Poezii despre doina, pagina 55
Datinile noastre
Din doina care-a plâns în vremi la stâni,
Ori cântecul purtat prin graiul viu,
Din zori de zi și pânʼ la ceas târziu,
La hore strânși, la nunți sau la fântâni.
Din datini și-obiceiuri de români,
Mereu am învățat din tată-n fiu,
Așa le-am cunoscut de când mă știu,
Așa se petrecură din bătrâni.
Străbunii mei au scris o scumpă carte,
Cu datini moștenite din părinți,
Ca un izvor ce vine de departe,
Din lacrimi împletite-n suferinți,
S-avem de fericire astăzi parte
Și să-mplinim străvechile dorinți.
sonet de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cămașa
Am zărit astăzi la masă
Intr-un colț de cafenea
Un bărbat ce in tăcere
O cafea o savura
S-a apropiat de mine
A zâmbit, mi-a spus decent
Ce frumos este afară.
Adrian eu ma numesc
Am zâmbit și eu tăcută
Cu un gând departe dus
Avea o cămașă neagră
Elegant... puțin e spus
Am schimbat două cuvinte
La-ntâmplare... se-nțelege
Am rămas cu ceașca-n mână
Și-o cămașă ce vorbește.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cămașa
Am zărit astăzi la masă
Intr-un colț de cafenea
Un bărbat ce in tăcere
O cafea o savura!
S-a apropiat de mine
A zâmbit, mi-a spus decent
_Ce frumos este afară
Adrian eu mă numesc
Am zâmbit si eu tăcută
Cu un gând departe dus...
Avea o cămașă neagră
Elegant, puțin e spus
Am schimbat două cuvinte
La-ntâmplare se-nțelege
Am rămas cu ceașca-n mână
Si-o cămașă ce vorbește
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chilia
Intr-un colț uitat de lume
Intr-un colț umbrit de cer
Incet soarele apune
Si imi este scutier.
Nicio vraja nu mă lasă
Să mă-ntorc de unde sunt
Legământ e pe viață
In chilia cu Duh Sfânt.
Anii trec in zbor de vultur
Ducând tot ce e trecut
Un izvor cu gingaș susur
Mi-amintește de-nceput.
Flori de colț imi desenează
Frumusețea-n orice loc.
Am un pas până la stele
Si o zi pân-la soroc.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptare
Te văd din ce in ce mai rar
Si telefonul tace pe o masă
Sunt singură si-mi este dor
Să treci din când in când pe-acasă
Să vezi dacă la poarta veche
E stâlpul drept așa cum l-ai lăsat
Si dacă iarba a crescut in curte
Si dacă pruni bătrâni nu s-au uscat.
S-au prins in streșini lăstarii de la vie
Si-n pod mai mișcă uneori un șoricel
In rest ce să-ți mai spun copile....
Mă bucur de lumină si de cer!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trifoi
într-o frunză de trifoi...
am găsit cu patru foi!
e norocul meu ascuns...
cred că Dumnezeu l-a pus
ca să-mi fie ziua plină
de caldură și lumină
noaptea să nu fie neagră
vise albe să-mi aleagă
vis frumos cu patru foi
jos în vale în zăvoi..
te-am găsit și nu te las
să mai pleci cu un atlas
nu te las să pleci pe net
ești real și ești discret
te păstrez în buzunar
și ne ducem la altar
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pace pe Terra
Picături mari de ploaie
Cad monoton pe pervaz,
Peste caisul din fața casei
Și peste o crizantemă
Răvășită de vânt...
Orașul doarme
Ca un prunc nou născut,
După țipătul de început.
Acalmia străzii
E dominată de frică,
În fața covidului.
Păsările cerului
Veghează întunericul nopții.
Tu dormi? Eu... nu....
Dacă-mi doresc ceva?
Desigur... pace pe Terra!
Mai concret?
Liniștea ta și a mea...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diferența
e ceață...
tăcerea se pierde
în picuri mărunți
ce-mi umezesc sufletul
un ficus verde
privește pe geam
se aude înfundat
zgomotul străzii
tramvaiul urmează șinele
oameni și gânduri
în ceață...
trist și monoton
azi... dar mâine?
- de ce mâine?
azi... dispare ceața
se luminează cerul
și-ți văd ochii
pe sub castanii desfrunziți
clipesc veseli
zâmbesc și eu!
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută-mă...
sărută-mă iubirea mea...
te-aștept cu vântul pe câmpie
prin frunzele ce-au risipit
in dimineți melancolie!
sărută-mă iubirea mea..
cât mâna incă e fierbinte
pădurea freamătă si ea
chiar dacă toamna o cuprinde!
sărută-mă iubirea mea..
sunt inca vie... n-am murit..
si soarele sărută marea...
chiar daca e in asfintit!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută-mă...
sărută-mă, iubirea mea...
te-aștept cu vântul pe câmpie
prin frunzele ce-au risipit
in dimineți melancolie!
sărută-mă, iubirea mea...
cât mâna incă e fierbinte
pădurea freamătă si ea
chiar dacă toamna o cuprinde!
sărută-mă, iubirea mea...
sunt inca vie... n-am murit...
si soarele sărută marea...
chiar daca e in asfintit!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!