+fata +cu +ie

Luke: Vine un elan. Elanul ăsta îi spune altui elan că e de fapt un cerb şi că ar trebui să-şi aleagă o altă turmă.
Kevin: Aha?
Luke: Ai înţeles? Dar elanul îşi bazează afirmaţia pe o dovadă dubioasă.
Kevin: Gen coarnele sunt cam mici?
Luke: De fapt, e mai mult o observaţie de comportament. Să zicem că cerbul a fost văzut mirosind o floare. Potrivit elanului, ăsta e un comportament tipic pentru un cerb. Dar elanul nu e aşa de sigur. Nu se simte ca un cerb, nu are gânduri de cerb. Doar pentru că-i place floarea asta, înseamnă că e cerb?
Kevin: Ai vrut să foloseşti o metaforă din ştiinţă?
Luke: Sunt gay dacă-mi place o lesbiană?
Kevin: Cu cine ai vorbit?
Luke: Aş prefera să-l lăsăm pe elan în afara discuţiei.
Kevin: Păi, mai întâi de toate, nu. Dacă-ţi place o fată, îţi place şi gata. Şi cine zice că e lesbiană?
Luke: Elanul, din nou.
Kevin: OK. Ştii, de obicei simţi dacă eşti gay ori ba.
Luke: Ştiu, dar aparent lumea crede că transmit nişte semnale gay.
Kevin: Uite unicul semnal. Eşti gata? Când eşti singur şi stai degeaba, la ce te gândeşti?
Luke: Cum să trec de nivelul 5 în Diablo. La asta te referi?
Kevin: Nu, vreau să zic... Bine, dar atunci când faci duş?
Luke: A! Păi câteodată mă gândesc la Condoleeza Rice. E pe locul 2 ca influenţă după Kissinger. (Kevin se holbează.) Şi apoi mai sunt Sigourney Weaver în Aliens, Christina Ricci, Batgirl.
Kevin: Bine, opreşte-te. Vezi, asta e tot ce trebuie să ştii.
Luke: Deci chiar sunt un elan?
Kevin: Să nu mă mai faci niciodată să port discuţia asta cu tine, bine?

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abby Richter: Îmi pare rău, dar Jack Magnun nu va mai prezenta emisiunea "Adevărul gol-goluţ", ceea ce nu ar trebui să fie deloc o surpriză, deoarece nu te poţi baza deloc pe bărbaţi. De exempu, Mike Chadway a demisionat şi a părăsit emisiunea fără să spună o vorbă. Credeţi că ştiţi ce au bărbaţii de gând să facă, dar când soseşte momentul în care ei trebuie să pună piciorul în prag şi, ştiu şi eu, să acţioneze, se sperie.
Mike: M-am săturat până peste cap!
Abby Richter: Bărbaţii puternici şi curajoşi despre care am tot citit în romane şi pe care i-am tot văzut în filme încă de când aveam 9 ani nu sunt decât o aberaţie. Ei nu există. Bărbaţii nu sunt puternici. Bărbaţii nu sunt curajoşi. Bărbaţilor le este frică. Chiar dacă au parte de un moment romantic şi plin de potenţial în liftul unui hotel, bărbaţii sunt incapabili să facă faţă unui asemenea moment pentru că, de ce? Pentru că bărbaţii sunt slabi.
Mike: Să vă spun eu ceva despre femei. Femeile vor ca noi să credem că ele sunt victimele. Că le frângem inimile pentru sport. Asta-i o prostie. Spun că vor romantism, spun că vor dragoste adevărată, dar ceea ce vor este să bifeze o listă. Este el perfect? Chipeş? Doctor? Pentru bărbaţii care corespund acestei liste, nu vă păcăliţi singuri. Pentru că aceste femei nu dorm cu voi, dorm cu set bine calculat de alegeri corupte. Bani mai presus de caracter, aspect fizic în loc de suflet, rafinament mai presus de principii. Niciun gest, oricât ar fi de real sau romantic, nu va compensa vreodată o impresionantă listă de recomandări.

replici din filmul artistic Adevărul gol-goluţ
Adăugat de Dana Ţugui MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tehnicianul: Ei bine, uite-l. Ţi-ar plăcea să ştii sexul copilului?
Leah: Da!
Juno MacGuff: Nu!
Leah: Te rog. Juno, te rog.
Juno MacGuff: Nu, nu vreau să ştiu niciun sex!
Tehnicianul: Vrei să ai o surpriză la naştere?
Juno MacGuff: Ei bine, nu, dar vreau ca Mark şi Vanessa să aibă o surpriză şi dacă îmi spuneţi mie o să stric totul.
Tehnicianul: Mark şi Vanessa sunt prietenii tăi de la şcoală?
Juno MacGuff: Nu, nu, nu! Ei sunt părinţii adoptivi.
Tehnicianul: Slavă Domnului pentru asta!
Bren: Ce vreţi să spuneţi prin asta?
Tehnicianul: Doar că văd foarte multe mame adolescente care trec pe aici şi acesta este în mod evident un mediu dăunător în care să creşti un copil.
Juno MacGuff: Cum de stiţi că sunt dăunătoare? Şi dacă se întămplă ca aceşti părinţi adoptive să se dovedească a fi nişte pedofili malefici?
Leah: Sau nişte părinţi de faţadă.
Bren: Ar putea fi extrem de neglijenţi. Poate că o să facă o treabă mult mai proastă în ceea ce priveşte creşterea copilul decât ar putea să o facă prostuţa de fiică-mea vitregă. Te-ai gândit la asta?
Tehnicianul: Cred că nu.
Bren: Care este meseria ta, de fapt?
Tehnicianul: Sunt tehnician de radiologie-imagistică, doamnă.
Bren: Ei bine, şi eu sunt tehnician, mă ocup de unghii şi cred că amândouă ar trebui să ne limităm la ce ştim.
Tehnicianul: Poftim?

[...] Citeşte tot

replici din filmul artistic Juno
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andy Sachs: Mă urăşte, Nigel.
Nigel: Şi e problema mea pentru că... A, da. Nu e problema mea.
Andy Sachs: Nici nu ştiu ce altceva pot face, pentru că dacă fac ceva bine, trece cu vederea. Nici măcar nu îmi mulţumeşte. Dar dacă fac ceva rău, e pur şi simplu răutăcioasă.
Nigel: Atunci dă-ţi demisia.
Andy Sachs: Poftim?
Nigel: Dă-ţi demisia.
Andy Sachs: Să îmi dau demisia?
Nigel: Pot face rost de o altă fată în locul tău în cinci minute... una care chiar îşi doreşte slujba.
Andy Sachs: Nu, nu vreau să îmi dau demisia. Nu e drept. Dar, vroiam să spun, că mi-ar plăcea să fie un pic recunoscătoare... pentru că eu mă străduiesc din răsputeri.
Nigel: Andy, fii serioasă. Nu te străduieşti, ci te plângi. Ce vrei să-ţi spun? Vrei să îţi spun "Vai săraca de tine. Miranda se ia de tine. Biata de tine."? Revino-ţi, scumpo. Îşi face meseria. Chiar nu ştii că lucrezi pentru revista care a publicat unii dintre cei mai mari artişti ai secolului? Halston, Lagerfeld, de la Renta. Şi ceea ce au făcut ei, ceea ce au creat e mai mult decât artă, pentru că îţi trăieşti viaţa în mijlocul creaţţilor lor. Ei bine, evident că tu nu. Crezi că este doar o revistă, nu-i aşa? Nu este doar o revistă. E o rază de speranţă pentru... nu ştiu, să zicem, un băieţel din Rhode Island cu şase fraţi ce pretinde că se duce la antrenamente de fotbal, dar de fapt ia lecţii de croitorie şi citeşte revista Runway sub aşternuturi la lumina lanternei. N-ai idee câte legende au mers pe holurile astea, şi, ce e mai rău, nu îţi pasă. Pentru că aici, unde mulţi oameni ar da orice ca să lucreze, tu doar catadicseşti să lucrezi. Şi vrei să ştii de ce nu te pupă pe frunte şi nu îţi dă o stea de aur pentru munca ta, la sfârşitul zilei. Trezeşte-te, scumpo.

replici din filmul artistic Diavolul se îmbracă de la Prada
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jen: Plec, Dawson. Dar înainte de a pleca aş vrea...
Dawson: Dar, Jen...
Jen: Nu, nu, ascultă-mă, te rog. Bine? Asta pare să fie ziua adevărului şi este rândul meu acum. Mi-am pierdut virginitatea la 12 ani cu un tip mai mare decât mine care m-a îmbătat. Nu-mi amintesc numele lui. Dar după ce m-am speriat pentru prima dată de o posibilă sarcină, am început să iau anticoncepţionale şi foloseam prezervativ de cele mai multe ori sau uneori, nu ştiu, nu mi-e clar. Beam foarte mult şi leşinam şi tot aşa. Mi-am început viaţa sexuală prea devreme şi nu doresc asta nimănui. Adică sexul la o vârstă atât de fragedă este întotdeauna o idee proastă. În cele din urmă am fost prinsă făcând sex în patul părinţilor mei. Fetiţa lui tata făcând sex în faţa lui. Încă nu mă poate privi în ochi, dar m-a trimis la 200 mile depărtare tocmai ca să nu fie nevoit s-o facă. Dar nu mai sunt fata aia. Nu am fost niciodată, dar nu sunt nici imaginea de alba-ca-zăpada pe care mi-ai creat-o tu. Sunt undeva la mijloc şi încerc să mă descopăr.
Dawson: Jen, nu e vorba de tine. Sunt doar inhibiţiile mele prosteşti. Părinţii mei au o viaţă sexuală nebunească, iar eu, eu am folosit-o pentru a măsura fericirea lor.
Jen: Sexul nu aduce fericirea.
Dawson: Ştiu. Acum ştiu asta.
Jen: Îmi pare rău că te-am minţit, dar nu mă pot scuza pentru trecutul meu. Adică am învăţat ceva din el, sunt o persoană mai bună, m-a adus unde sunt acum. Şi asta e şansa mea să o iau de la capăt. Este şansa mea şi ar fi drăguţ dacă m-ai susţine.
Dawson: Cu o condiţie!
Jen: Care?
Dawson: Să mă ierţi, Jen, deoarece comportamentul meu nu poate fi răscumpărat şi nu merit pe cineva atât de pasional şi deschis şi sincer şi frumos ca tine.(Se îmbrăţişează.) Încă o dată?
Jen: Aham.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Beckwith: Claire! Poţi să îmi acorzi câteva momente? Tot ce am vrut a fost un moment pentru noi amândoi în care să pot să îţi dau explicaţii. Dar nu am avut niciodată această şansă. Poate că nu o merit, dar încep. De când mă ştiu, singura mea ocupaţie a fost să merg neinvitat la nunţi. Mergeam la nunţi neinvitat ca să întâlnesc fete. Treaba mergea. Am întâlnit o grămadă de fete. A fost o atitudine puerilă.
Claire Cleary: Şi patetică.
John Beckwith: Da. Probabil că acesta este cuvântul care descrie cel mai bine atitudinea mea. Dar ştii ce? M-a şi ajutat să te întâlnesc pe tine, prin urmare, nu regret întru totul. Îţi aminteşti persoana pe care ai cunoscut-o acasă la părinţii tăi? Acela sunt eu cu adevărat. Numele meu nu este acela. Apropo, mă numesc John Beckwith. Şi nici nu mă ocup cu ce ţi-am spus atunci. Dar ce am simţit; glumele, râsetele prosteşti, acelea mă reprezintă. M-am schimbat. Mi-am dat seama de ceva. Am fost la o înmormântare mai devreme fără să fi fost invitat.
Jeremy Grey (şoptind): Oh, Dumnezeule!
John Beckwith: Nu a fost ideea mea. Practic, am fost forţat să o fac. (Adresându-se lui Jeremy.) Am fost cu Chazz, despre care ai uitat să menţionezi că este nebun de-a binelea. Poate fi considerat şi un geniu pentru că chiar funcţionează, se ocupă de curăţenie şi...
Claire Cleary: John!
John Beckwith: Îmi pare rău! Totuşi, am văzut o văduva care era distrusă. Tocmai îl pierduse pe cel pe care îl iubea cel mai mult pe această lume şi mi-am dat seama că toţi ajungem să îi pierdem pe cei dragi. Aşa se întâmplă de obicei, dar nu şi cu mine. Nu acum. Pentru că cea pe care o iubesc cel mai mult stă aici în faţa mea. Şi nu sunt pregătit să te pierd. Claire, nu îţi cer să te măriţi cu mine, îţi cer doar să nu te măriţi cu el şi poate să faci o plimbare, să ne acordăm o şansă.

replici din filmul artistic Spărgătorii de nunţi
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doug: Ai fost într-o formă extraordinară în seara asta.
Pacey: Şi cât de praf sunt, ah?
Doug: Deci ce problemă ai?
Pacey (dă din cap): Nu am nicio problemă, Dougie.
Doug: Oh, haide, Pacey, te-am găsit beat criţă atârnat de un copac... Deci e vorba despre o fată cumva?
Pacey: Ce?
Doug: Bine, deci despre asta e vorba. Cine e?
Pacey: Ştii ceva, Dougie, nu e atât de important, bine?
Doug: Bine.
Pacey: Totuşi o să-ţi spun ceva. E foarte foarte enervantă.
Doug: Da?
Pacey: Da. Adică fata asta este incredibilă. Are o părere despre tot ce există pe planeta asta. Te lasă fără cuvinte.
Doug: Uau! Cu siguranţă este un coşmar.
Pacey: Păi nu chiar, nici chiar aşa. Trebuie să înţelegi. Fata e foarte inteligentă, aşa că de obicei are dreptate şi atunci când te contrazice, totul vine dintr-un suflet atât de frumos şi pur. Şi atunci cum ai putea să i te împotriveşti? Mai ales când faci pe deşteptul aşa ca mine.
Doug: E drăguţă?
Pacey: Da, e drăguţă. E foarte foarte drăguţă. De fapt e atât de drăguţă că am fluturaşi în stomac când o văd. Înţelegi ce vreau să spun?
Doug: O, da... Să nu laşi fluturaşii să dispară.
Pacey: Ce?
Doug: Poate că te întrebi ce e cel mai rău când îmbătrâneşti. Undeva pe drum se pierd fluturaşii. Aşa că, frăţioare, întrebarea e ce ai de gând să faci?
Pacey: Să fac?

[...] Citeşte tot

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bruce Nolan (revenindu-şi din starea de şoc): Bună, Susan!
Grace: Oh, îţi mulţumesc, Doamne!
Bruce Nolan: Aici Bruce Nolan, la bordul vasului Maid of the Mist pe minunata cascada Niagara, New York. În primul rând, daţi-mi voie să îl felicit şi eu pe Evan Bastardul, pardon Bruta, am vrut să spun Baxter. E minunat să vezi ce poate face cineva cu adevărat talentat atunci cand oportunităţi minunate îi sunt oferite acelei persoane şi nu mie. Oricum, mă aflu aici cu mama lui Catherine Hepburn. Spuneţi-mi, de ce aţi aruncat bijuteria numită "inima albastră a oceanului" peste bordul Titanicului? V-aţi simţit vinovată că l-aţi lăsat pe Leo DiCaprio să se înece în timp ce dumneavoastră eraţi în siguranţă, plutind pe uşa aia mare? Nu puteaţi să faceţi asta pe rănd, sau pur şi simplu vă era prea frică să nu vă îngheţe fundul ăla mare? (Grace e consternată.) Hmm, presupun că aşa e viaţa, nu? Unii sunt uzi până la piele, pe un vas idiot, cu o pălărie idioată, în timp ce alţii se află într-un studio de ştiri comfortabil, bucurându-se de toată gloria. Ei, bine. Asta este. (Striveşte şi aruncă pălăria idioată în formă de umbrelă.)
Operatorul de la cabina de control: O, Doamne!
Bruce Nolan: Ia priviţi! E proprietarul vasului Maid of the Mist. Hai să mergem să vorbim cu el, da? Vino încoace Bill...
Bill: Nu e nevoie...
Bruce Nolan: Nu, nu, nu, nu. Nu, nu. Haide, hai să vorbim.
Grace: Haide! Ce faci?
Bruce Nolan: Bill, conduci nava Maid of the Mist de 23 de ani. Spune-mi, de ce crezi că nu am primit eu postul de crainic?
Bill: Hei, nu vreau probleme...
Bruce Nolan (îşi ciufuleşte parul): E din cauza părului, Bill? Nu am dinţii destul de albi? Sau ca şi la cascada asta care curge, norocul se scurge din viaţa mea? (Ţipă.) Nu am noroc? (Îşi lipeşte faţa de cameră.) Nici măcar un pic? Un pic?!
Jack: Întrerupe transmisia!
Operatorul de la cabina de control: Imediat.
Bruce Nolan: Sunt Bruce Nolan pentru Eyewitness News. Predau legătura, idioţilor!

replici din filmul artistic Dumnezeu pentru o zi
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugene: Ştiu despre ce vorbesc, Arlene! Tatăl meu se punea în genunchi şi o implora pe mama. Iar mama îl primea mereu înapoi. Nu am înţeles niciodată. Îşi acoperea vânătăile şi tăieturile şi îl primea înapoi. Pentru că o implora şi plângea. Şi acum mă întrebi ce s-a întâmplat după ce s-a întors.
Arley: Eu...
Eugene: Nu! Continuă! Ai spus că vrei să ştii ce s-a întâmplat cu mine, acum întreabă-mă!
Arley: Nu-mi place asta...
Eugene: "Te-a rănit, Eugene?" Întreabă-mă!
Arley: Te-a rănit?
Eugene (scutură din cap): Nu pentru mult timp. Am plecat până să fac 13 ani. Am fugit. Dar îmi era atât de dor de ea... A trebuit să mă întorc să o văd. Şi într-o noapte m-am întors. Acum, întreabă-mă ce s-a întâmplat. "Ce s-a întâmplat în noaptea când te-ai întors, Eugene?"
Arley: Ce s-a întâmplat?
Eugene: El era acolo. Beat. Ca de obicei. Doar că de data asta eu nu mai eram la fel. Aveam 16 ani şi nu îmi mai era frică de el. Şi când l-am privit în ochi şi i-am spus că dacă se mai atinge de ea o dată, o să-l omor, şi-a dat seama. Şi-a dat seama că nu mai exista pentru mine. Şi stau în faţa casei. Ţip, urlu ca să iasă mama. Nici măcar n-am văzut. Mă loveşte în cap cu o scândură şi îmi sângerează urechea. Şi mă târăşte. Mă târăşte în spatele casei în garaj. Şi pleacă. Un minut... cinci minute... nu ştiu. Apoi se întoarce. Şi mă stropeşte. Mă stropeşte şi nu înţeleg. Nu înţeleg de ce apa... miroase atât de urât. Nu înţeleg. Şi apoi o văd. Văd... o... o canistră de benzină. Canistra roşie din camion. (Plânge.) Şi se uită la mine pentru ultima oară... şi aprinde chibritul. Şi ultimul lucru pe care mi-l amintesc, pe care nu-l voi uita niciodată, sunt ochii lui. Ochii lui pentru că erau plini de o imensă... satisfacţie.
Arley (plângând): Îmi pare atât de rău...
Eugene: Nu! Nu! Nu-mi spune cât de rău îţi pare pentru mine! Spune-mi cum vei face ca să nu păţească şi Trevor acelaşi lucru!
Arley: Ricky nu ar face asta niciodată!
Eugene: Of, Doamne, Arlene! Nici nu trebuie s-o facă. Tot ce trebuie să facă este să nu-l iubească.

replici din filmul artistic Dă mai departe!
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilsa: Rick, trebuie să vorbim.
Rick (beat): Aha. Am păstrat prima sticlă, ca s-o beau cu tine. (Îi dă un pahar.)
Ilsa: Nu. Nu, Rick, nu în seara asta.
Rick: Mai ales în seara asta.
Ilsa: Te rog... (Rick toarnă în pahar.)
Rick: De ce-ai venit tocmai în Casablanca? Există şi alte locuri.
Ilsa: N-aş fi venit dacă aş fi ştiut că eşti aici. Crede-mă, Rick, ăsta-i adevărul, nu am ştiut...
Rick: E ciudat cum vocea ta nu s-a schimbat. Încă o aud în urechi: "Dragul meu Richard, voi merge oriunde cu tine. Ne vom urca într-un tren şi nu ne vom mai opri..."
Ilsa: Rick, nu! Ştiu cum te simţi.
Rick (zeflemitor): Ştii cum mă simt. Câte zile am fost împreună, iubito?
Ilsa (e pe punctul de a plânge): Nu le-am numărat.
Rick: Eu, da. Am numărat fiecare zi. Cel mai bine mi-o amintesc pe ultima. Finalul furtunos. Un tip stând pe peron, în ploaie, cu o privire comică pe chip pentru că inima tocmai i-a fost scoasă din piept.
Ilsa: Pot să-ţi spun o poveste, Rick?
Rick: Are un final furtunos?
Ilsa: Nu-i cunosc finalul încă.
Rick: Bine, continuă. Spune-mi povestea. Poate va apărea şi finalul pe parcurs.
Ilsa: Este vorba despre o fată care tocmai a ajuns în Paris din oraşul ei natal, Oslo. Ea a întâlnit, în casa unor prieteni, un bărbat despre care i se povestise mereu. Un bărbat curajos şi deosebit. El i-a arătat fetei o lume frumoasă, plină de ştiinţă, de diferite gândiri şi idealuri. Tot ce ştia şi devenise i se datora lui. Ea nutrea pentru el sentimente de admiraţie şi veneraţie... sentimente pe care le credea a fi iubire.
Rick (cu amărăciune): Da, frumos. Am auzit odată o poveste. De fapt, am auzit multe poveşti la vremea mea. Se împleteau cu sunetul unui pian ce cânta jos, în salon. Începeau mereu cu: "Domnule, când eram copil, am întâlnit un bărbat." (Râde.) Ei bine, cred că niciuna din poveştile noastre nu este foarte amuzantă. Spune-mi, pentru cine m-ai părăsit? Pentru Laszlo, sau sau au existat alţii în afară de el? Sau nu eşti genul care spune? (Ilsa se retrage încet, plângând. Rick îşi lasă chipul în mâini, trist, ştiind că a spus cele mai nepotrivite lucruri.)

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!