propozitii cu cuvantul azu

(Co)joc în două tabere

Doamne văd că ceea ce văd nu e
adevărat ating flacăra şi e rece
haosul pare a fi ordonat
întunericul îmbrăcat în
lumină şi nu ştiu pe unde să scot cămaşa de
forţă e complicat să ai discernământ
să fii simplu văd
în locuri sfinte lupi care afişează pe cerul
gurii crini şi trandafiri albi iubirea de
aproapele în dinţii lor e mai presus de Tine şi
înţeleg cum în gaură de şarpe poate
ţâşni izvor de apă dulce e
Cuvântul Tău bisturiu şi balsam
mulţumesc că ne-ai arătat
celor mici

poezie de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-a atins

nu te-a atins nicio ispită,
pe trepte ai coborât singur,
respiraţia a rămas întreagă,
supravieţuind impulsului ce se plimba ondulat
pe-un portativ de frunze.

dacă aş reuşi să nuanţez curba aceea netedă
s-ar clătina poate cuvântul inventat pe loc
şi luna n-ar privi pe acelaşi geam
în aceeaşi cameră intimitatea colii albe crucificată-n cuvinte.

după încăierări cu lucrurile şi umbrele lor
până şi banalitatea nimicului
prin aerul făcut bucăţi
are ceva acolo ce-mi arată
că ochii nu pot să moară iubind.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se sfârşeşte o armată

La început generalul
numit în limba latină Imperator
mai apoi, căpitanii
numiţi în limba latină centurioni
după ei rănile în defilare
după rănile în defilare
prada de război:

timpul ucis în sufletul barbarilor
după timpul ucis în sufletul barbarilor
înşişi barbarii
după barbari, barbarele
după barbare, plozii
după plozi, jucăriile
după jucării, jocul
după joc, iluzia timpului
după timp, iluzia iluziei timpului
cuvântul cu belciug la bot.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea din cer

Ce-i asta? Parcă-i rouă de mărgele,
Sau parcă-i bob de miere cu năut.
E bună ca un strugure de stele.
– Ba este rea! Noi altceva am vrut!
Căci prea de dimineaţă ne-am sculat
Ca s-o culegem şi-apoi s-o gătim.
Şi după ce doar mană-i de mâncat
Mai trebuie şi-aceasta s-o-mpărţim...

Aşa-i cuvântul cel venit din ceruri:
El este bun; cum îl întâmpini tu?
El e mai scump ca orice giuvaieruri.
Dar gustul prost zice şi azi: "Man hu'?"

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu văd lacrimi!

Din stele îmi voi împleti o scară
Cu care să mă urc spre veşnicie;
Planeta noastră intră-n agonie
Că siguranţa vieţii e precară.

Eu, peste lume nu mai vreau urgie,
Nici cimitirte-n câmp să mai răsară,
Să nu văd lacrimi curse din vioară,
Nu vreau să plâng a păcii nostalgie!

În suflet, Omul aibă bucurie,
Să moştenească-n linişte pamântul
Atâta vreme până-i vine rândul

Ca să asculte Domnului cuvântul;
Înveşmântat în capă alburie,
El să depună dreaptă mărturie!

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem nerostit

încă sunt în locul acela abandonat,
unde doar închipuirea ridică zborul obosit la înălţime.
amăgirile umblă printre sălcii
descifrând pe nervurile frunzelor un bilet de intrare,
unde treptele te urcă şi cu mâinile la spate.

lumina din cuvânt rătăceşte
printre umbrele trecutului
negociind strălucirea cu sinceritatea verdelui din toamnă.

astenice literele frământă cuvântul,
ce tot mai plumb devine.
doar frunza se rostogoleşte tandru la gleznele mele,
creând poemul nerostit de nimeni.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închinare

cu toată puterea mă leg de Cristos
viaţa din mine vreau să fie pură
veşmântu-i de lumină sfânt şi preţios
se-ntinde peste suflet ca o armură.

vise şi speranţe vreau să le-mplinească
boala din trupul meu să o alunge
cu valorile iubirii să mă locuiască
bătrâneţea cu probleme mă ajunge.

cu înţelepciunea timpului din urmă
să mă bucur de viaţă de cuvântul plenar
El este păstorul eu oaia din turmă
care îl urmează trecând prin altar.

păcatul metafizic în credinţă se curmă
închinarea la Cristos să mă umple de har.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonie magică reală

pe aripi de vis am pornit în voiaj
extazul muzical îşi spune cuvântul
trăiesc cu Secret Garden sublim miraj
mirările mele le împrăştie vântul.

cerul se deschide cu sunetul viorii
pe clape de pian îngerii dansează
atâta armonie pătrunde în memorii
încât orice om cu cântul rezonează.

o dată voi ajunge la muzica finală
dar astăzi mă răsfăţ cu rapsodii
cu recunoştinţă amplă şi totală
transform dezamăgirile în parodii.

trăiesc o frenezie magică, reală
cu foame de zâmbet gândesc comedii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie tulburate apele

Şi-a ţesut sub învelişul gândului cuvântul,
un fel de tăcere care aşteaptă răspuns.

După ce s-a sedimentat iubirea şi ura
nu trebuie tulburate apele,
lumina pătrunde înţelesul şi-l urcă pe scară
mulţi se vor chinui să-l atingă.

E o bucurie ce se risipeşte în oameni,
o bunăvoinţă însoţită de mulţumire.

El nu mai fuge,
voinţa-i se zbate pentru statornicie
şi-i creşte sentimentul că-şi aparţine.

În afară e o lume străină.

În lume te zideşti viguros cu rădăcini
niciun vânt nu te înclină.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica

Hai, trezeşte-te, e ziuă
Hai, alegeţi tu din verb
Tot ce stă în înţelesuri
Şi aleargă ca un cerb.
Cu arcadele din sensuri
Şi cariatide mov
Picură culori-emoţii
Unei fete în alcov
Şi apoi să spargi latenţa
Ce zăgăzuieşte lumi
Dezvelind în zori esenţa
Din acele gri genuni.
Sinele cel plin de semne
Hai trezeşte-l din visare
Fata-n crângul de simboluri
S-o trezeşti cu-o sărutare.
Unghiul-smulgere de linii
Înclină-l spre mângâiere
Moartea-i o poveste sfântă
În cuvântul mângâiere.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!