Poezii despre fata cu ie, pagina 51
Dulce et decorum est
Încovoiați sub pânzele de cort, ca niște bătrâni cerșetori,
Cu genunchii trosnind, horcăind, înaintam prin glod până când,
Vânați de flama napalmului, de gloanțele miilor de trăgători,
Ne târam sleiți înapoi spre bărăcile noastre sordide blestemând.
Oameni mărșăluind în somn. Mulți își pierdeau bocancii-n hlei,
Dar înaintau șchiopătând, plini de sânge. Orbiți; schilozi și reumatici.
Beți de oboseală; surzi până și la bufniturile de lângă ei
Ale bombelor cu gaz, mărșăluind, mărșăluind istoviți și-apatici.
GAZ! Iute, băieți! valuri de mișcări stângace, ins lângă ins
Trăgând febril pe cap măștile-n ultima secundă,
Însă cineva țipă, alunecă-n mocirla aceea imundă,
Asemeni unui om căzut în flăcări sau în var nestins.
Ca-n vis, prin sticla măștii aburită,-n lumina zilei verde crud
Ca prin pânzele mării verzi, l-am văzut îngenuncheat.
De-atunci în toate visele mele-i prezent, îl aud,
Și-l văd cum țipă și cum din șanț întinde mâna, sufocat.
Dacă-n fiecare noapte, ca într-un coșmar, ai putea fi
[...] Citește tot
poezie de Wilfred Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre verde
- poezii despre visare
- poezii despre sânge
- poezii despre patrie
- poezii despre lumină
- poezii despre vânătoare
- poezii despre trenuri
- poezii despre săptămâni
Părinților noștri între esențial și etern
(poem în proză)
Printr-un joc ciudat al luminii, soarele cucerește cerul,
simbolizând avântul implacabil al vieții
care rezultă după marile purificări ale flăcărilor din interiorul lui.
Dar adevărata purificare există în arderile de clipe
ale părinților noștri care mor puțin câte puțin
în flăcările din interiorul lor. Unii mor atât de tulburați în ei,
obsedați de ideea că n-au făcut suficient pentru copii,
murind într-o inconștiență dulce.
Au învățat că dintr-o mare suferință se ridică
iubirea fără margini pentru vlăstarele lor,
dragoste care îi devorează până la moarte.
Le-a fost dat să se nască pentru a răsări din ei altă viață,
deși sufletele lor sunt adevăratele flăcări ale unui soare invizibil.
Când îi apasă pământul, copiii descoperă neliniștea metafizică
și un timp se lasă dominați
de aceeași adâncire între esențial și etern.
Iată-mă la căpătâiul unei lumânări ca o singurătate cosmică,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019 (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre foc
- poezii despre viață
- poezii despre Soare
- poezii despre întuneric
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vara în capitală
Au plecat bucureștenii toți la băi
Și cu Vara n-au rămas în capitală
Decât morții și gardiștii...
Iar pe străzile pustii și prin odăi -
Praful ce se-ngroașă zilnic,
Și-n covoare -
Moliile cu prezența lor fatală
Și cu veșnica lor poftă de mâncare...
De urât că n-are ce să vadă
În monumentala noastră capitală,
Vara umblă toată ziua-n pielea goală
Prin apartamente-nchise
Și pe stradă -
De la Parcul Carol la Șosea
Și de la Șosea la Cotroceni,
Însoțită de o droaie de țigani
Și de olteni,
Care vând cireși, rahat și limonadă
Și-o poftesc să cumpere și ea...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru cele patru anotimpuri (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre mâncare, poezii despre șosele, poezii despre sat, poezii despre poftă, poezii despre parcuri, poezii despre pace, poezii despre oi sau poezii despre nuditate
De ce să mori tu?
Tu nu ești frumoasă, Marta, însă capul tău cel blond
Când se lasă cu dulceață peste pieptu-ți ce suspină,
Tu îmi pari a fi un înger ce se plânge pe-o ruină,
Ori o lună gânditoare pe un nour vagabond.
Astfel treci și tu prin lume... ca un basmu de proroc!
Ești săracă dar bogată, ești mâhnită dar senină!
Ce să plângi? De ce să mori tu? Ce poți oare fi de vină
Dacă fața ți-e urâtă, pe când anii-ți sunt de foc.
Când ai ști tu cât simțirea-ți și privirea-nduioșată
Cât te face de plăcută și de demnă de iubit,
Tu ai râde printre lacrimi ș-ai ascunde negreșit
În cosița ta de aur fața-ți dulce și șireată.
Altele sunt mai frumoase, mult mai mândre, mai bogate,
Dar ca marmura cea rece nu au inimă de fel.
Pe când tu... ești numai suflet. Ești ca îngerul fidel
Ce pe cel care iubește ar veghea-n eternitate.
Șterge-ți ochii, blondă Marta... ochii-ți negri... două stele
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre râs, poezii despre păr blond, poezii despre plâns, poezii despre ochi, poezii despre frumusețe, poezii despre bogăție, poezii despre zbor sau poezii despre vinovăție
Cântec de drum
Când am pornit, știam doar că-i departe
Și-i tare greu de-ajuns unde voiam;
Dar unde-i acel unde nu știam
Căci nu-l găsisem încă-n nici o carte.
Pe drumuri lungi și vechi, bătătorite
De-atâția mulți porniți'naintea mea,
Am colindat călăuzit de-o stea
Icoana unei lumi întrezărite,
Dar într-o zi o fată bat-o focul
Mi-a-ntors din cale pasul obosit...
- Unde-aș fi fost de nu m-aș fi oprit
Și nu mi-aș fi vândut ei tot norocul?...
poezie celebră de Ion Minulescu (1904)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, citate de Ion Minulescu despre noroc, poezii despre muzică, citate de Ion Minulescu despre muzică, poezii despre icoane, citate de Ion Minulescu despre icoane, citate de Ion Minulescu despre foc, poezii despre cărți sau citate de Ion Minulescu despre cărți
Poveste scurtă
Pe când iubeam -
C-am suferit și eu de-această boală -
Iubeam o fată care mă-nșela
Exact ca-n poezia mea:
Romanța celei care-nșeală,
A cărei eroină era ea!...
Dar într-o noapte eroina mea
Mă părăsea - de daruri încărcată -
Și, luându-și martori stelele și luna,
Jura că pleacă pentru totdeauna
Și n-are să mai vină niciodată -
Mărturisire, vai... adevărată!...
Și iată cum iubita mea,
În noaptea când mă părăsea,
N-avea să-mi lase la plecare
Decât un pat pe trei picioare
Iar în dulapul din sufragerie
Un sfert de cozonac cu nucă
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre tragedie, poezii despre stele, poezii despre simbolistică, poezii despre promisiuni sau poezii despre poezie
Treziți-vă, români, sau veți pieri!
Ne-am adunat la căpătâiul țării
să o vedem cum moare de frumos,
bolnavă grav de molima trădării
cuțitul scârbei i-a ajuns la os.
Au hărtănit-o ca pe-o căprioară
și lupi, și corbi, și câini fără stăpâni
trag toți de ea, o rup în colț de fiară
țigani, maghiari, arabi, evrei, români.
Așa-i democrația, ni se zice,
sub masca ei se jefuiește tot,
Consiliul Europei ne dă bice,
Suntem paralizați de-un vast complot.
A fi român e-o vorbă de ocară,
a-ți apăra hotarul - e stupid -
prin pușcării trag generali să moară
iar bișnițarii și-au deschis partid.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1993)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre apărare, poezii despre devenire, poezii despre boală, poezii despre România sau poezii despre umor
Către martirii români din 1848-1849
Dormiți în pace, umbre, martirii românimei,
Ce-ați îngrășat pământul cu sânge de eroi!
Bătrâni cărunți cu vază, voi floarea tinerimei,
Ce-n lupte sângeroase căzând, v-ați rupt de noi!
Pământul ne desparte, iar cerul ne unește
În patria cea sfântă, egală pentru toți,
Acolo nedreptatea și ura nu răzbește,
Nu cumperi cu vieața pământul de trei coți.
Voi v-ati plinit chemarea și sânta datorință,
Când pentru-a Patrii bine cu glorii v-ați luptat!
Păstrând viitorimei modelul de credință,
Ce Patria ni-l cere ș-augustul împărat!
A voastre brave fapte sunt scrise-n istorie,
Iar dulcea suvenire în inimi de roman!
Mihalțul, Luna, Bradul, au dat dovadă vie,
Că nu e laș românul, nu fuge de dușman!
[...] Citește tot
poezie de Andrei Mureșanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre copilărie, poezii despre tăcere sau poezii despre tinerețe
Nova mihi apparuit Beatrix - I
Cum ea păși tăcută pe drumurile serii
țipând fâlfâitoare spre alba arătare
se ridicară pasări din patru părți de zare
într-un vârtej de slavă, ca frunzele puzderii.
Și chiparoșii negri și frasinii eterici
și ulmii nestatornici vuind pe-a orgii gamă
se-aprinseră în creștet ca solzii de aramă
când plouă cu lumini pe turle de biserici.
Ca un arhanghel falnic strălucitor la față
ce pâlpâe 'ntre noapte și între dimineață
înveșmântat în aripi de fulgere și pară,
oprindu-se la mine surâse fără vină:
ci grei de dulce spaimă genunchi-mi se plecară,
iar pleoapele-mi căzură uimite de lumină.
sonet de George Călinescu din Universul literar, Anul XLII, No. 51 (19 decembrie 1926)
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre seară, poezii despre religie, poezii despre ploaie sau poezii despre nevinovăție
Cântec de jale
Prietena care verzi flori flutură
Se joacă prin grădini mondene -
O! Cât strălucește lângă tufele de tisă!
Gura de aur ce-mi atinge buza,
Și răsună precum stelele răsună
Peste râul Kidron.
Dar stele nebuloasele se scufundă în câmpie,
Dansuri sălbatice, nesăbuite.
O! Prietena mea buzele tale
buze de rodie
Se coc pe-a gurii mele scoică de cristal.
Greu ne apasă
Auria tăcerea a câmpiei.
Spre cer se scurge sângele
Cel de Irod
Uciși copii.
Comentarii
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre imagine, poezii despre gură, poezii despre creștinism, poezii despre văi sau poezii despre sunet