Epigrame despre georgescu matei, pagina 56

Tristeţea e o boală grea,
Se tot gândea un bătrânel;
Poate mă vindecam de ea
Nevasta de-o-nşelam niţel.

Eu în viaţă - am dus-o greu
C-am muncit la domnii "mari";
Dar m-am consolat mereu
Cu o grasă de Cotnari.

De când şi-a-luat papagal,
E-ntr-un hal fără de hal:
Fi'ndcă soţului Mitică,
Pasărea-i zice Costică...

Având carnetul suspendat
O ţine tot într-un oftat;
Căci în concediu trai-nineacă
Preia volanul a sa soacră.

Afară-i cald, arşiţă mare
Şi iese omul la terasă;
Dar se-ncălzeşte şi mai tare
Când îl serveşte... o pieptoasă.

De-i vorbeşti te ia-n răspăr
Şi-i miroase orice loc;
E un pic de adevăr
C-are acas' un ''dobitoc''.

Nepotul meu-ştiţi voi-studentul,
Nu scapă nicio-aniversare;
Dar după fiece urare,
Mă-ntreabă când fac testamentul.

E pe val şi-şi duce trena
Datorită frumuseţii;
Şi-atunci ce şi-a zis ''balena'':
Ia să văd cum sunt cadeţii!

Spunându-i vorbe de amor
Condimentate cu suspine,
Fu dat afar' din dormitor,
Căci le-adresa unei vecine

Sunt bătrân dar mă ţin bine,
-Pare-un lucru insolit-
Doar că soaţa-n pat când vine
Mă găseşte... adormit.

<< < Pagina 56 >

georgescu matei