mi�care literar�

Necunoscuta din noapte

Aş fi vrut să-ţi fiu un braţ pe care să poţi plânge...
Un ochii care să nu critice, ci să te admire
Aş fi vrut să fiu un alb nisip al mării tale
Dar totul părea atât de frumos...
Şi nu era decât un amalgam de suflete lăsate în linişte
Şi eu credeam că sunt iubită...
Iubită cu iubire egoistă, individualistă
A fiecăruia către sinele său
Eu, care credeam că mie mi se scrie lumina din poezie...
Dar roşul, întunericul i-a luat loc
Eu care credeam în vis... Dar timpul s-a scurs fără a ezita...
Eu am rămas doar femeia... necunoscuta din noapte.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Careeu cu un Exactce

Cioc, cioc!
Cine-i acolo?
Eu!
Care eu?

In regulă!
Ce-i în regulă?
Careeu!
Ce-i asta vreau să ştiu!

Care-i asta vrei să ştii?
CINE, eu?
Da, exact!
Exact ce?
Da, am un Exactce pe lănţişor!

Exact ce pe lănţişor?
Da!
Da care?
Nu, Exactce!

[...] Citeşte tot

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plictiseală...

E-un fel de lene ori de oboseală,
Un fel urât de-a nu mai fi frumos.
E un butoi plin ochi cu plictiseală,
În care stau lejer cu faţa-n jos.
E-un fel de am să plec şi să revin,
Un fel de nu ştiu ce şi nu ştiu unde.
Neverde, ne-ntristare, nesuspin,
Nedrepte, nepătrate, nerotunde.
E-un fel sfârşit aproape ne-nceput
În care mă tot aflu neuimită,
Neacră, neamară, ne-ndulcită...
În care m-am dorit dar nu m-am vrut.
Ca în final de iarnă, plictisită
Şi neavând ce face... m-am născut.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul despre basme

A fost odată-un băiat care nu făcea nimic pe fugă,
cu toate că tatăl lui era mai rapid ca o zvârlugă!
A fost odată-un rege foarte înţelept, nu doar bogat,
şi-un preot care trăia cum predica, nu făcea niciun rabat.

Un hoţ care împărţea tot ce fura la cei sărmani,
un banker care nu era îndrăgostit prea mult de bani.
Un savant cu inima la fel de mare precum mintea lui
şi,-n sfârşit, un poet care-ncerca să explice mie, ţie,-oricui,

ce este-un basm. Spunea, cât sunt pe-acest pământ,
nu-ţi face griji, tu dormi, iar pe mine lasă-mă să-ţi cânt.

poezie de Ignacy Krasicki, 1735-1801, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura soluţie ( grook )

Trebuie să evaluăm tagma celor care mereu
rezolvă marile probleme care se pun şi s-au pus –
şi asta pentru că pentru fiecare problemă rezolvată
ei creează zece probleme-n plus.

poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hardcore

mi-ar trebui o femeie care să mă consume
şi să mă ruineze
să-mi poruncească şi să-mi înăbuşe revoltele
cu o mână de fier
care să vină peste mine ca un incendiu în California
sau ca o viitură
o femeie care să fie în stare să mă împingă cu tocul pantofului
în groapa bulversării
şi să arunce prima lopată
una care cu o singură privire aruncată în tren
sau pe vreo scară în mall
să-mi ia tot
ca un crupier indiferent
care să mă convingă să-mi las în urmă viaţa şi ţara
şi s-o urmez
care să-mi fie epoca renaşterii şi marea ciumă în acelaşi timp
revoluţia din octombrie pentru climatul meu democratic
o continuă mare depresiune
nu una a convenţiilor sociale
şi nici a jumătăţilor de măsură

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Alexandru Gheras
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna

întotdeauna
voi spune despre mine lucruri
pe care tu le vei crede
când eu nu le-am mai crezut

întotdeauna voi fi
cu o clipă mai târziu
decât clipa în care sunt

îmi voi lăsa pe rând
în mâinile tale mantiile,
pe care zadarnic mi le fluturi
prin faţa ochilor

mai bine caută prin ierburi
urma proaspătă de sânge

smuls din hlamidă,
fuge sălbaticul gol,
chircit de foame şi sete.

poezie de Silvia Velea din revista "Citadela literară"
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Embleme – după boala ei

S-a dus vremea tristeţii.
N-am fost eu cel care a împins-o pe uşă afară,
ci altcineva.

Lăstunii s-au întors. Au scăpat
de povara acelei călătorii lungi. Cât de vesel
ciripesc pe acoperiş.

Torn cafeaua. Stau lângă focul
care murmură acasă. De mâine, vom spune
bine-aţi sosit tuturor dimineţilor care vor mai veni.

Auzi lăstunii? Ei leagă unele de altele
razele luminii. Ei cuibăresc
în locuri ascunse.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţie

De la păsări care zboară
În înalturi către soare
Omul nostru ia aminte
De la ele până moare.

De la floarea ce se-ndreaptă
Totdeauna către sori
Ia modelul soldăţelul
Care face raportări...

De la păsări, de la flori!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu

Doar tu iubito imi dai o adiere
Care ma face sa plutesc prin cerul cenusiu
Si sa ajung la steaua care
Fericit ma va binecuvanta sa fiu.

Pe corbii negri, vestitori de durere
Doar tu ai avut puterea sa-i imblanzesti
Si sa ii transformi in porumbeii care
Zboara prin poezia pe care o citesti.

Timpul nu-si mai are rostul
In aceasta clepsidra pura a iubirii
Tu insuti esti trecutul, prezentul si trecutul
Nisipului ce ne va face nemuritori.

Doar tu imi dai o urma de speranta
Ca nu voi mai fi singur pe acest drum
Iar apusul negru ce il zaresc in fata
Va naste un nou rasarit acum.

poezie de Manuel Gabriel Danca (7 mai 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!