Toate rezultatele despre viclenie, pagina 4
Rondelul de final
O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă,
Preț de dragoste și dramă
Plăsmuit de alchimie.
Nu vreau nicio părtășie,
Când odihna se proclamă,
O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă.
Cu nespusă viclenie
Inchiziții mă reclamă,
Le desfid, căci nu mi-e teamă,
Doar mi-e silă de prostie.
O să mor în poezie.
rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul de final
O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă,
Preț de dragoste și dramă
Plăsmuit de alchimie.
Nu vreau nicio părtășie,
Când odihna se proclamă,
O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă.
Cu nespusă viclenie
Inchiziții mă reclamă,
Le desfid căci nu mi-e teamă,
Doar mi-e silă de prostie.
O să mor în poezie.
rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât de multe genii au pierit pentru că nu au putut să suporte stresul condițiilor sociale unde standardele animale predomină și unde "supraviețuirea celui mai apt" nu înseamnă supraviețuirea "celui mai apt în capacitatea de time-binding(abilitatea de a înțelege, a reține și a-ți aduce aminte), " ci supraviețuirea celui mai puternic în cruzime și viclenie - în competiție tip space-binding (abilitatea de a te mișca în spațiu spre un scop bine definit).
citat din Alfred Korzybski
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În tăcere nu există...
În tăcere nu există minciună
În tăcere nu există blestem
Vorbele n-au gust de mătrăgună
Sunt spații-ntre versuri de poem.
În tăcere nu există viclenie
În tăcere nu există adulter
Te eliberezi de orice nebunie
Te dezbraci pân' și de caracter.
În tăcere nu există lacrimi
În tăcere nu există nici dor
Nu-s închise după gratii patimi
Ești al destinului tău autor.
În tăcere nu există teatru
În tăcere nu există cuvânt
Monștrii nu te sfâșie-n patru
Puncte cardinale de mormânt.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 139
Să nu mă pui să motivez tortura
Când inima mi-o chinui cu trufie;
Nu mă răni cu ochiul, ci cu gura;
Omoară-mă, dar nu cu viclenie.
Poți să iubești pe altul, scumpă fată,
Dar nu-l privi atunci când ești cu mine;
De ce să mă rănești fiind șireată
Când nicidecum eu piept nu îți pot ține?
Hai să te scuz: iubita bine știe
Că ale ei priviri mi-au fost vrăjmașe,
De-aceea le întoarce, să nu fie
Seducătoare, cruzi și pătimașe.
Eu sunt ca mort, deci nu-ți feri privirea,
Ucide-mă cu ea, curmă-mi mâhnirea.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele trebuincioase
Un Talent va și știință;
Concheranul, conștiință;
Diputatul, semeție;
Ministrul, ipocrizie,
Și un prinț mărinimie.
Judele, va iscusință;
Preotul, va umilință,
Și ostașul, va credință.
O fetiță, modestie;
Tânăra, cochetărie,
Ș-amorezul, va mândrie.
Galantului, trebuie stare
Bărbatului inimă mare,
Și nevestii, viclenie.
Amorului, împiedicare;
Moralului, puțină sare;
Temătorilor, plimbare; -
Iar cornaților, răbdare,
[...] Citește tot
poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă pentru antici a vorbi cu capul descoperit era semn că vorbești fără a ascunde ceva, de aici și vorba «a spune adevărul gol-goluț», pentru creștini descoperirea capului însemna deschiderea față de Dumnezeu sincer, fără viclenie. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că descoperirea capului simbolizează mintea care, în vremea rugăciunii, trebuie să fie locuită de Logos, de Cuvântul lui Dumnezeu.
Părintele Vlad Maxim în Ziarul Adevărul (1 iunie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un copac otrăvitor [A poison tree]
M-am supărat pe un amic,
I-am spus n-am mai avut nimic;
M-am supărat pe un dușman
Și ura-mi crește an de an.
Și o hrănesc cu frici pe-ascuns,
Noapte și zi o ud cu plâns,
Cu zâmbet larg o luminez,
Cu viclenie o înzestrez.
Și zi de zi crește frumos
Purtând ca rod un măr lucios,
Și-al meu dușman privind mereu
A înțeles că e al meu.
Și în grădină a intrat
Când vălul nopții s-a lăsat;
Iar dimineață l-am văzut
Că sub copac zăcea căzut.
poezie clasică de William Blake, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un principe care se sprijină numai pe soartă, se prăbușește de îndată ce aceasta se schimbă. De asemenea, mai cred că e fericit cel care se pricepe să se dea după vremuri și nefericit cel care nu se pricepe. Căci, după cum se vede, pentru a-și atinge ținta care se află în fața fiecăruia, adică glorie și bogății oamenii acționează în diferite feluri. Unii înaintează cu grijă, alții năvalnic, unii cu violență, alții cu viclenie și pricepere, unii cu răbdare, alții fără.
Niccolo Machiavelli în Principele, XXV
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trădarea (rondel)
TRĂDAREA
(rondel pătimirii) )
O, trădare, ce rea ești,
Când acoperi omenie!
Pe om în suflet rănești
Cu-a faptei viclenie!
Din păcatele lumești,
Ce conduc la anarhie,
O, trădare, ce rea ești,
Când acoperi omenie!
Lupte între frați sădești,
Să-i poți avea în robie.
Cu minciuna îi hrănești,
Crezând că nimeni nu știe?!
O, trădare, ce rea ești!
10.04.2022
[...] Citește tot
rondel de Maria Filipoiu din Rondeluri creștine (10 aprilie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!