mi locul... însă ripostez:
De te strângeai niţel, l-am fi-mpărţit!!

sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!