oamenii te lasa

Despre boierul Gorj, se zvonea că i se alăturase din patriotism vestitului Rozsa Sandor, un fost tâlhar de drumul mare, din care războiul de independenţă făcuse un erou de dramă. Din fericire pentru el, Radu Gorj se despărţise după sfârşitul luptei de banda compromiţătorului haiduc şi acesta se dovedi un gest înţelept din partea sa, fostul tâlhar, redevenit căpetenie de hoţi, sfârşind prin a cădea în mâinile poliţiei, care se mulţumi să-l închidă în temniţa din Gherla. Cu toate acestea, o altă versiune fu îndeoşbe primită de către oamenii comitatului şi anume: că boierul Radu fusese ucis în timpul întâlnirii între Rozsa Sandor şi vameşii de la hotar. Nu era adevărat, măcar că boierul Gorj nu se mai arătase de atunci în cetăţuie şi că nimeni nu se îndoia de moartea lui.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna Dobrii

Dobriţa - cer de sânge
O lacrimă de stea
Ce nu putuse strânge
Tot binele în ea
2
În licăr de fântână
Şi dulce murmur sta,
Cu buna ei stăpână,
Cu Maica Precista,
3
Venită dintr-o vreme
Când lăncile şi spada,
Cu aripi de blesteme,
Scăldau Tiberiada...
4
Şi tot ca ea Dobriţa -
Un rai de suferinţi -
Îşi alina credinţa
În apa cu dorinţi...
5

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Django: (arătându-i lui Remy vitrina cu şobolani morţi ai magazinul celor de la deratizare) Ia aminte, Remy. Asta se întâmplă cu şobolanii care se acomodează prea mult cu oamenii. Lumea în care trăim e condusă de duşman, trebuie să fim precauţi. Noi avem grijă de semenii noştri, Remy. Când nu ne mai râmâne nimic, doar pe noi ne avem.
Remy (când Django începe să se îdepărteze): Nu.
Django: Ce?
Remy: Nu. Tată eu nu cred asta. Vrei să spui că viitorul este - nu poate fi decât "asta"?
Django: Aşa stau lucrurile. Nu poţi schimba ordinea lor firească.
Remy: Schimbarea este ordinea lor firească, tată. Partea pe care noi o putem influenţa. Şi începutul depinde de noi.
Django (când Remy pleacă): Unde pleci?
Remy: Dacă voi avea noroc, înainte.

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puşkin (intră, se împiedică de Gogol şi cade): Drace! Precis Gogol!
Gogol (ridicîndu-se): Ce nesimţire! Nu te lasă să te odihneşti. (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade.) Precis că de Puşkin m-am împiedicat!
Puşkin (ridicîndu-se): Nici o clipă de linişte! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade). Drace! Precis că-i iarăşi Gogol!
Gogol (ridicîndu-se): Totdeauna e în calea tuturor! (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade). Ia' ce nesimţire! Iarăşi Puşkin!
Puşkin (ridicându-se): Huliganism! Huliganism curat! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade.) Drace! Iarăşi Gogol!
Gogol (ridicându-se): Asta-i pur şi simplu bătaie de joc! (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade). Iarăşi Puşkin!
Puşkin (ridicându-se): Drace! E necuratul şi gata! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade). Gogol!
Gogol (ridicându-se): Nesimţire! (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade). Puşkin!
Puşkin (ridicându-se): Drace! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade în culise). Gogol!
Gogol (ridicându-se): Nesimţire! (Dispare în culise. Se aude de după scenă) Iarăşi Puşkin! (Cortina.)

replici din D. Harms de Mihail Vakulovski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un oraş fără nimeni

În oraşul fără nimeni au venit ceva jivine,
Au şi casă, au şi masă şi la dragoste se lasă,
Prezentabile, yes, impenetrabile, no,
Bate la ochi de eşti om, paturile duble au devenit lehuze,
Chiar şi seifurile s-au împreunat, na, ai venit pe neaşteptat,
Unde e actul, zici, cu voce de arici, how fragile are you,
Se miră Kakadou, are o leziune sub plisc, de la un pix,
Femeia în halat te-a tratat până la majorat, apoi te-a lepădat,
Instalatorul din Puchineşti, cel cu biciclete şi trotineşti,
Ales el prinţ de uels, a reparat cabina liftului julind-o fresh.
Apoi au venit oameni şi oameni, unii străini, alţii foarte stranii,
Ne spălăm pe dinţi în colectiv, cu bormaşina fără stativ.
Un bebe leonin s-a născut surprinzător cu trăsăturile unui aligator.
Priveşte la ceasul din centrul oraşului, spune, gata, deşeuri ale făraşului,
Destul am făcut politică infracţională, trecem totul la socoteală
Şi ne băgăm singuri la zdub, acolo munci-vom cu mare hei-rup.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daodejing (fragment)

Marele Drum se pierde:
Acum avem umanitate şi justiţie,
Au apărut prudenţa şi cunoaşterea;
Există cultivarea comportamentului.

Drumul despre care se poate vorbi
Nu este drumul permanent;
Numele care poate fi rostit
Nu este numele permanent.
Lipsite de nume au fost începuturile cerului şi ale pământului;
Atribuirea numelor a fost mama miriadelor de creaturi.

Eu numesc mare ceea ce este indefinibil.
Indefinibilul îl numesc departe.
Departe numesc întoarcere.

Cel care este pururi fără dorinţă
Percepe partea spirituală a acesteia.
Cel care trăieşte permanent în dorinţă
Percepe doar limita acesteia.

[...] Citeşte tot

poezie de Lao Tse
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt de îţi stă mintea

Mottor:
Zeiţo să intrăm undeva
că simt că o să fac
dragoste pe mine!

Evident facem o grămadă
de stupizenii îndrăgostite
pe care omul normal
nu le-ar face
să nu-l râdă şi curcile.

Iar dacă azi nu iubim
şi totu' îi trist de-ţi mere prost
ca noaptea
mâine iubeşti o lume întreagă
şi toate îs bune şi faine.

Nu-i chiar frumos să fim
doar nişte măşti pe un zid
oricât de artistic atractive

[...] Citeşte tot

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deosebire

Moritz, un elev cuminte
La liceul din Bacău
Într-o zi pe negândite
L-a întrebat pe tatăl său:
- "Papalâcule, ia spune-mi
Dar să nu fi supărat
Ce deosebire-i între
O femeie ş-un bărbat?"

- "Vai de mine şi de mine
Moritz, nu mă enerva
Cum se poate main leibchen
Să mă-trebi aşa ceva.
Un băiat ca tine învaţă
Şi nu întreabă aşa hai-hui
Chestiuni neruşinate
Care nu-s de vârsta lui."

Moritz, însă nu se lasă
Şi aşa cum şi-a propus

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson: Ascultaţi! (Scoate din buzunar o hârtie mototolită.) Iată ce-mi răspunde premierul: (Citeşte batjocoritor.) Votre Majeste! Îmi pare nespus de rău că, datorită agendei mele încărcate, nu pot da curs invitaţiei de a face o vizită de lucru în Valea din Deal. Totuşi, am trecut acest obiectiv pe lista de aşteptare, alături de alte priorităţi istorice, cum ar fi Stejarul din Borzeşti, Umbra lui Mircea la Cozia şi Cronica pictată de la Viena...
Arbore (cu furie): Nu vine la noi! Merge la Viena!
Samson: Tăcere! Un pic de respect! Sunt cuvintele premierului... (Citeşte mai departe, batjocoritor.) Voi face tot posibilul să vizitez acest important bazin electoral, probabil anul viitor, cu ocazia festivităţii de închidere a minei Dâlja. Am preferat să vă răspund în scris, pentru a lăsa o mărturie indubitabilă a bunelor mele intenţii. Vorba romanilor: "Verba volant, scripta manent!". Vă trimit alăturat bugetul rectificat pe anul trecut. Vă rog să lucraţi cu spor pentru că economia are mare nevoie de aer! Felicitări pentru locul secund ocupat de scaunul excelenţei voastre în competiţia naţională. A bientot! Al dumneavoastră... indescifrabil...

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegere

Aşteptai o săptămână
La o cerere, şi fata,
Profesoară de "... română"
Nu prea agrea armata.

Motivaţia era clară,
Că ea vrea stabilitate,
Nu să se plimbe prin ţară
Cu boccelele în spate.

Cu speranţă cam deşartă
O cotii spre "... geografie".
Asta, de, cu multă artă,
M-a amânat... pe vecie!

Apoi cea de "... naturale"
M-a analizat atent
"Lasă fumurile tale
Că eşti doar... locotenent!"

[...] Citeşte tot

poezie de Niţu Constantin (23 octombrie 2016)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!