Poezii despre ploua, pagina 50
Calde picături ...
Picături de ploaie,
Picături de rouă...
Vorba, nu mă minte
Cerul... nu mă plouă!
Tu, copil cuminte,
Te apleci sa iei
Picături- zăpadă,
Picături-scântei,
Chiar din fața ta,
De cum scrii, picturi
Și cristale pure-
albe picături...
Mă aduc în gând
Pe tărâm lumesc,
Tu,... să nu mă uiți,
Eu, să te privesc
[...] Citește tot
poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te voi iubi
Te voi iubi in plină toamnă
Când frunzele s-au risipit
Te voi iubi ca nimeni alta
Te voi iubi pân-la sfarsit
Si-nfrigurată-n dimineață
Te voi cuprinde in ocean
Cu mii de valuri de speranță
Că iarna nu ne bate-n geam
Si dacă plouă sau va ninge
Si râul este inghetat
Mă va durea până la sânge
Dacă cu toamna ai plecat
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentimente în oglindă
Tună, fulgeră și plouă
Teamă și fiori, durere...
Ceru-i pâine frântă-n două,
Vântul umbră și mistere.
Meșter-norul se arată
Furios... O noapte neagră!
În mânia-i se ascunde...
A plouat o noapte-ntreagă.
Dulce ropot, ropot dulce,
Vis de flori de primăvară
Râuri de lumini aduce
Viață, curcubeu, fecioară.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața târziu
Se ridică tâmpla pâmântului,
cuvinte cu reacție
lasă în urmă litere parașutate...
Cad
oamenii în sertare fără apus.
Va ploua orizontal pe tabloul răsturnat.
Soarele se desface și devine orizont
de cerc,
de cerc răsturnat
împins de un copil cu o sârmă îndoită
pe strada cu gropi în inimi.
Pe cer o bărcuță de hârtie a luat foc...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prospețimea
Atunci când este frig și plouă,
ești cu mult mai frumoasă.
Iar zăpada mă aduce
chiar mai aproape de buzele tale.
Secretul interior, cel nenăscut niciodată...
Tu ești prospețimea, iar eu sunt cu tine.
Nu îmi pot explica plecările
sau venirile tale. Tu intri deodată
și eu nu sunt nicăieri din nou,
Înlăuntrul măreției.
poezie de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Oceanul sufletului" de Rumi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Departe de toate grijile
De-a lungul lacului
un nebun pe undeva,
e vară, chiar dacă plouă
el stă în apă și strigă:
"Doamne cer soare".
Saună, se încălzește,
miroase a mesteacăn.
Încerc să-mi fac inima
să se simtă mai bine.
Frumoasa natură
e umedă verde și caldă.
Sper că în această zi
să se oprească ploaia
să-ți pot da o floare,
pe care fluturii au sărutat-o.
ca s-o ai amintire.
poezie de Eugenia Calancea (29 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna dorului
Alung regretele
în diminețile
când plouă cu lumină.
Prizonieră a timpului
răsfoiesc petalele zilelor
uneori cu o lacrimă
din furtuna dorului
iar soarele își lasă
urma razelor fierbinți
cuprind zâmbetul tău
cu gust de arome
din sâmburii
pământului
în contururi
din bobul credinței.
Simt o minune ce se naște
în depărtare
din zborul pescărușului
ne regăsim obosiți
de căutări...
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie
Privește cum plouă afară
Cum picură norii mărunt.
Mă mir că mai este și ploaia
Mă mir că încă mai sunt.
Privește cum plânge azi cerul
Ce lacrimi arzânde m-ating.
Mă mir că mai sunt încă norii
Mă mir de ce nu mă sting.
Privește ce singur mă simt
Plouat cu picuri de gând.
Mă mir că mi-e dor de acasă
Mă mir de ce umblu și plâng.
poezie de Alexandru Cernit
Adăugat de Dorina Radoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ape peste poduri
Plouă cu umbrele
iar eu mi-am uitat ploaia acasă.
Ce liniște slabă foișorul apasă.
Mă urc pe spatele meu și plecăm
care cum știe
unul în stânga la noapte
altul în noapte să plângă
să râdă țărâna
scobind între zile
scobind între ochi de bătrân
cu un zâmbet
cu plânsul tău rânced copile!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E seară și plouă!
din bulboană răsar flori
cu lacrimi pe pleoape
rămas-am singuri
în abisul ce mușcă rotund
din amintiri zdrobite mișel
cu colți de gând
între destine
rămas-am singuri
Doamnă
cu pași nesiguri
nici iarbă nici abur
în inima bulboanei
între noi
tremură cerul
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!