Toate rezultatele despre viclenie, pagina 5
Sonetul 139
Să nu mă pui să motivez tortura
Când inima mi-o chinui cu trufie;
Nu mă răni cu ochiul, ci cu gura;
Omoară-mă, dar nu cu viclenie.
Poți să iubești pe altul, scumpă fată,
Dar nu-l privi atunci când ești cu mine;
De ce să mă rănești fiind șireată
Când nicidecum eu piept nu îți pot ține?
Hai să te scuz: iubita bine știe
Că ale ei priviri mi-au fost vrăjmașe,
De-aceea le întoarce, să nu fie
Seducătoare, cruzi și pătimașe.
Eu sunt ca mort, deci nu-ți feri privirea,
Ucide-mă cu ea, curmă-mi mâhnirea.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre tristețe
- poezii despre seducție
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre iertare
- poezii despre gură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Răzvrătire!
Doamne, de-aș avea puterea
- Fie doar și pentr-o noapte -
Aș reinventa-nvierea
Unui biet popor, pe moarte...
Mi-aș urla spre cer trăirea
Celor care dau din mâini
Ș-aș alimenta speranța,
Înmulțind coșul cu pâini.
Aș lega, mână de mână,
Hora munților Carpați,
Ca speranța renăscută,
Să unească frați cu frați.
Aș trimite-n Purgatoriu,
Sigilând pe veșnicie,
Tot ce e aleatoriu
Și mințit cu viclenie...
[...] Citește tot
poezie de Marius Adrian Porojnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cruce
- poezii despre viață
- poezii despre pâine
- poezii despre promisiuni
- poezii despre noapte
- poezii despre munți
- poezii despre mamă
- poezii despre legi
nvață-mă sā fiu egoistă! În ceasul acesta tardiv, tomnatic, făcând abstractie de zbucium și agonii mărunte. Doar eu și timpul cosmetizat într-un amurg molcom de septembrie, aruncând vâltorii clipelor umbre de pași pe un suflet firav. Nu mă aștept să înțelegi. Sunt ostenită de pretenții absurde aruncate pe sub mână, cu viclenie, din buzunarele pline de vise. Semănam cumva pe alocuri, recunoscut unui simplu gând. Voiam să fiu liberă, doar cu mine pentru prima oară, fără acest amalgam de străini, hoinari și ursuzi. Să mă iert pentru inepția de a mă uita definitiv în povești care nu-mi aparțin. Uite unde duce încăpățânarea de a dărui! De ce nu mi-ai spus?
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre încăpățânare, citate despre visare, citate despre toamnă, citate despre timp, citate despre suflet, citate despre libertate, citate despre iertare, citate despre gânduri sau citate despre ceas
Operația asta
nu se poate numi auto
mutilare când în abdomenul
tăiat fără motiv adaugi o piatră
la început
apoi alta pentru greutate
și nu te arunci în apă
nedorind să te sinucizi
nici măcar în glumă
adaugi în experimentul tău
un vierme la subțioară
într-o rană adânc deschisă
în trecerea timpului ca o ieșire
pe balcon cu două glastre-n
mâini și picioare care atârnă
afară-n zbor planor de cocor chior
praf saharian presor în ochii larg
deschiși spre lumea interioară
a unui univers paralel trecut
în anonimat umblu
cam bezmetic cu viclenie jucăușă
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre început, poezii despre viermi, poezii despre umor, poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre picioare sau poezii despre mâini
Și încet, încet, ajunse acasă. Când îl văzu alde mă-sa și auzi peste câte prăpăstii a dat, muri și învie de bucurie că-l mai văzu o dată în carne și oase. Îi dete de mâncă purcelul; dară ea mărturisi că nu vede nici o ușurare. Să înnebunească zmeul de ciudă! Văzu el că nu poate altfel să răpuie pe voinic, decât prin viclenie. Căta deci vreme cu prilej ca să-și puie în lucrare cugetul său cel nelegiuit. Într-o zi când voinicul se întorsese de la vânat și era ostenit peste măsură, se culcă în grădină la umbra unor trandafiri. Zmeul dete peste dânsul și-l făcu bucăți, bucăți, cu paloșul pe care îl purta totdauna ascuns la dânsul. Și ca să nu bage de seamă mă-sa, puse toate bucățelele în dăsagi, le așeză pe cal și, dând câteva bice calului, îl dete pe poartă afară.
Petre Ispirescu în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cai, citate despre vânătoare, citate despre trandafiri, citate despre prăpăstii, citate despre porci, citate despre moarte, citate despre bucurie sau citate despre acasă
Scriu cu teamă de-astă lume
M-am retras în casa mea, am dispărut din peisaj,
N-am bătut la porți străine, singură mi-am dat curaj,
N-am plâns, n-am cerșit iubire, am știut s-o cuceresc,
Dragostea păstrând-o-n taină pentru ea scriu și trăiesc.
Cei ce mi-au zâmbit continuu arătând prietenie,
Vrând să fie-atrăgători afișau doar viclenie,
M-am îndepărtat de ei, nimic nu aveau a spune,
Am fugit lăsând în urmă fumul de amărăciune.
Am descris realitatea cea furată, crunt destin,
De prin flori sau de prin pietre, din furtună sau senin,
Însetată-am fost mereu de dorința de dreptate,
Să-l ajut pe cel ce-înoată în ape învolburate.
În scutec de frunze veșted toamna m-a înfășurat,
N-am să scriu din obligații, nici să scap de vreun păcat,
Scriu cu teamă de-astă lume că rămâne-ndepărtată
De iubirea cea de suflet, de trăirea cea curată.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre suflet, poezii despre realitate, poezii despre prietenie, poezii despre plâns, poezii despre peisaje sau poezii despre fum
Un suvenir
Nu, nu se uită lesne, când, din copilarie.
Cineva iubește precum te-am iubit eu;
Și blestem pe aceia care, prin viclenie,
Mi-au amărât viața și tot amorul meu.
Mânia mea din urmă, mândria-mi cea silită,
Când ai ști acuma cu ce preț le plătesc,
Și cât, sub fața-mi rece, mi-e inima zdrobită,
Tu te-ai mira poate că pot să mai trăiesc.
Aș geme la picioare-ți, mi-aș arăta căirea!
Dar, ca să fiu vrednic în veci d-amorul tău!
Înec durerea-n mine, măcar că-mi văz pieirea
În rana ascunsă ce-o roade-un vierme rău.
Și arburile,-ntocmai, ce focul mistuiește
Și îi suge sucul cu-ncetul și p-ascuns, -
Când rădăcina-i arsă, când frunza-i gălbinește,
Când cenușa-i zboară, când focul l-a pătruns, -
[...] Citește tot
poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre plată, poezii despre mândrie sau poezii despre foc
Iepurele, lupul, vulpea...
În Carpații noștri dragi
Plini cu zmeură și fragi,
Cu alune și cu mure,
Lupul, vulpea și-un iepure
S-au sfătuit îndeajuns
Să îl doboare pe urs,
Fiindcă în pădure are
Puteri discreționare,
Decretând, cu toții,-n cor:
-Jos cu ursul dictator!
Vulpea prin natura firii
Făcu planul... loviturii!
-Iarna asta fiind grea
Ursul nost' va hiberna
Și va pierde din putere.
Curajoși, voi, în bârlog
Veți intra la urs, mă rog!
Să îi cereți abdicarea.
Grăbiți, fără să discearnă
Și abia ieșiți din iarnă,
[...] Citește tot
fabulă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urși, poezii despre iepuri, poezii despre dictatură, poezii despre stânci, poezii despre păduri, poezii despre natură, poezii despre lupi, poezii despre istorie sau poezii despre iarnă
Poetul sau oratorul nu poate săvârși ceea ce săvârșește eroul, el poate doar să admire, să iubească și să se bucure prin intermediul eroului. Totuși, poetul nu e mai puțin fericit; căci eroul este, ca să spunem așa, natura sa mai bună, de care e îndrăgostit și-n care se desfată pentru că nu mai este el însuși, și iubirea sa poate fi admirație... El își urmează chemarea inimii, iar când a aflat ceea ce căuta, rătăcește pe la ușa fiecăruia cu cântecul ori cu povestea sa, pentru ca toți să-l admire pe erou precum el însuși și toți să fie mândri de erou, asemeni lui... Dacă rămâne astfel fidel iubirii sale, dacă înfruntă zi și noapte acea viclenie a uitării care l-ar îndepărta de erou, atunci poetul și-a desăvârșit opera, s-a alăturat eroului care l-a iubit și el întocmai, căci poetul este natura mai bună a eroului, neputincioasă, într-adevăr, ca orice amintire, dar simultan transfigurată, ca orice amintire.
Kierkegaard în Frică și cutremur
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre admirație, citate despre uitare, citate despre poezie, citate despre perfecțiune, citate despre noapte, citate despre natură, citate despre mândrie sau citate despre muzică
Apoi sfânta Duminică a dat și ea drumeței un corn de prescură și un păhăruț de vin, ca să-i fie pentru hrană până la Mănăstirea-de-Tămâie; și i-a mai dat o tipsie mare de aur și o cloșcă tot de aur, bătută cu pietre scumpe, și cu puii tot de aur, ca să-i prindă bine la nevoie; și apoi a dat-o pe seama ciocârlanului, care îndată a și pornit, șovâlcâind. Și când ciocârlanul pe jos, când drumeața pe sus, când ea pe jos, când el pe sus. Și când biata drumeață nu mai putea nici pe sus, nici pe jos, atunci îndată ciocârlanul o lua pe aripioarele sale și o ducea. Și tot așa mergând ei încă un an de zile, cu mare greutate și zdruncen, au trecut peste nenumărate țări și mări, și prin codri și pustietăți așa de îngrozitoare, în care fojgăiau balauri, aspide veninoase, vasiliscul cel cu ochi fermecători, vidre câte cu douăzeci și patru de capete și altă mulțime nenumărată de gângănii și jigănii înspăimântătoare, care stăteau cu gurile căscate, numai și numai să-i înghită; despre a cărora lăcomie, viclenie și răutate nu-i cu putință să povestească limba omenească.
Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate despre zile, citate despre spaimă, citate despre sfinți, citate despre răutate, citate despre păduri, citate despre gură sau citate despre greutate