o stana iarna

Corăbii fără norduri

Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Intrăm în iarnă, aşa cum ştim, cu stângul,
Mi-a îngheţat suflarea-n gând, cu ea,
Infimul colţ de rai, ce mă păzea mărunt, nătângul.

Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Că mai vibrează încă febre-n gleznă,
Atât mi-a mai rămas din ea,
Şi-n talpa zilelor, spulber de beznă.

Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Prea mult ne arsem, împreună,
Păcate în războiul celui ce lua
Sclipiri din pieptul celuilalt, de lună.

De stângăcii preaplini, ai lumii negre, prizonieri,
Unicei păsări de nepradă, chinul...
Nu te mira privighetoarea mea din ieri
Că te asemui cu pelinul.

[...] Citeşte tot

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar m-a prins iarna...

Iar m-a prins iarna cu uşile deschise,
Şi fulgi moi şi grei mi-au trecut peste prag,
Am simţit zborul lor ostenit şi pribeag,
Deşi, prea departe, plecasem prin vise...

S-au aşezat într-un colţ, sperând să apar,
Dar visul meu ajunsese în mugur,
Şi-a plesnit nefiresc de banal, însă, sigur,
In eroare de timp, într-un timp literar...

Şi-au albit casa mea, alb atât de frumos,
Iar in vis le simţeam aripi frânte de dor,
Şi-am simţit că mă prinde în vis un fior,
Că durea tare rău acest zbor graţios!

O durere prea mare, să nu mă trezesc,
Şi să-mi văd a mea casă albită de tot,
Mă ridic în genunchi, printre fulgi îmi fac loc,
Ca să scriu două rânduri, să mă încălzesc!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care vara la umbră se-aşază
Iarna de foame va suferi;
Iar cel pe care sudoarea nu-l înspăimântă
În linişte pâinea el şi-o va mânca.

catren de Biernat de Lublin din Cel leneş în iarnă va suferi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă timpurie (cronică rimată)

O iarnă care vine, cum trebuie mai rar,
O iarnă care trage mereu de calendar,
O iarnă care vine cum ştie numai ea...
Cu vânt, cu frig, cu viscole şi nea
Şi care, suverană, când vrea se hotărăşte
Şi intră ca o cizmă, călcând milităreşte,
O iarnă care face, ce ştie, pe pământ
Şi uită să se ţină, adesea, de cuvânt,
Acum lăsând Moldova şi munţii cu licheni,
Porni să se răzbune, la vale, pe olteni!...
Şi-a început cu dansul, prin fulgii ei uşori,
De seara pânăme seara, din zori şi până-n zori,
Lovind cu vântul iute şi ascuţit, demonic,
Motorul iernii bate cşi cary
u urlet supersonic!...
- O iarnă! Tu zeiţă a mantiei de gală,
Ce vii aşa devreme şi-aşa de triumfală,
Ne-ai prins în rochii scurte, în ghete şi pantofi,
Ne-ai prins în câmp cu roşii, cu ceapă şi cartofi...
Cu sfecla, cu porumbul, cu câmpul nearat,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun din Sfere umoristice (20 noiembrie 1985)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statornicie

Cresc
cu rădăcinile-n sus

sunt copacul vostru
cel mai supus

priponit de-o rază de lună
cu crengile înfipte-n pământ
eu sunt rândunica nebună

şi toată iarna o să vă cânt.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înapoi (Ziua mondială a Poeziei)

Înapoi în casă lângă sobă,
Ne-a cuprins astenia devreme,
Iarna s-a-ntors cu geruri şi ploi.
La ghete, palton, umbrelă... 'napoi.

Vişinii, meri, prunii şi cireşii
Au avortat petalele dintâi
Ivite-n primăvara infamă,
Virgină, nedorită de noi
În vremea prezentă; azi înapoi.

Bucuria strângerii de fructe
Ne-a risipit-o ploaia de gheaţă;
Am suferit noi multe bătute
În anii înşiruiţi de-o viaţă.

Rămaşi trşti şi necăjiţi bărbaţii
Au pus cheile de la beci în cui
Şi peţesc cârciumile turbaţii
Pentru licori fine şi amărui.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Pârâianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Siciliana

Pe urmă
când iarna
de tot
va cădea,
cu inima ta
lângă inima mea
vom asculta
şi
vom reasculta
Siciliana
de
Nottara.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Iubita somnoroasă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de iarnă

Oraşul era acelaşi
Exact
Halucinant de intact
Vitrinele toate,
Gălbui luminate,
La fel desuete şi decolorate
Pe străzile goale
Aceleaşi! cu umbră în ele şi şoaptă ferită perechi provinciale
Alene ningea,
Dar cădea cu vechimi noua nea,
Turbure, sură, deasă,
Ninsoarea sporea îmbulzită, lânoasă
Din ea.
Iarna în alb mătăsos ca o raclă-o mireasă.
Copii
Clădeau un om de omăt cu vrăbii în pumni şi în glasuri zurlii.
Lunar
Omul creştea bulbucat şi cu ochi ca de zar.
De ce
Îmi vine deodată atâta pustiu de melancolie?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ionel Teodoreanu din La Porţile Nopţii, Editura Tineretului -1970
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun – poem diamant

Simbol
al iubirii
mereu împărţind dragoste
el aduce copiilor lumii
speranţă, fericire şi multe cadouri
toate aflate în sania
trasă de reni
în fiecare
iarnă.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de gheaţă

Floarea nu înseamnă speranţa propriu-zisă,
Este ceea ce se numeşte prefaţa speranţei.
Iar dacă iarna împuţinează florile,
Îngerii au suplimentat numărul acestora cu flori de gheaţă.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Cum pot sădi urmele tale în drumul vieţii mele?
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!