Poezii despre distanta iubire, pagina 54
N-am avere
Ce cauți tu de mă subjugi
Să mă aduci tu la tăcere
Si sufletul în două-mi zmulgi
Iubire sunt săracă n-am avere
Averea mea un dor închis în taine
Să stau cu inima de vorbă
Să mă cunosc întâi pe mine
Apoi să-ți cad eu ție roabă
Si fără voie iubire te iubesc
Te întâlnesc în fiecare gând
Si sufletul întreg ți-l dăruiesc
Iar diminețile mă prind plângând
Când pe furis la mine ai intrat
Inima bătea in piep nebună
Simțeam că vii si usa am crăpat
Era o noapte senină si cu Lună
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când rostim iubire
Când rostim iubire,
Cerul se inundă de roze.
Săruturi de lumină
Înmuiate în plus infinit
Înmugurec în privirea cupidoniană...
Iubirea-i o taină!
Un vis din care te trezești
Înainte de a se sfârși.
Conectată la realitatea își pierde mirajul
Și apune odată cu valul
Ce alungă refluxul.
Închide pasărea iubirii
În colivia sufletului!
Dar voalul alb de mireasă
O va sorbi ca pe o cupă de șampanie,
Pregătită să se reverse peste miri
În patul nupțial
Pe care lumina a adormit
Învăluită în parfumul de trandafiri.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocul palmelor...
Mi-am lipit palmele
de palmele tale
și am ales infinitul...
Ochii erau verzi
ca pādurea
și mi-am dorit marea...
Pārul avea miros
de busuioc
si am ales asfintitul...
De data asta,
mi-am lipit palmele
de inima ta
si am simtit cum bate,
lupta pentru viatā...
Trupul meu voia
sā respire alāturi de tine
si cerea iubire...
Era bine, era rāu,
sau era jocul
palmelor mele
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Iubire! Cât te-am așteptat, te căutam orbește;
Să te am, aș fi dat orice posibil omenește.
Dar negăsind ce îmi doream, învisă-am renunțat.
Și-atunci când n-aș mai fi crezut, în viață mi-ai intrat.
E vis sau e un fapt real? E bine sau e rău?
E normal să mă simt protejată la brațul tău?
De ce îmi ești tu primul gând în zorii dimineții?
Și cum reușești să mă scoți din ghearele tristeții?
Ce ai așa de special încât te vreau o viață?
Cum poți și fără să încerci să-mi pui zâmbet pe față?
Cred că-i adevarată vorba "Nu căuta și vei găsi",
Tu ai creat mii de culori doar din tonuri de gri.
poezie de Gabriela Dedu
Adăugat de Gabi Dedu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ati spus ca totul e iubire
M-am ridicat pe varfuri de munti
si am sperat sa ma primeasca cerul
... nu m-a iubit!
M-am aruncat hapsana in focurile dorintei
si am asteptat sa ma incalzeasca ele
... nu m-au iubit!
M-am ascuns in intunericul ignorantei tale
si am cautat fericirea cu care te lauzi
... nu m-ai iubit!
M-am inchis in raiul meu de sticla
si am crezut in Dumnezeul inimii mele
... nu m-am iubit!
Ati spus ca totul e iubire
dar "totul" vostru m-a mintit...
si pentru voi, si pentru mine,
eu sunt ne_buna de iubit!
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pictor de iubire
Sunt un pictor de iubire!
Iubire ce-a fost încă din copilărie...
O iubeam de când nici nu știam ce inseamnă dragostea!
Sunt timid de felul meu și pentru asta îi îngenunchez
Doar lui Dumnezeul meu!
De câte ori am întâlnit iubirea nu am putut vorbi,
Dar am pictat-o pe pânza din sufletul meu.
Și acum pictez... Lumea, natura și frumosul!
Mă bucur și redau viata, când pot picta o lume plină de iubire,
În care litera este o notă muzicală, un sunet de pian, vioară sau chitară...
Din gama poeziei, în care frumusețea, iubirea, speranța, Tristețea sau blestemul,
Alcătuiesc culorile și penelul, melodiea vietii mele!
Aștept cu înfrigurare, să treacă fiecare noapte, să-ți pot da "Buna dimineața!",.
Doar așa te pot picta, te pot cântări, astfel reușesc chiar să te recit, să te trăiesc, femeie!
Îți voi picta chiar și în cer chipul tău de înger!
Îți voi picta culorile corpului și sufletui, transformându-te în curcubeu,
Punând inima mea în centru.
Așa va fi un " înger-curcubeu",
Viu, pictat pe pânza universului meu!
Aș vrea să pot lipsi măcar o zi din viața mea,
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zarea și tu
zarea și tu
amândouă dor
pauza de ele îmi zdrobește rutina zilnică de visări
într-un cerc al universului rotit în neștire
ca o hârtie șifonată bucata mea de cer
decapitează cuvintele făcându-le o altă mutare
într-un aer străin
unde brusc nu mai exist
rămân copacii goi căutându-mă
pe distanța ce trece mai departe de mine
golul etern curge-n palme
timpul se estompează
lăsând urme de tremur în albastru
unde se-ngroapă iubirea.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În tine eu mă mut
Când de cer se agață luna
și când ziua nu e zi
Aștern metafore pe pernă
să conjugăm verbul a fi.
A fi sau a nu fi,
dilemă sau citat,
Eu sunt, tu ești, vom fi
cu iubire infestați.
Cu iubire infestați
ne încântă iară și vara
Și singuri printre cărți
topim luminăn ceară.
Topim luminăn ceară
iubita mea și mâine
Cântânduți la chitară,
eu nu mai plec din tine.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire pe un colț de rai
a face dragoste cu o femeie urâtă,
ce a pierdut îndemânarea
de a urca în copacii de pe umerii tăi
să caute răsăritul,
și să-l soarbă cu ochii tentată de buzele tale
uneori dulci,
alteori amare
precum cafeaua servită de diabetici,
și care să-și piardă ultima picătură de iubire
iubindu-te pe tine,
zeu mistificat
este ca și cum ai plânge de frumusețe la un colț de rai unde sfinții își plimbă câinii în lesă,
și știu că nicio femeie nu este urâtă
când este a ta.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petalele iernii
Mi-alint suflet cu trufii
Înconjurat de posesiuni divine
Martir între lacrimi târzii
Petalele iernii mângâind destine!
Cânt dragostea cerului în colinde
Și nopțile le-ascund în lumânare
Mi-e dor, mi-e dor Iubire, de tine
De-ale iernii sfinte, pururi petale!
În țin poemele în miezuri noi de vise
Și mă alint Iarnă, cu dorurile promise!
Mai pun pe foc un lemn de vișin, altul de nuc
Și parcă uit Iubire, uit ca să te mai sărut!...
Însingurat printre doruri, colinde și poezii
Aud din trecut metafore calde din copii!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!