Muntii Neamtului

Dă-ne, Doamne!

Dă-ne, Doamne, ploi, tornade,
Să plecăm cu toţi în moarte.
Lacrima fă-o pârâu
Şi-nveleşte-al vieţii brâu!
Dă-ne cântece de jale,
Fiindcă viaţa noastră doare...
Cianură dai în grai?
O fărâmă de mălai
Să dai Domne, la săraci!
Să-i încalţi şi să-i îmbraci!
Dă-le literă şi minte
Să meargă tot înainte...
Dă-le-un strop de-nţelepciune,
Să poată trăi în lume!
Dă-ne Doamne, iar, vâltori,
Dă apus în loc de zori,
Căci de-atâta suferinţă
Şi fărâma de credinţă
Am pierdut-o. Şi în rugi,
Doamne, numai tu ne plângi.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi soldaţi

Ca un drapel, ideea dansa înaintea noastră;
Sunetul unei muzici marţiale;
Fiorul de a purta o armă;
Pre-sentimentul întoarcerii acasă din lumea largă;
O scânteie de glorie, furie către duşmani;
Un vis cât datoria pentru patrie sau pentru Dumnezeu.
Dar toate acestea erau lucruri în noi, strălucind înaintea noastră,
Nu ele erau puterea din spatele nostru,
Puterea era Omniprezenta mână a Vieţii,
Ca un foc în centrul pământului ridicând munţii
Sau ca forţa apelor dezlănţuite forţând si rupând zăpoare.
Îţi aminteşti cercul de fier
Pe care fierarul, Shack Dye, l-a sudat
În jurul stejarului de pe pajiştea lui Bennet,
De care atârna hamacul
În care fiica lui, Janet, putea să se odihnească
Citind în după amiezile de vară?
Şi că stejarul, crescând,
A rupt banda de fier?
Dar nici o celulă din copacul

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioplire în lacrimă

Pe cerul strâns sub gene, cu dalta mi-am cioplit
Din lacrimă, cuvinte, din ziduri, infinit...
Un S. O. S. se zbate pe valuri... albatroşi,
Ascund în taina lumii doar ochii tăi frumoşi.

Când marea,-n depărtare, mi-alungă întristarea,
Eu mă arunc în valuri şi mă cunun cu marea.
Îmi las pe plajă paşii... Pădurea de nisip
Îmi va umbri durerea, mă va ascunde-n timp.

Sunt liniştea uitării, hotarul unui gol.
Şi briza sărutării cu gândul o măsor...
S-a stins însingurarea apusului de viaţă,
Acum, în valul vieţii, te strâng mai tare-n braţă...

Văd munţii de-ntuneric cu se surupă-n mine,
Te văd în linii frânte, supuse şi virgine,
Oceanele mi-s lacrimi... ce curgere?! – n zadar!
Căci tu rămâi prin mine, făclie şi amnar.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poema ultimei cunoaşteri

Lăudându-mă că nu am ucis vreo pasăre
În toată existenţa mea,
Am stârnit râsul vântului...
"-Nici eu nu am ucis vreo pasăre,
În toată existenţa mea,
Doar câteva zboruri..."

Lăudându-mă că nu am rupt vreo floare
În toată existenţa mea,
Mulţumindu-mă să le admir şi să le vorbesc în şoaptă,
Am stârnit râsul ironic al ploii...
"-Nici eu nu am rupt vreo floare,
În toată existenţa mea,
Doar mi-am vărsat supărarea în sufletul lor multicolor..."

Lăudându-mă că nu am ucis vreo primăvară
În toată existenţa mea,
Dimpotrivă, iubind-o,
Am stârnit râsul fierbinte al soarelui...
"-Nici eu nu am ucis vreo primăvară,

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aici!

Sunt aicea cu voi, dar cu-n pas înainte
Şi cu-n pas înapoi, să vă am lângă mine,
Să mai scriu un poem spre aducere-aminte,
Că mi-e timpul trecut şi cu clipe puţine.

Tot ce-am fost, tot ce-aţi fost, viaţa noastră modestă,
Ca o carte deschisă, la capitol final,
Cu iubirea la zi şi făţiş manifestă,
Ca o hartă străveche fără punct cardinal.

Sunt candori ce-au trecut munţii mei de uitare,
Cu popas la troiţe de speranţe ce-au fost,
Praful lumii îl car pe-ale mele picioare,
Ca pe-o treanţă prea veche, ca pe-un nimb fără rost.

Ochii mei obosiţi la opaiţul vremii
Şi-n eclipse cereşti şi în fulger de ploaie,
Sunt săraci ce imploră cristaline ca premii,
Bieţi bătâni invalizi prea sătui de războaie.

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea mamei

Aseară l-am văzut pe Decebal,
sta în munţii lui
şi deodată
a făcut un semn
cu mâna.
Ca din pământ
au apărut flăcăi vânjoşi
ce-au umplut văile,
cu o voce
într-o singură limbă
au strigat:
"Suntem aici, stăpâne!"
I-auzi, mă cheamă mama,
vin, mamă, că m-am săturat
să umblu din poartă-n poartă,
am ajuns să cer până şi apă.
Vin, mamă, am să încalţ opincile,
voi îmbrăca hainele de dimie,
iar pe cap voi pune cuşma
şi am să port sub suman

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul de viaţă cu rădăcina sfântă

O pasăre îşi croieşte din oale de lut
Aripi arse de dorul zborului,
Sângele fierbinte vine din trecut,
Din izvorul vertebrelor poporului.

Clepsidra istoriei aşează elemente
Sufletului înspre cer, spre Dumnezeu;
Trupul în îngenuncheri discrete
Aşează-n jurul mesei veacul meu.

Se închină marea munţilor înalţi
Şi munţii fac mătănii către ape,
Clavicula existenţei aduce-n bărbaţi
Gravitaţia femeii mereu mai aproape.

Rememorez lanuri de săbii şi cai
Ducându-l pe Marele Ştefan la Putna,
La Prut Podul de Flori vine din Rai,
Din Raiul românilor unde rodeşte luna.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În hrana amară de sclavă...

Mi-e silă şi scârbă şi groază
Când munţii de ură se-aşează
Pe inima mea ostenită,
Şi-n grave sudalme rănită.

Aş vrea să mai văd câte-o oază,
Dar şerpii durerii veghează,
Şi simt zi de zi doar otravă
În hrana amară de sclavă.

Tăişul cuvintelor grele
M-apasă, mă face surcele,
Deşi tot repet că nu-mi pasă
Îmi vine să scuip pe-a lor masă.

Si-apoi te-ntreb Românie;
Te doare de-a noastră mânie?
Iar voi ce tronaţi în guverne
Uitaţi că nu-s toate eterne?

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Straie

În straiele dimineţii
Coboară sufletul Lumină
Îmbrăcat în haine aurii
Şi te patrunde cu Lumina-i caldă
A sufletului nemuritor.
Este Soarele ce poartă corona divină.
Pe-o stea stau şi eu urcată,
Pe alta stai şi tu prinsă
Cu o coardă din mătase albastră
Ce străbate oceanul verde
Cu munţii albi, căi adînci
Şi pajişti din stele.
Frumoasele straie împodobesc chipul
Cu panglici ce curg în vis,
Le strînge-n juru-i
Ca pe o fecioară plecată-n dor.
Privesc podobele plecate din cer
Ca pe-o coronă cristalină
Şi mă contopesc cu Lumina
Cu Soarele, cu stelele şi cu voi

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârlează cu sfârtecări

Avem o natură fosiliferă,
Nu recunoaştem nici argumente,
Ia-te în gură cu-o diblă, o sferă,
Precum strănepoţii vorbesc şi sug mentă.
Urcă păianjeni în munţii cei vestici,
Noi vom dansa un Tetanos-vals vesel,
Cinste specială celor alergici,
Perlamutarii joacă la mese.
Am un picior pândit de căpuşe,
Bate pendula, ficatul se sparge,
Cine mai cântă glorioase Katiuşe?
Noi ne iubim printre oase şi alge.
Că la final ajungem în Hades,
Asta o ştie şi mama lui Doris,
Ea ne-a adus romanul QUO VADIS,
Împrumutat de unchiul Sartorius.
Cred că era zece jum"ate,
Nebunul visa, dormea pe spate,
Soarele îl scălda ca o mamă,
Ce bine-i să nu fii nimic, doar o scamă.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!