Poezii despre lumina din suflet, pagina 54
De unde nu știi
De unde nu știi
cad pe suflet picuri de lumină,
ploaia cu mântuire celestă
ce înverzește pământul
și se întinde ca un spirit
ce nu moare niciodată.
Stă printre oameni și le oferă liniște
chiar și când ei se neglijează.
Lumina se multiplică pe sine
până-n adâncul nelucrurilor
unde cunoașterea sapă în univers,
nu se oprește din drum,
dar drumul e nesfârșit
și nesfârșitul nu-i uman.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zori
curg lacrimi de piatră
geme durerea și plânge tăcerea
pe picioarele lumii arzând
se frânge ultima clipă în candela vieții
fumul urcă stingher spre lacrima cerului
înveșmântat în rănile sufletului
caut lumina răstignită pe o cruce
adie letargic apusele zări
în psalmul unui suflet chinuit
mă sprijin de spini
căutând noi rădăcini
să înflorească în zorii cei noi
un trandafir în palmă din cuvinte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină
Rugăciune-n scut de dor,
Mai sculptezi nemărginirea
Sufletelor care dor,
Izbăvind nimicnicia.
Doină, care arzi mocnit
Peste oamenii-tranșee,
Cânt firav, calm priponit
Într-un suflet de femeie.
Rămășiță de-acatist,
Zaci în mădulare zvelte,
Cântec viu, cu zbor închis,
Îngerii să te îndrepte.
Și de-o fi să adăstăm,
Înc-o dat' în raiul vieții,
Haideți, doine să-intonăm
În lumina dimineții!
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină
Rugăciune-n scut de dor,
Mai sculpezi nemărginirea
Sufletelor care dor,
Izbăvind nimicnicia.
Doină, care arzi mocnit
Peste oameni în nuclee,
Cânt firav, calm adormit,
Într-un suflet de femeie.
Rămășiță de-acatist,
Zaci în mădulare zvelte,
Cântec viu, cu zbor închis,
Îngerii să te îndrepte.
Și de-o fi să adăstăm
Înc-o dat' la raiul vieții,
Haideți doine să intonăm,
În lumina dimineții!
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciunul e în suflet
Nu stă totul în mărime
Cel puțin, eu așa zic,
Îți aduce bucurie
Și un brad ceva mai mic.
Iisus s-a născut în staul,
Unul mic și neînsemnat,
Însă cu a Lui lumină
În palat l-a transformat.
Deci nu bradul ne aduce
Fericirea pe pământ,
Ci iubirea, care-i darul
De la Dumnezeu Cel Sfânt.
Sărbătoarea e aceeași
Ești sărac sau ești bogat
Nu contează, pentru tine
Dumnezeu s-a întrupat.
poezie de Octavian Cocoș (25 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciunul e în suflet
Nu stă totul în mărime
Cel puțin, eu așa zic,
Îți aduce bucurie
Și un brad ceva mai mic.
Iisus s-a născut în staul,
Unul mic și neînsemnat,
Însă cu a Lui lumină
În palat l-a transformat.
Deci nu bradul ne aduce
Fericirea pe pământ,
Ci iubirea, care-i darul
De la Dumnezeu Cel Sfânt.
Sărbătoarea e aceeași
Ești sărac sau ești bogat
Nu contează, pentru tine
Dumnezeu s-a întrupat.
poezie de Octavian Cocoș (25 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
În clipa-n care ne vom reîntâlni,
Și care sper că nu-i departe,
Te-oi lua de mână și-om porni,
Printre poeme scrise într-o carte.
Te voi întâmpina cu un buchet,
De versuri și cuvinte parfumate,
Și vom dansa apoi la un banchet,
Al slovelor din nalta societate.
Te-oi săruta pe stradă sub un felinar,
Înbrățișându-te-n lumina lui difuză,
Ca un poet cu suflet de ștrengar,
Căci tu mi-ai fost întotdeauna muză.
poezie de Paul Aelenei din Gingășii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi
Azi, când cerurile cheamă
Trupul obosit să-și ia
Încă, veșnica odihnă,
Îngenunchi în fața mea?!
Azi, când scormonești în neguri,
A te naște din tăcere
Tu, poet de aiceberguri
Și vulcanice poeme,
Sufocat de fumul silnic,
De dureri și suferință,
Trece-ți pașii șovăielnic!
Ia-ți alt suflet, altă ființă!
Te întoarce spre lumină
Veșnic călăuzitor,
Tu, al cetelor de îngeri
Nesperat de blând păstor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am căzut din cei în ce-i...
Am căzut din cei în ce-i...
Și m-ai îndrumat pe loc,
Între noi este tăcere,
Dar în fond suntem în joc.
Tu la capăt de lumină,
Eu de întuneric stors
Din durerile din suflet
Și din măduva de os.
Nu mai judec clipa-n care
M-ai ținut în lacrimi grele,
Despărțindu-te de mine
Ai prins înălțimi de stele.
Mă privești din cerul nalt,
Te admir de pe pământ,
Am căzut din cei în ce-i...
Lipsa-n care mă frământ!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Ne vom sfinți prin cuvinte
Cu dragoste vom atinge veșnicia nepromisă
Și vom culege flori de suflet fericit
Noi suntem adierea nopții în lumina lumânării vii
Vom ajunge la un consens al vieții
Și vom străbate fiecare clepsidră a timpului
Cu lacrimi de cerneală pe o cutie veche
Lumina este cea ce ne va cununa cu lauri
Lumina este singura cale spre Divin
Numai crezând în lumină, vom fi îngeri
Numai visând la cele sfinte
Ne vom sfinți prin cuvinte.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!