mama lui stefan cel mare

Eugen: Vai, doamnă, dar nu-i puteţi impune punctul dumneavoastră de vedere; băiatul e destul de mare pentru a lua singur decizii în ceea ce-l priveşte. În plus, trăim într-o ţară liberă, iar el, ca orice alt cetăţean al acestei ţări, are dreptul să...
Diana: Vă rog, domnule profesor! Nu trebuie să-mi amintiţi dumneavoastră care sunt drepturile omului; le cunosc şi eu destul de bine! De asemenea, ştiu şi ce prevede Constituţia acestei ţări libere în care trăim acum, dar nu-i vorba despre legi aici; poate mai mult despre sentimente, iar în privinţa asta, nici mie nu-mi poate impune nimeni nimic; nici chiar legislaţia ţării, pentru că nu încalc nici o lege împotrivindu-mă. Aş încălca însă legea firii dacă aş fi de acord.
Eugen: Aveţi dreptate, dar nu în totalitate. Ştiţi ce vă sugerez eu? Tot ce vă pot spune e să vorbiţi cu Luci şi să vă înţelegeţi cu el, să lămuriţi problema împreună.
Diana: Tocmai asta e; eu aş vrea să vorbesc cu el, dar el mă evită intenţionat. Se ascunde... Nu pot să dau de el; nu vrea să mă asculte...
Eugen: Poate ar trebui să-l ascultaţi şi dumneavoastră pe el, să auziţi ce are de spus...
Diana: Sunt dispusă să-l ascult; să vină acasă, să-mi explice... Vă rog să-i transmiteţi acest lucru din partea mea.
Eugen: Cu siguranţă, am să-i transmit. Sper însă să vă daţi seama că nu-l pot obliga să procedeze astfel, împotriva dorinţei lui. Ca profesor, nu mă pot amesteca în viaţa lui particulară; n-am nici o autoritate asupra lui în acest sens. Deci, nu vă pot ajuta mai mult de atât.
Diana: Desigur, vă înţeleg, domnule profesor.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barbossa: Deci te aştepţi să mă laşi pe vreo plajă numai cu un nume şi cu promisiunea ta că este cel de care am nevoie şi să te privesc îndepărtându-te cu nava mea?
Jack Sparrow: Nu. Mă aştept să te las pe vreo plajă fără niciun nume, urmărindu-mă cum mă îndepărtez cu nava mea şi îţi strig apoi numele. Pricepi?
Barbossa: Dar tot rămâne problema că eu stau pe o plajă numai cu un nume şi cu promisiunea ta că e cel de care am nevoie.
Jack Sparrow: Dintre noi doi eu sunt singurul care nu s-a revoltat, aşadar cuvântul meu este cel în care vom avea încredere. Deşi cred că ar trebui să-ţi mulţumesc pentru că, dacă nu m-ai fi trădat şi lăsat să mor, aş fi avut şi eu parte de acelaşi blestem ca voi. (Muşcă dintr-u măr.) Ciudată lume, nu-i aşa? (Îi oferă un măr.)

replici din filmul artistic Piraţii din Caraibe: Blestemul Perlei Negre
Adăugat de Alexe Laura, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Vezi, asta-i Lia, când era mică.
Ly: Era frumoasă şi atunci.
Lucian: Da. Şi încă mai e. Iar aceştia sunt părinţii ei, doamna Valeria şi domnul Virgil Stancu.
Ly: Ah, părinţii ei... Cred că i-am văzut la tine acasă, cu Mihai, la supercomputer...
Lucian: Da, i-ai văzut... Au fost şi dânşii la ziua mamei mele.
Ly: Aşa e. Se pare că Lia seamănă foarte mult cu mama ei.
Lucian: Adevărat... Aici suntem noi, în grup, înainte de plecarea în misiune. Se vede şi nava noastră, în spate.
Ly: Da... Ce tineri eraţi! Nişte copii, parcă. Şi cine sunt aceste persoane, de aici?
Lucian: Ah, acesta este profesorul nostru instructor, domnul Eugen Manea, iar celălalt este directorul Institutului nostru, domnul Traian Simionescu...
Ly: Luci, ai păţit ceva?
Lucian: Nu... Scuze, Ly. De fapt, doar mă uitam... La dom' director!
Ly: Deci, dânsul este cel care te consideră mereu pe tine favoritul dumnealui.
Lucian: Mda, exact, favoritul... Dar, te rog, nu-mi aminti şi tu acest lucru!
Ly: De ce nu? Nu pricep ce te-ar deranja să fii preferatul acestui domn, directorului Institutului vostru. Ar trebui să fii mândru de asta.
Lucian: Hmm; mândru?! Poate...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare.

replică din Sfânta Evanghelie după Matei, Sfârşitul predicii de pe munte. Judecata semenilor. Puterea rugăciunii. Calea mântuirii şi a pierzării. Ferirea de prooroci mincinoşi. - 7:24-27 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlie: Uite, Jake, imi pare rău pentru treaba cu Wendy, dar nu pot să mai fac nimic. Şi vreau să fim prieteni din nou. Nu vreau să mă mai urăşti.
Jake: Nu te urăsc.
Charlie: Bine.
Jake: Sunt doar foarte dezamăgit de tine.
Charlie: Hei, am parte de destule prostii de astea de la mama.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jordan: Mama nu este prea încântată de ideea ca adolescenţi de sex opus să fie lăsaţi să doarmă împreună nesupravegheaţi într-un subsol. Eu cred că este ridicol. Nimeni nu va face nimic cu atâţi oameni în jur, iar dacă cineva vrea să facă sex, va găsi o modalitate să o facă. Nu trebuie să se ducă la o petrecere pentru asta.

replică din filmul serial Al şaptelea cer
Adăugat de Niţă Ioana, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charles Brandon: Înălţimea voastră aşteaptă cu nerăbdare nunta? Am auzit că regele era un bun călăreţ... la vremea lui. E faimos pentru amantele lui.
Prinţesa Margaret: Nu mă tachinaţi. Nu îmi place.
Charles Brandon: Vă va plăcea când un bătrân va încerca să facă dragoste cu dumneavoastră?
Prinţesa Margaret: Domnia voastră merge deja prea departe.
Charles Brandon: Biblia zice că adevărul te va elibera.
Prinţesa Margaret: Asta e blasfemie.

replici din filmul serial Dinastia Tudorilor
Adăugat de Conescu Raluca, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Red (povestind): În 1966, Andy Dufresne a evadat din închisoarea Shawshank. Tot ce au găsit în urma lui, a fost o uniformă de puşcăriaş murdară, o bucată de săpun şi un piolet vechi, tocit până aproape de mâner. Credeam că ar trebui cam 600 de ani să sapi un tunel cu el. Bătrânul Andy a facut-o în mai puţin de douăzeci. O, Andy iubea geologia. Presupun că se potrivea cu firea sa meticuloasă. O eră glaciară aici, un munte de un milion de ani înălţat acolo. Geologia este ştiinţa presiunii şi a timpului. Asta-i tot ce trebuie, presiune şi timp. Asta şi un poster al naibii de mare. Precum am zis, un om închis ar face orice ca să-şi ţină mintea ocupată. Se pare că hobby-ul lui Andy era să-şi plimbe zidul prin curte, puţin câte puţin. Probabil după ce Tommy a fost omorât, s-a hotărât că a stat aici destul. Andy a făcut precum i s-a spus, a lustruit oglindă pantofii ăia. Pur şi simplu paznicul nu a observat. Nici eu... serios vorbind, de câte ori te uiţi la încălţămintea unui om. Andy s-a târât spre libertate prin 500 de yarzi de mizerie atât de urât mirositoare că nici nu-mi pot imagina, sau poate nu vreau să-mi imaginez. Cinci sute de yarzi... lungimea a cinci terenuri de fotbal, aproape o jumătate de milă.

replică din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiţă, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofiţerul: Legea interzice privarea de libertate!
Autorul: Fals! Legea acordă statului, în exclusivitate, acest privilegiu!
Ofiţerul: Statul sechestrează în mod legal. Statul arestează...
Autorul: Exact! Numai voi, posesorii de epoleţi şi ceaprazuri, numai voi aveţi dreptul de a încătuşa destine.
Ofiţerul: Ne exercităm acest drept, în numele poporului suveran...
Autorul (râde): Care popor?! Vă referiţi cumva la marea herghelie naţională?
Ofiţerul: Nu aveţi voie să ironizaţi poporul muncitor!
Autorul: Poporul! Cel mai mare şi mai docil animal domestic! Asigură statului lapte, carne şi ouă. Poporul este berbecul care se tunde singur, cedându-şi lâna, gratis, la fondul de stat.
Ofiţerul: Puneţi la îndoială utilitatea statului?
Autorul: Statul! Ce e statul, stimate domn? Lupi vegetarieni, ridicaţi în scaune înalte, prin voinţa electorală a oilor...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Mă îndoiesc că dumneavoastră aveţi habar despre cum ar fi să vă ştiţi unicul fiu atât de departe, pentru o perioadă atât de lungă... Nu treceţi prin ceea ce trec eu!
Eugen: Vă rog, doamnă Enka... Vă înţeleg perfect temerile; ştiu ce simţiţi.
Diana: Nu, domnule Manea, nu ştiţi! Nu aveţi cum, nici de unde! Însă repet: Nu pot fi de acord cu această plecare a fiului meu! Mi-e imposibil să accept o asemenea misiune... Nu! Băiatul meu nu va pleca! Nu rămâne decât să-i aleagă, domnule, pe alţii... Mai sunt destui tineri capabili prin Institut!
Eugen: Doamnă Enka, poate nu vă daţi seama că la ora actuală, Luci e cel mai bun din Institut, cel mai potrivit pentru o asemenea misiune; spun aceasta fiind sigur că nu greşesc, doar eu l-am învăţat aproape tot ce ştie. În plus, "Pacifis" e unica navă capabilă de un asemenea zbor. Cum credeţi că, dacă prin absurd, am accepta ideea neparticipării fiului dumneavoastră la misiune, el ar fi de acord ca "Pacifis", nava lui, cea la care a lucrat în ultimii ani, să plece cu alţii, fără el?! Cum credeţi că ar suporta să-şi vadă nava pilotată de alţii, fără a fi şi el cel puţin prezent la bord? Ar fi imposibil! "Pacifis" n-ar pleca nicăieri fără el, iar fără "Pacifis" se poate spune "adio" unei misiuni spaţiale spre Proxima.
Diana: Aceste amănunte nu mă interesează, domnule profesor; n-au nici o importanţă pentru mine! Nu-mi pasă câtuşi de puţin dacă misiunea spre Proxima va avea sau nu loc; pentru mine, important e doar ca fiul meu să rămână aici, să nu plece nicăieri!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!