Poezii despre lumina din suflet, pagina 55
Spontan
Caută abil
Libertatea
Din orice
Poziție
Pentru tine
Pentru suflet
Și pentru
Sufletul pereche
Ca să dezvolți
O iubire trainică
În tagma ei
În toată gama
Și splendoarea
Pe criterii
De afecțiune
Pe arii infinite
Pe timp nesfârșit
Pentru caracter
Strălucitor
Fii în tandem
[...] Citește tot
poezie de David Boia (5 aprilie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sufletul meu e atât de risipit în cioburi
Și nimic nu spun... Doar ascult...
Un ton sacadat și noapte mă va ataca ca pe un steag ridicat in bernă, pe un nor spulberat
Pe o Ploaie de visuri și pe un magic vers desculț
Sau descătușat de interes
Am ales singură libertatea
Si din această libertate nu vreau să mă abat.
Drumul e croit... Visul e... Luminat.
Eu am lumina în suflet și sper s-o retrăiesc cu fiecare Înviere.
poezie de Ilena Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere-n suflet
Cuvinte aruncate-n muntele de gheață
Ascunse imagini
Năluci în mintea unor oameni.
Picturi grotesce, pline de întuneric
Animale sălbatice, mâncând din propria lor carne
Țipete în cavouri închise de mult
Țipă lumina din ei, revenind printre cei morți
Suntem mai singuri ca oricând
Și titlu nostru-i un fals proiector al gândurilor
Plec odată cu singurul mijloc de fericire
Printre stânci, pietre și destine.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rumoare și dulce stupoare
Verbu-ți rumoare stârnește
Și-n suflet mi-e dulce stupoare,
Ah, Miss, stăpânit de candoare,
Ți-e versul ce mă urmărește...
O rimă perfectă-mi clipește,
Poemul îți râde în soare,
Verbu-ți rumoare stârnește,
Paseri râd, prin vis, migratoare.
Când lumina pe trup îți foșnește,
Simulând a nu știu câta ninsoare,
Cu polenuri suave și-aromitoare,
Visul pur înlăuntru-ți concrește,
Iar verbu-ți rumoare stârnește!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nuanțe rupte din gândurile tale...
îmi încununează făptura...
și-un zâmbet de soare mi-așezi peste suflet...
topind ascuțita și metalica resemnare...
un suflu de reînviere
mă răsucește cu fața spre răsărit...
plămadă
dimpreună cu lumina soarelui
din ochii tăi
mă faci...
și-n culorile răsuflărilor și pașilor tăi mă împletești...
desenând cu mine pământul pe care pășești...
urme rotunde... și calde... și vii...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani!
"La mulți ani!", băiatul mamei mare.
Fie-ți viața cânt și sărbătoare!
Azi e mare sărbătoare-n casă...
Viața-ți fie ca o zi frumoasă,
Cu lumină, pace, vrajă, tihnă...
Suflet de iubire și lumină...
Douăzeci și nouă de boboci de crin
La reverul vieții rinși sunt azi... Amin!
Să-mi trăiești! Eu mă mâdrec cu tine...
"La mulți ani!" și multă fericire!
Spor în tot ce faci... Să-ți împlinești
Visele pe care le croiești!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum se prinde flacăra
Când cuvintele sunt dulci ca mierea
și curg vâscos și lin,
ușor se așează la suflet.
Inima se umple și ea de plăcere
și lasă porțile deschise.
Nu mai cuge nimic altceva,
totul se distilează într-o tăcută așteptare.
Gesturile calde spun și ele
cum se prinde flacăra
de lemnul binecuvântării
ce arde mocnit.
Lumina se soarbe din ochi,
atracția devine atingere subtilă
ce-și coace iubirea
și uită de restul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele au orele arse
Tu ești femeie mai adevărată,
plină de încredere,
de aceea urci treaptă cu treaptă
o scară fără niciun sprijin
doar admirată.
În vreme ce ziduri se tot înalță
nu ai teamă de ele,
privești din fiecare unghi, lumina,
o cauți în toate obiectele și ființele
și o faci nemuritoare.
Zilele au orele arse
în arome galbene de crin.
Pe amândoi ne fascinează
crepusculul
ce se pierde tainic în suflet
cu iubire.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul vis
lumina îmi invada sufletul
prin fereastra deschisă
de timpul ce a trecut
nu am văzut
priveam cum plângea tăcerea
am cufundat apoi cuvintele
în apa proaspătă a unei lacrimi
ce a curs
dintr-un suflet istovit
între frunzele prăfuite ale vieții
am străbătut șoapta
adâncindu-mă între gânduri nespuse
uneori vorbeam cu pietrele
pe un țărm
pierdut în depărtările lumii
despre un vis
pierdut și niciodată regăsit
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
iubirea în sine
și-a depășit prerogativele
de noapte a minții
stau la o masă rotundă
cu lupul flămând
avid de lumină
pe scaunul rămas
imperfect
pe două picioare
cu dintele cariat
ce molfăie ultima cină
fără să știe când
unde
de ce
lupii urlă spre lună
rămân
iubire ce-ți port îmbrăcată
în strai de pământ
și tânguire de bot
atins de zăpadă
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!