suntem doua libertai

Tiralexa

Tiralexa, Doamne,
Grâu de primăvară
Şi-n pod şi-n cămară
Şi pe prispă-afară.
Noi strigăm pă sub butuci
Să ne daţi vreo două nuci;
Noi strigăm pă sub podele
Să ne daţi vreo două mere.

După ce primesc darurile, copiii mulţumesc urând:

Câţi cărbuni în vatră
Atâţia peţitori la fată;
Câte pene pe cocoş
Atâţia copii frumoşi.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tragica lume

suntem oameni de paie, printre gunoaie
suntem buni de plată
pentru oalele sparte ale unor nebuni
zişi şi stăpâni
noi bieţi iobagi, buni de muncit şi chinuit
şi de plătit oale sparte
pe aici, prin altă parte
iubirea şi puterea nu le poţi controla
le poţi dirija
şi ei ne dirijează, zi de zi
cu trăinicia lucrului bine făcut
nu vezi, nu simţi miasmele din jur
în mine plâng dureri
le pot cu mine zi de zi
o viaţă chinuită
într-o tragică lume

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte cerul

Te-ai supărat pe mine tare
Suntem suflete în pereche
Te ascunzi aidoma şi fugi
Mă voi întoarce printre fulgi

Zbor uşor ca pana de cocor
De două ori acum eu mor
Şi simt cum inima se zbate
Eu nu am o singură moarte

Căci am iubit ca o nebună
Am inventat o lume bună
Ce a fost rău în lumea asta
Cu-n zâmbet trec şi balta

Am vrut să fie ca o glumă
Liniştea îmi adun din lună
Şi o pun uşor pe chipul tău
Să fim apropiaţi tot mereu

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-i Dumnezeu?!

Unde-i Dumnezeu, să vadă
Zbaterile noastre toate?!
Şi să picure lumină
Şi în suflet libertate?!

Ne petrecem în uitare
Şi în rugi de Dumnezeu
Şi din pâinile amare
Ne-am frânt trupul pentru greu.

Plânşi, flămânzi în irosirea
Vieţii noastre de păcat
N-am găsit învrednicirea
De-a iubi cu-adevărat.

Suntem slabi văzând durerea...
Ochii-s plini de răni şi sânge...
Respirăm apoteotic...
Plânsul nu ne mai ajunge.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerodromul îngerilor

Copii Bau-Bau a fost mutat disciplinar
în cer aşa că între două poveşti pământul
vă stă la dispoziţie visaţi şi păşiţi apăsat
cu ambele aripi să nu rămână niciun spaţiu
gol între două vise oricât de depărtate ar fi
copilăria trebuie trăită fără rest n-o lăsaţi
pe umerii părinţilor le-ajunge povara zilei
de mâine şi vidul din contul bancar
şi
zâmbiţi
odată
nicio copilărie nu se repetă

poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copilăria (12 septembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

faţa

Hidoşenii, una, două
Oare câte am în mine?
Orice situaţie vină
Pare-mi-se că sunt gata
Sub plăcută’nfăţişare
Stă un om făcut din tină.
Nu ştiu urme mocirlite
mi-au cusut noroiu-n apă
şi mânjita hidoşenie
îmi stă-n spate
ca o pată.
Cum mă-ntorc, de mine fuge
Mulţi o văd cum stă acolo
Şi nu am decât o faţă
Da’mpărţită pe din două.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetele

în faţa mea două fete

s-au oprit să-şi adune gândurile

din cerul înnourat

s-au aşezat pe bancă să-şi strângă în braţe singurătatea

una dintre ele zâmbind se întoarse către mine

zâmbetul său îngheţă inclusiv aerul îngheţat

îsi leagă şireturile de la patine

să alunece până în sufletul meu flămând

inima mare le-a înghiţit ca pe două mere roşii

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PSD-iştii, în frunte cu premierul Victor Ponta, folosesc în campania electorală sloganul "Suntem mândri că suntem români" (pamflet)

Ne-au dat parlamentari, miniştri,
Corupţi atâta de siniştri,
Încât au îngrozit o ţară
Şi puşcăria o-nfundară.
Cum n-au ruşine niciun pic,
De-ai lor corupţi nu se dezic;
Sunt mândri de corupţii lor
Şi cer iar votul nostru,-n cor;
Iar Ponta V., neruşinat,
E mândru că a plagiat.
Ia spuneţi, voi, românii mei:
Voi sunteţi mândri azi cu ei?

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Alegeri, alegători şi aleşi (23 mai 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce ne pierdem în nimicuri şi căutăm nefericirea
De ce în sufletele noastre reci păleşte strălucirea
De ce ne pervertim în lume şi ne golim de vise
Speranţe şi dorinţe vii atât de agresiv ucise?

Suntem doar fire de nisip pe plajele uitate
Perfecţi în lăcomii şi pofte, crudă infirmitate,
A neputinţelor lumeşti şi-a zilelor sordide
A slăbiciunilor cumplite şi-a vitejiilor stupide.

De ce ne ţinem dinţii strânşi când ura ne-mpresoară
Şi ne crucificăm voit pacea interioară
De ce ne credem mai frumoşi, mereu strălucitori
Când ştim, de fapt, atât de bine că suntem muritori?

Suntem fărâme-n Univers, suntem mici siluete
Umbre-neant ce trec grăbit prin căi şi prin comete
Nici n-apucăm să ne aprindem ca o scânteie vie
Că ne şi stingem imediat încă din temelie.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La final

Când mi-am pierdut întâia carte
şi m-am ascuns în cea de-a doua
găsindu-mi siguranţa în a treia,
în cea de-a doua mi-am pierdut
du doar speranţa... -

Uitat de fiecare frază
scuipat de literele şchioape
m-am pus pe drum sa-mi caut o lume
în care nici păcatul cărţii
nici pierderile nu sunt otrăvite.

Aşa ajuns în ţara anilor din urmă
în ţara orelor în care m-am născut
m-am regăsit un pui de om în faşă
şi fericit şi plin de siguranţă.

Dar a venit tata şi când m-a văzut
m-a strâns în prima carte ce-a găsit-o,
apoi s-a dus acasă luându-şi arma

[...] Citeşte tot

poezie de Christian W. Schenk din Elegii Coliconeze, III (2001)
Adăugat de Gheorghe Papuc
Comentează! | Votează! | Copiază!