zenit

Când cerul cântă şi dansează

De-atâta somn
umbra copacilor
se strecoară alene
în simfonia ierbii
pe când cerbii
foşnesc pădurile
iar luna poznaşă
irizează izvorul.

Inima - reporter jucăuş -
îşi trece infinitul
în pescăruşii visului
în zenit de căprioară
şi cerceii lunii
anunţă triumfala vârstă
în neştiuta
oră.

Cerul cântă
dansează

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Petria din Ziua de după napte (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de nori

Păzitorul timpului m-a iubit nespus,
o mamă cu ziua de astăzi în pântec,
îi auzeam palmele cum netezeau
câte o lacrimă şi o-ntindeau la mal,
să-i facă respiraţie gură la gură,
până la cântec.

Luna m-a prins de picior,
să-mi cadă sufletul în palmă, să-l contemplu,
să alerg spre zenit
ca o duminică trezită în zori,
grăbită să nu piardă
desferecatul porţilor la templu.

poezie de Carmen Georgeta Popescu din Volumul "Amintiri din clepsidră" (noiembrie 2016)
Adăugat de Carmen Georgeta Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrene apetisante ...

Iar mă spăl cu ganduri grele şi pe faţa şi pe găt
Orizontul vieţii mele a cazut peste zenit
Şi pe cer se sting de- avalma licurici inca fierbinţi
( Cu nestinşi sorbiţi cu palma clatesc smalţul de pe dinţi)

Să pornesc curat spre - o lume cum mereu se spune- dreaptă
Şi- n lintoliu fin de hume, coborand treaptă cu treaptă
Scara asta infinit-a judecaţii de apoi
Scara asta stabilită fiecaruia din noi...

poezie de Iurie Osoianu (5 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipoteză imorală

Pe un mal abrupt de lângă râu
toamna s-a oprit înfuriată,
vântul serii, desfăcut din frâu,
alerga sub bolta-ndoliată.

De pe vârful fagului trăznit,
dar rămas acolo în picioare,
a plecat învinsă spre zenit
vara, adâncită-n nepăsare.

Într-o parte, podul dărâmat,
rezemat de salcia pleoasă,
asculta, venite dinspre sat,
bârfele meşteşugite-acasă.

O, iubito, ştii că auzeam
vorbe încărcate de ocară? –
că acolo-n taină ne iubeam
stând pe-o ipoteză imorală!

poezie de Corneliu Neagu din Timp şi destin (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul vieţii

Viaţa e-nflorire şi apus,
Un regret poetic nesfârşit,
E o rafinare spre zenit,
Din nadirul punctului opus.

Coborâre e, de jos în sus,
Timp fatal de-a pururi însuşit,
Zâmbet e şi plânset tânguit
E un lapsus într-un gând nespus...

Viaţa e alee pentru îngeri,
Calea adevărului spre moarte,
Viaţa e atuncea când tu sângeri,

E un pocker tern, cu chinte sparte,
În războiul caldelor înfrângeri,
Demon e, ce-mparte şi desparte!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Añoranza

Oraş patriarhal, uituc, uitat,
Cu parc şi râu, cu munţii-nvecinat,
În floare şi-n mireasmă scufundat...
Tu, urbea fericită, de-altădat'!

Te-am cercetat, prin ani, din când în când,
Şi te-am aflat acelaşi, dormitând,
Sub arşiţă, sub ploaie, şi sub vânt.

Punct fix, precum o pajură-n zenit,
Cu fontă-n plisc şi gheară de granit,
Exact ce-ai ignorat te-a nemurit.

Oraş uituc, oraş de neuitat,
Din care-am fost, pe vremuri, alungat.

poezie de Eugen Dorcescu din revista "Poesis" din Satu Mare, nr. 7-9/2012 (18 martie 2012)
Adăugat de Eugen Dorcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-oi mai crede-n cucuvele

Big-Bang sau
Little-Bang,
Tot aia e
De vreme ce
N-oi mai pute'
Şi n-oi mai vre'
Să cred în ea,
În cucuvea,
Aducătoare de belea
Prevestitoare de bucluc
Când noaptea stă
În vârf de nuc
Şi nevăzută
Cântă-aşa:
Cucu-vea!
Cucu-vea!

Chiar deasupra
La zenit,
Văd o stea

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa (27 aprilie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plictiseală

Bătea ceasul ora unu
în odaia mea. Chip straniu
avea noaptea. Ca un craniu
sclipitor pornise luna

din zenit să se pogoare
printre cipreşi, în grădină,
îmbrăcându-i în lumină
rece şi strălucitoare.

Prin fereastra-ntunecată
ajungeau până la mine
urlete ca de jivine
de muzică-ndepărtată.

Cântec trist de altădată,
o mazurcă săltăreaţă,
inocentă şi glumeaţă,
proastă ea şi prost cântată.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sute de minciuni

N-am căutat culori pentru iubire
Şi nici cu firea nu m-am rătăcit,
Te-am invocat pe tine, fericire,
La poarta unor vise... de zenit

Desigur, relevant a fost apusul
Şi-acele braţe lungi ca o ispită,
În care tremura tăcut... sedusul
Şi fraza împăcării... nerostită.

Vor arde-n seri, uitate felinare,
Flăcări de dor ascunse în tăciuni,
Dar când trecutul... poate fi uitare,
Unde vom pune, sute de minciuni?

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi tu

Eu si tu cât facem oare
poate doi sau poate trei
poate punem de-o ninsoare
de lalele daca vrei!

Poate facem de-o speranţa,
de-o iubire cu scântei
poate punem de-o vacanţa
cu sirene şi cu zmei!

Poate inventam o lume
paradisul regasit
ştii ca nu ma tin de glume
când ma soarbe un zenit!

Şi refacem androginul
şi rescriem noi povestea
fara sa cunoastem chinul;
nu le vrei pe toate-acestea?!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!