ramuri

Te ador

trec martor despletirii din farmec
uneori ma intreb inger alteori ating
buzele cu care in sarutul tau dimineata
ai creeat ultimul univers ce-mi imbraca rima
sunt uimit in raza ce scrie vioara
cercurile ei albe imi soptesc simfonie desculta
de patima ruga dospind genii
apasati de umbrele delfinilor
ce s-au cunoscut in ultimul zbor
peste asteptare si dor
intre noi

te ador
gheata cuvant se topeste
umil ma retez de ramuri uscate
in magia privirii tale
ce duce prunci la culcare si joc
destrama-mi mirarea ca sunt inca
despartit de spatii si clipe spre tine
cat oglinzi pe care farmecul amintirii

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antiiarnă

Hai iarnă fă-ţi bagajul şi du-te, du-te, du-te
Nu-mi încerca răbdarea că fac atac de cord
Cât te detest! Spun multe şi vrute, şi nevrute,
Te-aş îngropa de vie, sub nea, la Polul Nord!

Să nu mai vii la mine, nu eşti bine primită
Nu-mi flutura Crăciunul, căci nu cred în minuni
Nu sunt nici slab de înger să-ţi cad întru ispită,
Ca pentru două zile să te suport trei luni!

Dispari cu-a ta zăpadă şi gerul tău sinistru,
Cu nopţile devreme şi ţurţurii tăi reci
Îţi jur că dac-o clipă aş fi eu prim ministru,
Aş da o ordonanţă să nu mai vii în veci!

Cum să-ţi suport fiinţa când Martie-mi zâmbeşte,
Când mugurii pe ramuri petrec de fac prăpăd?
Prin simpla ta prezenţă mă strângi ca într-un cleşte
Hai, pleacă, du-te, du-te, nu vreau să te mai văd!

poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băştinaşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar când voi fi pământ

Iar când voi fi pământ,
În liniştea serii,
Săpaţi-mi un mormânt
La marginea mării.

Nu voi sicriu bogat,
Podoabe şi flamuri,
Ci-mi împletiţi un pat
Din veştede ramuri.

Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Să am un cer senin
Pe-adâncile ape.

S-aud cum blânde cad
Izvoarele-ntruna,
Pe vârfuri lungi de brad
Alunece luna.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindul ramurilor de alun

O plângi pe mama-n seara de Ajun,
Vei plânge şi în ziua de Crăciun,
Vei plânge poate fraţii, poate taţii,
Aşa, neputincios, precum damnaţii.

Şi totuşi o lumină nefirească
Pe fruntea rece să se prăbuşească,
Nu este nici din cer, nici din pământ,
Ci este din al lor ultim cuvânt.

Auzi colindătorii la fereşti,
Sub fulgii care ning ca în poveşti,
Auzi cum vocile în tine cad
Spre seară, când te-aşezi pe lângă brad.

Şi rupi din pâinea caldă din cuptor,
Apoi zâmbeşti ca un umil actor,
Gândind că fulgii care cad pe drum
Sunt mult mai calzi decât eşti tu acum.

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din buzele petală

ce simfonie poate să le-nvinga
a lor culoare şi parfum de mir?
sunt îngeri prinşi în ramuri, parcă strigă
să bem licori din pumnul lor, caşmir.

ce rugăciuni se-nsira pe lăstarii frăgezi,
şi cine mai genunche-n faţa lor?
îşi picură s-aline, parfum pe ochii umezi
din buzele petală, zâmbind în alb, uşor.

şi câtă eleganţă, şi cât mister ascund!..
în catifeaua strampta, corset ispititor,
lăsându-şi glezna goală şi-un decolteu profund
ademenesc fecioare în pragul zorilor..

jobene, felinare, în triste nopţi se-ascund
să fure elixirul iubirilor în ploi.
şi bântuie naluce, răcorile alung
prinzând şirag de perle perechilor în doi.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Scârţâie sub tălpi zăpada, gerul ţese flori pe geamuri
Iarna îşi arată colţii, vântul şuieră prin ramuri
După deal răsare luna, sus pe bolta înstelată
În Luceafărul de noapte chip de geniu mi s-arată

Ochii ageri, fruntea lată să cuprindă Universul
El, poetul nepereche, străluceşte-n cer cu versul
Prin Copou îmi poartă gândul vara când e teiu-n floare
Şi mă ninge cu steluţe iarna-n zi de sărbătoare

Când trec,, codrii de aramă'' freamătă de dor pădurea
,, Buciumul sună cu jale'', taie prin copaci securea...
,,... plopii fără soţ'' şi teiul, lacul şi floarea albastră
Mi-amintesc de Eminescu şi de pana lui măiastră

,, Tot ce mişcă-n ţara asta... râul, ramul''... şi... Universul
El, poetul nepereche le-a cântat duios cu versul
El luceşte printre stele şi ne luminează calea
Astăzi îi aduc omagiu ţara, codrul, munţii, marea.

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iadul-pământ

Iadul a luat liftul
Şi a urcat pe pământ.
La tot pasul păsări
Cu o copită în loc de aripă,
Câini cu trup jumătate pisică,
Ciclopi creaţi dintr-un dezastru mental...
Ce cumplit areal!
Peste tot umbre răstignite pe cer,
Rânjete stranii,
Dorinţa de a umbla prin moarte
Cu tălpile goale...
Viziuni sălbatice şi amare...
Copaci cu ramuri crescute
Spre-n pământ,
Copii bicefali împărţind nedreptatea
Durerii aceluiaşi trup...
Oi cu botul de lup.
Jumătate de cal, jumătate de leu,
Flămânzind antagonici mereu.
Mat divinităţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul de muşeţel

Afară cerul nopţii e luminat de stele;
Dinspre mare se-aud hohotele unui gol imens.
Şi, vai de floricelele migdalului,
Printre ramuri vântul şuieră-îngheţat, intens.

Cât de puţin m-am gândit acum un an
În căbănuţa-aceea de la Lee că eu şi el
Vom sta astfel acum aici, faţă-n faţă,
Sorbindu-ne ceaiul cald de muşeţel.

Uşor ca mătura pe care zboară vrăjitoarele,
Cornul lunii se profilează alb peste colină;
Lângă lămpile licuricilor, sub floare de narcisă,
Un spiriduş închină un pahar cu o albină.

Am putea avea cincizeci sau doar cinci ani,
Atât de compacţi suntem, de înţelepţi, de-aproape!
În clipa asta sub masă genunchiul meu
Atinge genunchiul tău, clipiri de pleoape.

[...] Citeşte tot

poezie de Katherine Mansfield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Scârţâie sub tălpi zăpada, gerul ţese flori pe geamuri
Iarna îşi arată colţii, vântul şuieră prin ramuri
După deal răsare luna, sus pe bolta înstelată
În Luceafărul de noapte chip de geniu mi se-arată

Ochii ageri, fruntea lată să cuprindă Universul
El, poetul nepereche, străluceşte-n cer cu versul
Prin Copou îmi poartă gândul vara când e teiu-n floare
Şi mă ninge cu steluţe iarna-n zi de sărbătoare

Când trec,, codrii de aramă'' freamătă de dor pădurea
,, Buciumul sună cu jale'', taie prin copaci securea...
...,, plopii fără soţ'' şi teiul, lacul şi floarea albastră
Mi-amintesc de Eminescu şi de pana lui măiastră

,, Tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul''... şi-Universul
El, poetul nepereche, le-a cântat duios cu versul
El luceşte printre stele şi ne luminează calea
Astăzi îi aduc omagiu ţara, codrul, munţii, marea...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Din degete îmi curgeau străzi prelungi
cuvintele se plimbau în silabe albe sau colorate
străzile duceau în parcuri unde lumina cânta prin ramuri
nu aveam nevoie de mişcare ca să înţeleg
aveam nevoie de inerţie de oprire într-un cuvânt
care să mă cuprindă
plimbarea ar fi fost o respiraţie peste febra unui sentiment
suflarea mamei peste o frunte arzândă de copil
care creşte prea repede pentru o copilărie mult prea scurtă
din degete îmi curgeau străzi care hoinăreau prin oameni
admirându-le inima şi ochii de culoarea lemnului neştiutor
odihnindu-se într-o poezie scrisă pe un laptop prăfuit
eram noapte şi eram poate primăvară
sigur nu eram om
pentru că prin mine nu se plimba nicio stradă
iar degetele le păstram cu nostalgie
de pe vremea când eram
copilărie

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!