doina

Doina

Se aude, se aude, se aude
Din adânc, din veci, din mereu
Murmurul, sângele, gândul
Poporului meu.
Şi dau mărturii poemele
Oprite pe margini de hău
Că dac-am lovit vreodată
A fost doar în numele tău.
În numele tău cuvântăm
La judecata popoarelor
Şi n-am asfinţit niciodată
De-o fi după voia izvoarelor.
Peste semeţele piscuri,
Peste câmpiile mute,
Gândul poporului meu,
Se aude, se aude, se aude.

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobleţea crinului

Într-o gradină invadată
De flori mărunte, fir de iarbă,
Un crin se-nalţă elegant
Dorind a fi un împărat.

Din cupa lui imperială
Parfum puternic se destramă
Petale albe în culoare
Îi dau nobleţe şi splendoare

Într-un război e-nvingător,
Cel care are ajutor
Crinul rămâne singular
Şi trandafiri în cete-apar

Sunt zeci şi înfloresc diurn
Stropind văzduhul cu parfum
Cu ghimpi se apară în oşti
Şi cuceresc culori în bolţi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea pură

În lumina din biserica mea,
intru uşor precum un fulg de nea.
Astăzi, şapte flori ale soarelui te sărbătoresc,
împletite cu-anemone şi brânduşe, te măresc,
redând în scurta lor strălucire,
a ta frumuseţe şi veşnică mijlocire
a păcatelor lumeşti şi nemurire.
Ameţită, captez floare eternă
ale elaborioaselor Tale tăceri
şi respir uşurată în oaze de rugăciuni,
pentru viaţa ce va fi, îţi dau arvuni...
Îndruma Tu, Măicuţă Sfântă,
ascensiunea mea pe calea florilor de nuntă!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumin paralele

trăim în lumi paralele
-crezi că există?
-eu da
la vedere pe stradă
în vorbe, în fapte
în versurile scrise
trecem unul
pe lângă celălalt

încerc o evadare
din lumea mea
-prea târziu
şopteşte gândul
ai pierdut mult
a recupera, imposibil
nu mai ai timp

-Regret...
mi-aş fi dorit
să trăiesc în lumea ta

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de pian

Nu de tine mi-e dor,
Ci de mâinile tale mişcându-se,
În ritm perfect ondulat
Pe clapele pianului,
De sunetele pe care ciocănelele
Lui le fac, atingând mecanismul de funcţionare,
( Ştiinţa omoară misterul? )
Îmbinând astfel ritmuri
Ce numai în "Sonata lunii"
Pot exista.
Nu de tine mi-e dor,
Dar o parte din tine
A ales acea melodie
Şi a cântat-o pentru mine
Şi aş minţi dacă aş spune
Că de acea părtică
Nu mi-e dor.

poezie de Doina Cristian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am revenit

Mi-e dor de tine şi de noi!
Mi-e dor de car cu patru boi,
De albăstrele şi de mac,
De cântecul de pitpalac,
De iazul ce ducea la moară
De casa de pe ulicioară....
De valea verde cu trifoi,
Mi-e dor de tine şi de noi.

Mă-ntorc avid de amintiri.
Mă-ntorc cu lacrimi în priviri,
În locul unde lampa-i stinsă
Şi iarba este neatinsă....
Cireşe-s pârguite-acum,
Încerc în pumn să le adun.
În colbul drumului pustiu
Am revenit, dar prea târziu.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conchid

Atâtea ierni am adunat
Încât voi deveni odată
Un simplu om,
Doar de zăpadă,
Din viaţă evadat.....
Copii râzând in jurul meu,
Mi-or pune ochii de cărbune
Fular la gât si nasturi verzi
Cu dorul largilor livezi
De mâine...

Si-aşa privind la bradul mic
Care la geam s-a înălţat
Îl iau drept cupă de cristal
Glazat...
Într-un decor ce-i străveziu
Încerc să dau un interviu
Fără cinism in zi de post
Nu ştiu de este cu folos,
Dar vreau ca să conchid

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria primăverii

Mugurii plesnesc in vie.
Vântul cântă simfonie.
Zboară şirul de cocori.
Cerul este fără nori
Bucuria primăverii
O impart acum cu zeii,
Un Apollo si-o Diană
Un Orfeu in sânziană!

Flori imi colorează gândul
Si musteşte viu pământul
Soarele e-n căutare.....
Vrea să dea o sărutare,
Nu oriunde, nu oricum,
Mai piezişă, după ulm,
Să nu-l vadă nimeni chiar
Că e crai fără hotar!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri

nu mă-ntreba de ce în iarnă, copacii zac trântiţi de vânt
zăpada vine şi aşterne uitări de sine şi cuvânt

nu mă-ntreba... la fel ca tine aştept o nouă primăvară
zâmbind să imi apară chipul ce am iubit odinioară

dar nu apare şi in ceaţă plutesc fantome-nveşmântate
în giulgiu alb-gri de zăpadă şi amintirile-ngropate

târziu apoi la gura sobei încerc cu ultime puteri
s-alung ce-n inimă apasă in noaptea plină de tăceri

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfuzie

O voce caldă de copil
Perfuzie bine-venită
In toamna asta istovită
Cu nori pe cer si gust amar
Mi-aduce inocent in dar
O nouă zi

Si râsul lui, cum altul nu-i
Este o sfântă liturghie
Din colaps astăzi reinvie
O inimă-mpietrită -n timp
El este apa vie

Intind o mână şi zâmbesc
Apoi intreb de ce-a venit
-Stiam bunica că ti-e dor
Nu am venit intâmplător
Si mi-aş dori să poţi să vii
La bradul cu copii.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!