Poezii despre fata cu ie, pagina 50
Jumătatea mării
Trăiește-acolo, la Poarta Nordului, o nevastă,
O nevastă avută, cu multă stare;
Ea prăsește-o rasă de bărbați hoinari
Pe care-i împrăștie pe mare.
Și unii-s pierduți în depărtări pe ape-adânci,
Și unii-s lângă țărm dați dispăruți,
Și nevasta trudită primește necontenit vești rele
Și trimite alți fii pe mări, mereu mai mulți.
Deși nevasta avea poartă și unelte bune,
Ogradă, casă mare, șură și hambar,
Dorea să-și vadă fii secerând holdele mării,
Deși știa că-i vorba de un jug amar.
Dorea ca feciorii ei să are un ogor de ape,
Stăpânind călări toți armăsarii fricii;
Și unii dintre ei arar reveneau acasă
De pe mările îndepărtate, pline de capricii.
[...] Citește tot
poezie clasică de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre soție
- poezii despre căsătorie
- poezii despre lumină
- poezii despre foc
- poezii despre călărie
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cerere de brevet
eu nepoetul
domiciliat într-o himeră
vreau un brevet de invenție.
plecând de la premisa că mai toate cuvintele noastre sunt seci,
deformate și fără valoare substanțială,
am creat "procedeul de remodelare a cuvintelor cu ajutorul nanogândurilor"
aceasta este invenția și voi descrie cum functionează.
dar, partea cea mai importantă, modul de fabricare a sprayului
rămâne secret până la finalizarea procesului de brevetare.
iau un cuvânt, oricare, de exemplu iubire,
și-l fixez între două inimi ostile
îi administrez un puff din spray-ul cu nanogânduri
și după cum vedeți, cuvântul se schimbă la față
modelat de culoare, feromoni, surâs, salivă
redevenind cu totul și cu totul altul sau altceva.
am să iau de exemplu cuvantul ură,
pe care-l prind între două resentimente
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Costel Macovei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre schimbare
- poezii despre inventatori
- poezii despre vorbire
- poezii despre valoare
- poezii despre superlative
- poezii despre singurătate
- poezii despre sfârșit
Papușa automată
Doamne!
Ce-am pățit aseară!...
De-a fost fapta de ocară,
Să mă ierți, că-i vina Ta,
Fiindcă Tu ai vrut-o așa?...
Cineva -
Dar nu știu cine,
O papușă automată -
A intrat fără să bată
În odaia mea...
A intrat fără rușine -
Goală toată,
Indecentă
Ca Ofelia dementă,
Și râzând
Ha, ha, ha, ha!...
S-a trântit pe canapea
Lângă mine,
Ca o viespe-ntărâtată
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre păpuși, poezii despre vinovăție, poezii despre sfinți, poezii despre creștinism, poezii despre zile, poezii despre verde, poezii despre vagabondaj sau poezii despre tăcere
Lui Mihai Eminescu
Știu: cândva, la miez de noapte,
Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărții Sale.
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci să nu închideți cartea
Ca pe recile-mi pleoape.
S-o lăsați așa deschisă,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a reușit nici tata.
Iar de n-au s-auză dânșii
Al străvechii slove bucium,
Așezați-mi-o ca pernă
Cu toți codrii ei în zbucium.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cărți, poezii despre tată, poezii despre păduri, poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre miezul nopții, poezii despre fete, poezii despre Soare sau poezii despre Mihail
Vecina
Mă cerți mereu, dar nu sunt eu de vină,
Ci numai ochii, ochii tăi, vecină, -
Că ți-am făcut potecă prin grădină...
Adeseori tu lași la geamuri storul,
Și ușa ta e-nchisă cu zăvorul,
Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul!
Și tot mai des mă poartă necuratul
Spre zâmbetul din ochii tăi, cu sfatul
Pe care-l țin ispita și păcatul.
De dorul tău, de dragul suferinței,
Când amăgit mi-oi pierde rostul minții, -
Tu vrei să-mi las și frații, și părinții?
Să leg acum ce nu se mai dezleagă,
Să ispășesc viața mea întreagă
Păcatul greu că mi-ești atât de dragă?
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre zâmbet, poezii despre văi sau poezii despre umor
În parc
Iarăși pășind în vechiul parc,
O! Galbenă liniște și roșii flori.
Și voi sunteți în doliu, suave zeități,
Și-al ulmului tomnatic aur.
Nemișcată se-nalță în iazul albăstrui
Trestia, sturzul amuțește seara.
O! Atunci apleacă-ți fruntea
În fața năruitei înaintașilor marmore.
Comentarii
Un text în aparență nesemnificativ, care a fost totuși inclus în volumul "Sebastian în vis" de Trakl - și acesta este ca text introductiv aL secțiunii "Toamna singuraticului". Astfel, textul câștigă o semnificație programatică.
Acest lucru este subliniat de începutul relațional cu versul "Iarăși pășind în vechiul parc".
Suntem implicați într-o comunitate în sensul semnificației "Iarăși". Și cu asta se presupune că și noi știm despre care parc este vorba. În calitate de cititori familiarizați cu lucrările lui Trakl, putem presupune că este Parcul Mirabell, deoarece textul "Muzică în Mirabell" afirmă că "strămoșii din marmură sunt de culoare gri", aici: "În fața năruitei înaintașilor marmore". Cu toate acestea, imaginea iazului nu se potrivește cu parcul.
Poemul "În Hellbrunn" numește de două ori un iaz, deci suntem probabil aici în locul menționat. Dar este oare semnificativ? Cu toate acestea, este semnificativ faptul că suntem implicați de către autor în acest peisaj, iar acest lucru dă legitimitate textului de a fi atât de scurt.
În mod remarcabil, în al treilea vers, se invocă o comunitate complet diferită de cea dintre autor și cititor. Aici, acele "suave zeități", sunt abordate direct la persoana a treia plural și implicit trebuie să ne întrebăm dacă cititorii "obișnuiți" nu sunt mai degrabă excluși, chiar neștiutori, ci "zeii puși în locul lor?" Ei sunt zei îndoliați, pe care Trakl îi invocă aici și plânge cu ei "Și-al ulmului tomnatic aur". Încă o dată, putem considera că cititorul este mai degrabă exclus, nu și inclus unei naturi grăitoare, care seara tace, sub forma reprezentată de versul "sturzul amuțește seara". Cu toate acestea, există un "tu", dar este probabil să fie acela "pășind în vechiul parc". Și astfel suntem martori la un monolog, iar legitimitatea acestei poezii scurte este, astfel, de altă natură.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre toamnă, poezii despre parcuri, poezii despre doliu sau poezii despre început
Nu te-ai priceput
Nu te-ai priceput!
Singur tu nu mi-ai plăcut,
Că eu tot fugeam de tine?
O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine!
Ți-am fost dragă, știu eu bine,
Dar, să-mi spui, tu te-ai temut.
Și eu toate le-am făcut,
Ca să poți să-mi spui odată,
Să mă-ntrebi: Mă vrei tu, fată?
Și plângeam de supărată
Că tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Zici că-s mândră și n-am vrut
Ca s-ascult vorbele tale?
Dar de unde știi? În cale
Ți-am umblat și-n deal și-n vale,
Și-orișiunde te-am știut.
Zile lungi mi le-am pierdut,
Să mă-mprietenesc cu tine:
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre supărare, poezii despre pâine, poezii despre mândrie, poezii despre moarte sau poezii despre mamă
Plimbare de seară
Intru adânc în noapte
Iar vântul fuge cu mine:
Și fermecat de raze în șoapte
Simți ce se luptă cu tine!
O voce moartă, iubită, sunetul
Vorbește: săracă-i a inimii tăcere
Uită, uită ce-ți tulbură sufletul
Viitorul fie-ți durere!
Comentarii
Textele adunate de Trakl în 1909 conțin un număr extrem de mare de poezii, cu două strofe de câte patru versuri fiecare. Din moment ce Trakl nu intenționase ca aceste texte să fie publicate, iar forma lor nu mai apare în lucrările ulterioare, acestea pot fi clasificate drept opere mai puțin semnificative ale tânărului poet. Cu toate acestea, "Plimbare de seară" este considerată ca fiind un exemplu succint al poeziilor sale.
Printre altele, textul se distinge prin faptul că aici găsim un indiciu important cu privire la modul în care poate fi înțeles liricul "Tu" la Trakl. Ambele strofe ale poemului de față arată o juxtapunere caracteristică: "Eu" și "Tu".
De ambele dăți "tu" este vorbitorul însuși, adresat de o a treia persoană, în prima strofă "vânt", în a doua strofă "o voce moartă". Acest lucru devine explicit prin introducerea celor două puncte anunțând vorbirea directă.
"Cum totul pare a fi atât de bolnav", este versul pe care-l citim în poemul lui Trakl "Primăvară veselă". Aici, în "Plimbare de seară", este vocea unei iubite moarte care îi evocă vorbitorului ("sunetul... care... vorbește") un mesaj analogic. Legătura dintre "fie-ți" și "durere" găsește în prima strofă un complement conceptual cu salutul vântului către ego: "Săracă-i a inimii tăcere". Aceasta evocă imaginile ocultismului, în special teosofia bine-cunoscută de Trakl, doctrina "vălului iluziei" existenței lumești (în hinduismul "Maya") și conceptul creștin de "a deveni", ca un proces dureros de dezvoltare.
Poetul expresionist August Stramm a publicat un poem în 1914 intitulat de asemeni "Plimbare de seară". O referință la textul lui Trakl nu se poate recunoaște.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre iubire, poezii despre durere sau poezii despre devenire
Pentru trandafirul din scaunul împărătesc
Roz trandafir, frumsețea ta
nu m-a cruțat. Din drum m-abat
și mă răsfir, când zmeu - când stea -
prin ziua și prin soarta ta.
Roz trandafir, care te-nalți
suprafiresc la albe curți
din scaunul împărătesc,
pe lespede în fața ta
și gândul ar îngenunchea.
Sau poate că tu nici nu ești?
Vezi - sufletul mi-e-n cumpănă.
O, dac-aș ști, aș căuta,
o, dac-aș ști că ființă n-ai,
aș căuta să-mi înflorești
aievea-ntruchipându-te,
să nu-mi adii ca din povești
sau din închipuiri de rai.
Zmeu tulbure și amăgit -
eu mi-aș stârni grădinile,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Legenda veșnică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre suflet, poezii despre roz, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre gânduri, poezii despre ceară, poezii despre apicultură sau poezii despre albine
În amintirea țăranului zugrav
Azi trăiești în legenda ta
cum ai trăit în câmpuri și în sat:
Mi-aduc așa de bine aminte
de mânile tale grele ca tăvălugul
cu care pecetluiau sămânța-n arătură.
Mi-aduc aminte de ochii tăi verzi ca mura necoaptă
și de meșteșugul blând cu care zugrăveai
sfinți atât de fragezi
parcă veneau de-a dreptul din lună.
Erai prieten cu toate minunile.
O fată ți-a venit în ogradă să-ți zică:
Spune-mi, spune-mi, cum s-a născut
pruncul Isus fără tată?
Într-o icoană-nchipuită de tine
i-ai arătat în aur și-n albastru ceresc:
Astfel stat-a Maria-n genunchi,
cu ciocul întins peste ea
o pasăre, plutind, a scuturat o floare.
Ce-a mai venit se poate-asemăna numai c-un vis.
Din pulberea de floare
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre Maria, poezii despre țărani sau poezii despre tinerețe