puternic firav

Gânduri târzii

Când eram mic dar mare, mă gândeam
Într-o dimineaţă, când soarele strălucea puternic
Şi afară ploua cu stropi mari de căldură, ce nu se mai opreau
Şi eram nervos pe ploaie, pe soare, pe Tamba
Că dispăruse în noapte, ca motanii... mă tot gândeam
Dacă... îi spun Colonelului, tatăl tău.. dimineaţa.. când pleacă la unitate
Tată... te rog încuie uşa după mine
Eu vreau să mă joc cu Luminiţa până... vom muri şi vom învia
Vreau, să construim din plastilină
O Luminiţă... un Aurel şi alte figurine
Ce se întâmplă să le cream cu imaginaţia noastră
Fabuloasă... Cred că mi-ar fi răspuns..
- Intră fiule, dar vezi că acum doarme, şi
Nu-i place să se trezească atât de dimineaţă,
Mama ei... nu mai e. Aşa că vezi... iubeşte-o, iubiţi-vă..
Are nevoie de ea, dar nu mai este, aşa că.. înlocuieşte-o
Sunteţi tineri dară iubirea nu o veţi sfârşi, niciodată.
Intră, dar n-o trezi.. dezbrăca-te, dar n-o trezi... atinge-o dar n-o trezi
Las-o să viseze toată viaţa, chiar dacă visează alt băiat.. acum
Începând de azi... te va visa doar pe tine.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Avram Stănescu (2008)
Adăugat de Aurel Avram Stănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea revelaţie a lui Jack: lui Dumnezeu s-ar putea să nu-i pese de banii tăi

Ajută-mă, Doamne, să-mi plătesc facturile – asta am spus ieri,
În vreme ce rămăsesem fără cerneală-n stilou,
Iar soldul meu bancar dădea semne de anemie
Insensibil la cei mai recenţi indicatori de sărăcie.

Ajută-mă, Doamne, să-mi plătesc facturile – asta am spus dimineaţă,
În vreme ce luminiţele computerului pâlpâiau, iar soldul meu bancar
Continua să scadă şi să scadă şi să scadă.

Ajută-mă, Doamne, să-mi plătesc facturile – asta gândesc acum,
Ducându-mi vaca la târg s-o schimb pe boabe de fasole vrăjită.*
Anvelopele camionului sunt uzate şi subţiri ca statutul meu financiar,
Iar din boabele de fasole primite în schimbul vacii nu cred că va încolţi
Un vrej îndeajuns de puternic care să se întindă până la uşa Raiului.

Şi asta pentru că datorită tuturor problemelor mele şi-alor tale.....
Amândoi am uitat să ne rugăm Domnului să pună capăt secetei.

* Trimitere la povestea pentru copii "Jack şi Vrejul de Fasole" de Joseph Jacobs.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă gândesc la nimic. Da, măi. Simt totul de trăsneşte!

o să fii pe deplin fericit
mi-a spus viaţa
dar prima dată o să-ţi rup oasele
ca sā devii puternic
pe urmă inima să simţi
toţi dumnezeii
dement de vii ai iubirii

sentimentele vin sau sunt
acolo mereu
numai oamenii pleacă şi sunt
mereu prea departe de tine

doar oamenii tac cu obstinaţie
chiar din ambiţie
aşa
ca să îţi minimalizeze apropierea

iată motivul pentru care se vine
se simte

[...] Citeşte tot

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă nedumerit

Totul în jur era ireal de cunoscut;

Simţeam o atingere uşoară pe obraz,

Sufletul meu părea un nou născut

În liniştea ce se oglindea în extaz.

Cu ochi scânteietori, o tânără florăreasă

Înfrăţea diamante pe ramurile salciei

Şi îmbrăca omuleţi în rochii de mireasă

Punându-le în priviri ambiţia veşniciei.

Cu suflul puternic al plămânilor săi uriaşi,

Vântul lega maluri devenindu-mi complice;

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intruziune

vocea crainicului sună familiar
aşa de domestic
într-o lume ca o curte
în care cu toţii ne cunoaştem
nesomnul – deliciul timpului regăsit!
cu certitudine mireasma sânzienelor uscate
ne va înfiora dimineaţa nările

[foarte probabil
ne-am ascuns de trecere
în această noapte
caniculară / roşie / de vară...]

minutarele dau să bată miezul întunericului alb
într-o felie de zăpadă cu pepene / într-o corolă:
regina-nopţii face înconjurul omului
nicicând sentimentul de Acasă
n-a fost mai puternic:
suntem cu toţii! / suntem împreună!!
oare, cum s-ar putea cândva

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Herman Altman

Am mers oare pe urmele Adevărului
Oricare ar fi fost drumurile acestuia,
M-am luat de piept cu întrega lume pentru o cauză
Şi-am sprijinit pe cel slab împotriva celui puternic?
Dacă le-am am făcut voi rămâne în amintirea oamenilor,
Aşa cum am fost cunoscut în oraş în timpul vieţii mele
Şi aşa cum am fost iubit şi urât pe acest pământ;

De aceea nu-mi ridicaţi monument
Şi nici nu-mi sculptaţi bust,
Astfel, chiar dacă nu voi deveni semizeu,
Realitatea sufletului meu va fi pierdută,
Iar hoţii şi mincinoşii
Care au fost adversarii mei şi care m-au distrus,
Şi copii hoţilor şi mincinoşilor,
Nu vor putea afirma în faţa statuii mele
Că au fost alături de mine în ziua înfrângerii.

Nu-mi ridicaţi monument,
Astfel amintirea mea nu va fi pervertită de fii

[...] Citeşte tot

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi albi

Trec zilele tăcute, rând pe rând...
adie câte-o boare de cuvânt
pe podul inimii, din când în când...
apari, dispari, ca steaua unui mag;
sângerează ochii îngenuncheaţi în prag,
se scurge strălucirea smaraldelor în zare,
în jerbele cu tremur de nestăpânit,
te caut în flori, prin fragedul fir al ierbii,
prin recele izvor ce-adapă cerbii,
prin desişul unde stau la pândă lupii,
prin luminişul unde căprioara-şi plimbă puii;
când totul se trezeşte la o nouă viaţă,
gândesc la clipa când mă iei în braţe
tandru, şoptit, fierbinte de dorinţă...
nu! nu te opri, ieşi din rubiniul gând!
cuibăreşte-mă la pieptul tău puternic,
ascultă-mi inima cum bate năucă
înfulecând din frazele tale de miere;
urcă în privirea mea, de dor pierdută!
cucereşte-mi sufletul, ca pe-o redută!

[...] Citeşte tot

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea nu are dileme

Nu ştiu de a avut vreodată. Poate.
Uneori îi ierta pe cei sărmani, bolnavi şi neajutoraţi
Aici, nu! Moartea n-are dileme:
Îi urăşte pe toţi deopotrivă,
De speculaţii n-are vreme,
Nu pune întrebări, n-o interesează de eşti puternic
Ori sleit, de ai dreptul divin să mai trăieşti,
Niscai lucruri bune să făureşti,
De crezi în Cel de Sus ori Îl renegi,
De ai păcătuit ori eşti neprihănit,
Nimic n-o priveşte;
E dură, căpoasă şi feroce,
Neiertătoare, rea şi duşmănoasă,
Ştie că are de-a face cu un neam urgisit de veacuri,
Supravieţuind, în chip miraculos.
Acum gata, s-a terminat!
Cu toţii pe ruguri, arşi să fie până la unul!
Moartea a primit această "nobilă" misiune
De la mai-marii din Berlin;
Ei au investit-o cu puteri depline

[...] Citeşte tot

poezie de Harry Ross din Auschwitz, ţara morţii: eu nu pot să uit şi nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ucigaşul

Ucigaşul devenit puternic dobândeşte forţele vitale
Ale Binelui, victoria supravieţuitorului nu-l intimidează,
El nu are o faţă a fricii, necunoscutul nu-i creează probleme,
Prin asta ne este superior, hainele, platoşele nu ne apără,
Construim obstacole, el le ocoleşte, patima distrugerii
Pe care el o dovedeşte din plin, ne hipnotizează,
Uităm de persecuţii, teama este mai aproape,
Mai apare şi panica, cea mai bună aliată a ucigaşului,
Apoi vin pacificatorii evlavioşi, anestezia este aproape totală,
Lentoare, stagnare, tot ce ştiam este uitat, zvonuri rele
Că mai vine o ceată de ucigaşi la fel de puternici,
Încep diviziunile, autonomiştii, dezbinatorii, retorii,
Agresiune şi fugă, până unde? Interdicţii nenumărate.
Graniţe peste tot. Focul se întinde, se răsuceşte ca şarpele.
Şi, din adâncul veacurilor vin haitele cu urlete prelungi.
Jelesc prefăcut, se înmulţesc geometric. Unii tac.
Ei înşfacă, încorporează, psihologia robului se face prezentă.
Secretele sunt nenumărate. Iertarea devine inutilă.
Porunci uluitoare, logice ca unu plus unu.
Ce se prefigurează? O paranoia totală.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetare

Dacă viaţa te îndeamnă să te-mbeţi
de-al ei miracol,
Bucurându-te, frenetic, de măreţul său spectacol,
Dacă ploaia te alintă, dacă cerul îţi zâmbeşte
Şi de, infantil, te-ncântă pomul care înfloreşte,

Dacă norii, vijelia nu-ţi pricinuiesc necazuri,
Marea, dacă te îmbie cu superbele-i talazuri,
Dacă ai zărit, o clipă, Soarele cum ţi-a zâmbit
Iar trufaşa lui dogoare te-a găsit cam.. zăpăcit,

Dacă, plin de-nflăcărare, munţii poţi să-i cucereşti,
Sau, însufleţit de visuri, vrei spre stele să porneşti,
De-ale beznelor fantasme
simţi c-ai vrea să le alungi
Ca prin colosala-ţi noapte, sus, pe Lună să ajungi,

De, ştiind că recea ploaie curcubeul va aduce,
Te decizi s-alegi lumina la a vieţii grea răscruce,
Căci, puternic fermecat de sublima feerie,

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru din revista Boema
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!