mama lui stefan cel mare

Evelyn: Courtney şi fratele tău mă ajută la pregătirile pentru nuntă.
Charlie: Este a cincea ta nuntă, mamă. Ce ajutor îţi mai trebuie, în afară să îţi reamintim numele mirelui?
Evelyn: Ştii, l-aş scoate din testament dacă aş crede că există vreo şansă să trăiască mai mult decât mine.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Ioana Niţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amon Goeth: Azi înseamnă istorie. Ziua de azi va fi ţinută minte. De acum încolo, tinerii vor întreba cu mirare de această zi ani la rând. Azi înseamnă istorie, iar tu faci parte din ea. Cu şase sute de ani în urmă, când altundeva ei aruncau vina pe Moartea Neagră, Cazimir cel Mare le-a spus everilor că puteau veni în Cracovia. Au venit. Şi-au adus avuţiile în oraş. S-au stabilit. Au pus stăpânire. Au avut succes în afaceri, ştiinţă, educaţie, arte. Au venit cu nimic la ei şi din nimic au prosperat. De-a lungul a şase secole a existat o Cracovia a evreilor. În seara asta, acele şase secole se vor transforma într-un zvon. Nu au avut loc niciodată. Azi înseamnă istorie.

replică din filmul artistic Lista lui Schindler
Adăugat de Chermaneanu Stefania-Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlie: M-am culcat cu o femeie care a vrut să fie bărbat. Sau m-am culcat cu un bărbat în corp de femeie. Sau, şi asta e nouă şi preferata mea şi titlu autobiografiei mele, mama mea şi eu ne-am culcat cu acelaşi tip!

replică din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Osgood: Ştii, mereu am fost fascinat de showbiz.
Daphne: Chiar aşa?
Osgood: Da, fapt pentru care familia mea a plătit cu vârf şi îndesat.
Daphne: Investeşti în spectacole?
Osgood: În dansatoare de revistă. Am fost însurat de vreo şapte-opt ori.
Daphne: Nu ştii sigur?
Osgood: Mama ţine evidenţa.

replici din filmul artistic Unora le place jazz-ul (29 martie 1959)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorelai (după ce a vorbit cu mama ei la telefon): E vina ta!
Luke: Cum e vina mea?!
Lorelai: Pentru că m-ai bulversat cu toată văicăreala ta despre şedinţă, încât n-am mai fost atentă şi n-am mai verificat să văd cine mă sună înainte să răspund. Hei, ce bine e să am, în sfârşit, pe cineva pe care să dau vina!

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Dar nu asta contează acum. Aveţi sau nu dinozauri, aici, pe planeta voastră, pe suprafaţa ei, în această pădure, ori în altă parte?
Nick: Nu cred să avem aşa ceva aici. După descrierea pe care le-ai făcut-o... Nu avem asemenea creaturi bizare pe planeta noastră.
Maria: Nu?! De ce?
Nick: Ce rost ar avea asemenea animale imense pe suprafaţa planetei?
Maria: Păi... şi planeta voastră este imensă. Parcă ai spus că este cam cât Jupiter.
Nick: Nu. Ceva mai mare decât Jupiter al vostru. În plus, spre deosebire de Jupiter, care este o planetă gazoasă, aceasta are întreaga suprafaţă solidă.
Maria: Cu atât mai mult. Dacă e mai mare decât Jupiter şi în plus, mai e şi solidă, dinozaurii ar avea destul loc aici. Ba chiar destul de mulţi. Creaturi imense pe o planetă imensă...
Nick: Nu înţeleg. Crezi că dacă planeta noastră este atât de mare, e obligatoriu să existe creaturi gigantice care să o populeze, doar pentru că ar avea destul loc?
Maria: Nu asta doream să spun... Dar ar fi fost interesant să-i văd, să-i studiez... Dinozaurii vii... Ar fi fost de-a dreptul fantastic! Nu ştie nimeni aproape nimic despre ei, totul se bazează pe simple presupuneri sau deducţii logice, tot ce se ştie sunt de fapt simple speculaţii, ar fi fost interesant să aflu câte ceva sigur despre ei.
Nick: Nu cred că dacă ar fi existat dinozauri aici, ar fi semănat cu cei de pe Terra, cel puţin sub aspect comportamental, deci nu cred că ar fi fost interesant de studiat, n-ai fi avut ce să afli despre ei.
Maria: Ai dreptate. N-aş putea să-mi închipui cum ar arăta nişte dinozauri fioroşi, dar inofensivi, căci probabil aşa ar fi fost dacă ar fi existat aici.
Nick: Aşa-i.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Şefu', hai să petrecem! Acum e ocazia.
Lucian: Bine. Dacă şi ceilalţi sunt de acord, de ce nu? Putem petrece împreună, pentru prima oară.
Mihai: Unde?
Alex: Aici, cel mai bine.
Nistor: Desigur; comandăm fiecare câte ceva şi rămânem la bordul navei.
Maria: De altfel, în oraş n-ar fi deloc interesant, cu o ceată de body-guarzi după noi, ca o umbră.
Lia: Da, aici ar fi cel mai convenabil.
Lucian: Atunci, rămânem aici, în navă.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlie Kaufman: Singura idee mai uzată decât criminalii în serie este personalitatea multiplă. Pe lângă asta, tu dezvolţi noţiunea că poliţistul şi criminalul sunt de fapt două aspecte ale aceleiaşi persoane. Uită-te la orice film poliţist şi vei găsi numai astfel de exemple.
Donald Kaufman: Dar mama a spus că e "provocator" din punct de vedere psihologic.

replici din filmul artistic Hoţul de orhidee
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Bennet: Acum va trebui să rămână acolo peste noapte. Exact aşa cum am prezis.
Domnul Bennet: Fir-ar să fie, femeie. Abilităţile tare în arta asta de a-i face pe oameni să se căsătorească sunt de-a dreptul oculte. (Doamna Bennet chicoteşte.)
Elizabeth Bennet: Totuşi, mamă, nu cred că ar fi corect să crezi că este tot meritul tău că plouă.

replici din filmul artistic Mândrie şi prejudecată, scenariu de Deborah Moggach, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natalia: Nu vă era frică, singur?
Brâncuşi: Frică îmi era. Că mişunau pe-acolo numai femei focoase... (Râde.) Dar nu eram singur! Duhul acela bun se ţinea scai de mine. Mă păzea şi mă ajuta...(Pauză.) Terminasem ultimul gologan. Foamea îmi rodea stomacul.... Stăteam întins pe marginea drumului şi visam un mălai dospit la cuptor... Şi când mă uit, alături în iarbă, văd o pâine mare, nemţească, de cartofi! Proaspătă! Cum să nu crezi în minuni? (Râde). Apoi m-am trezit în faţa unui lac mare, elveţian...

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!