suntem doua libertai

Toţi suntem păcătoşi...

dacă ar fi după scriptură,
drumul nostru duce-n iad,
suntem păcătoşi din fire
şi păcate din noi cad

cad ca frunzele în toamnă
şi căzând cum ne împing,
spre regretele din iarnă
şi de frig cum ne încing

dacă ar fi după scriptură,
ce-am iubit a fost păcat,
am călcat darul de nuntă,
jurământul l-am călcat

cred că nimeni nu încearcă,
să mă contazică-n gând,
vine-un timp să se plătească,
vine iadul în curând

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două vise, două boli

M-am îmbolnăvit, visându-te
Şi m-am lecuit, avându-te,
M-am îndrăgostit, văzându-te
Şi m-am potolit, uitându-te.

Te-ai îndrăgostit, privindu-mă
Şi te-ai potolit, primindu-mă,
Te-ai îmbolnăvit, uitându-mă
Şi te-ai lecuit, visându-mă.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul suntem noi...

Timpul s-a pierdut pe ţărmul mării,
Şi-am fost îndrăgostiţii de altădată,
Când se vor limpezii în gânduri zorii,
Găsi-vom doar, o dragoste înnoptată.

Privind spre pâinea caldă şi pufoasă,
Vedem o frământare-a timpului din noi,
Ce construia o dragoste frumoasă,
Gândea în împărţirea, timpului la doi.

Să ne trezim curgând din ochi şuvoi,
Vibrând o clipă ascunsă în pietrele uitării,
Să ne-amintim, că timpul suntem noi...
Şi să ieşim din valurile mării.

poezie de Maria Richi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hei, norule!

aici suntem toţi prinşi
unii mai aproape de alţii chiar şi de departe veniţi
înalţii scunzii toţi sunt aici
fără gen şi pete de culoare prinşi
azi de pământ prinşi
azi de carne prinşi
azi minunându-ne toţi
minunându-ne pentru încă o dimineaţă cu dumnezeu şi lucruri neîntâmplate
şi pentru mâine murindu-ne-ar moartea toţi suntem prinşi aici
şi tu de mâini
de inimă cu noi toţi jucându-ne
minunându-ne

... şi cerul!

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unu două'ş nouă

Unu, două'ş nouă
Noapte chioară, beznă
Ca un lanţ de gleznă
Vremea care plouă

Curge din urcior
Larg şuvoi de noapte
Că mă şi-nfior
Toate aceste şoapte

Pană de lumină
În reprize scurte
Cine e de vină
Că n-ajung în curte?

Pipăi de orbete
Cu mâinile-ntinse
Pe lângă perete
Şi tâmplele ninse

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gurile

Mai stai!
Mai stai!
Nu mă-nopta
cu bine peste ură
nu vezi că tremur ca un lup
flămămând de-o oaie-n rouă
când rupte-n două i se rup
piciorele în două.
Mai stai!
Mai stai!
Nu-mi răsări
cu răul peste ură
căci poate eu te voi iubi
şi-o să te am măsură.
Mai stai!
Mai stai!
Să nu mă ai!
Umblat din gură-n gură!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viii nu ne văd de nori

Ne ducem paşii printre morţi,
ne rătăcim
printre morminte,
minţim
că suntem vii şi-ntregi,
dar nu ne suntem vieţuire,
ne amăgim că dăinuim
şi ne ascundem
în cuvinte,
cuvinte care ne ucid şi sufletul
şi trupul
şi mersu-n nemurire.

Sunt trupuri
care-şi merg alături,
până la capătul de drum,
sunt oameni
care-şi spun că sunt
şi că trăiesc
deşi sunt morţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizanteme

suntem încăpători. ca nişte flori pline de lumină.
tăcerile dintre noi sunt lungi tulpini
de întuneric.
în rest
pace.
pacea clocotind în ritmul ei echivoc.
pacea din care nu înţelegem nimic clar
ni se aşază sub paşi
cînd plecăm când venim.
când suntem când nu suntem
fredonând acelaşi cântec de leagăn până la moarte.

nu vorbim despre asta.

eu rămân aici cu pământul cu grijile cu tălpile lipite de tine.
îmi smulg inima ca orice femeie şi ţi-o trimit acolo undeva
unde eşti
chiar dacă nuştiuundele mă sugrumă cu nume de crizanteme. cu numele tău.
litere mari şi disperate îmi fură gesturile şi mă transformă în piatră

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Negoescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrajă de dragoste

Sfinte soare,
Sfinte domn mare,
Eu nu ridic vânt
De la pământ,
Ci cerul tău
În capul meu,
Şi razele tale
În genele mele.
Sfinte soare,
Sfinte domn mare,
Şi patruzeci şi patru de răzişoare,
Patru ţine-le ţie,
Patru dă-mi-le mie,
Două să mi le pun la sprâncene
Şi două la umerii obrajilor,
La toţi feciorii să par,
Cireş de munte înflorit,
Cu mărgăritare îngrădit.

folclor românesc
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem...

Înmărmurim pietrele
Înfrunzim iarba
Mişcăm mişcările din inimia roţilor
Ţiganilor le-au crescut zâmbete
Din mâinile moţilor.
Viitoare vremi leagănă pe braţe primăvara
viitorului ce trece pe acum şi moare.
Înmărmurim marmura treptelor
Însufleţim perechile suflet
Înviorm arcuşul viorilor
Cântăm cuvinte cântului
Suntem pământului suflet
Şi sare pământului.
Înmărmurim lumina pe raze
Şi’o ducem în suflet şi-n case
Prin flori şi prin vaze
Înmărmurim soarele’n raze.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!