o stana iarna

Când soarele scapătă către asfinţit,
iar toamna mai rupe o frunză din ram,
De truda verii, ţăranul obosit
odihneşte când iarna colindă la geam.

catren de Dumitru Delcă (29 noiembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de aripi

Eu, într-o viaţă anterioară,
Am fost o floare de primăvară,
Că prea simt, iarna, o aşteptare
Şi primăvara o apăsare
De jos în sus, înălţătoare, dar
Nu ca să zbor, ci numai să răsar.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de aripi

Eu, într-o viaţă anterioară,
Am fost o floare de primăvară,
Că prea simt, iarna, o aşteptare
Şi primăvara o apăsare

De jos în sus, înălţătoare, dar
Nu ca să zbor, ci numai să răsar.

poezie de Marius Robu (3 februarie 2016)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am vrut să omor visul din vis

(Eu eram Toamna şi tot eu eram Iarna)

Obişnuiam a-mi adăposti creştetul
Pe sânul Iernii, clipind cu crengile
Ce-şi încordau ghearele,
Spărgând sunete de gheaţă
Lovind ochii înrăiţi de lacrimi, dar
Toamna stătea în mâinile mele,
Frunzele se lipeau precum plăgile
Neinvitate, severe,
Mă muşcau şi posedau –
Eram crucea lor strâmbă,
Bucuroasă de-a cădea
În Ţara Neantului Promis.

Şi râdeau între ele,
Le vedeam tot mai galbene şi roşii
Amuţeau, mâncând pe săturate
Din fiinţa mea naivă.
Când am hotărât despărţirea

[...] Citeşte tot

poezie de Ariana Zburlea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

Pentru ca nimeni
să nu vadă
mi-am pus o mască.
O folosesc doar când
vara devine iarnă
şi marea val.
M-am plictisit de nemurire
şi ca din mărul oprit
mă înfrupt din mine

poezie de Roxana Stroilescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipesc

Pe neaşteptate,
Genele stufoase,
Ale toamnei...
Pe obrazul incăruntit al vremii,
Curg picuri,
Unduiri de luni,
Şiroiesc,
Într-un tandem infernal,
În căuşul fiecărui anotimp.
Se cern ale doruri vise,
Prin sita fiecarei luni,
Noiembrie,
Azi, maine, poimaine,
Răsfoind zilele,
Unui album tivit,
Cu frunze înşirate,
Pe firul vieţii,
Din raiul unui ghem
Prăvălit brusc,
Prin al corolei timp,

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescăruşul – poem diamant

Pasăre
zburând liber
dincolo de curcubeu
peste valurile mării înspumate
atinge apa cu aripa sa
din primăvară până-n iarnă
îşi lasă amprenta
pe plajele
însorite.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile – poem diamant

Din
vremuri îndepărtate
pe acest Pământ
de când se ştie
primăvara, vara, toamna şi iarna
şi-au urmat cursul firesc
într-un dans nesfârşit
păstrând mereu
ordinea.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna - a doua parte

Mireasma cozonacului cu nuci şi cu rahat,
În fiecare iarnă de poveşti, m-a fermecat,
Stăteam alăturea de mama, pe lângă soba încălzită,
La pieptul ei cel cald, eram atât de fericită.

De dimineaţă până seara, eram pe derdeluş,
Cu săniuţa, copiii şi al meu căţeluş,
Când mă-ntorceam, aveam picioarele-ngheţate,
Măicuţa mă-ncălzea, punându-mi şalul ei pe spate.

Dar anii au trecut şi a venit vremea iubirii,
Şi mângâierea ei, mirajul clipelor trăirii,
Când primăvara, cu petale albe ne sfinţea,
Prin roua dimineţii, iubirea strălucea.

Încetişor şi bătrâneţea a venit de undeva,
Însă de data asta, e cu totul altceva,
Dacă odată, sufeream de romantism,
Acuma se numeşte simplu "reumatism".

[...] Citeşte tot

poezie de Margareta Merluşcă (8 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri pentru iarnă

Spune-ţi ţie însuţi
în vreme ce se face frig şi griul coboară din aer
că vei continua
să mergi, să asculţi
aceeaşi melodie indiferent
unde te afli –
înăuntrul unei cupole de întuneric
sau sub lumina albă
din privirea lunii într-o vale înzăpezită.

În seara asta în vreme ce se face frig
spune-ţi ţie însuţi
ceea ce ştii, că nu-i nimic altceva,
ci doar melodia cântată de oasele tale
în vreme ce tu continui să mergi. Şi vei fi putea astfel
să te mai aşezi măcar o dată sub focul mititel
al stelelor de iarnă.

Iar dacă se întâmplă să nu poţi
continua să înaintezi sau să te întoarci

[...] Citeşte tot

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!