viclenie

Rondelul de final

O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă,
Preţ de dragoste şi dramă
Plăsmuit de alchimie.

Nu vreau nicio părtăşie,
Când odihna se proclamă,
O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă.

Cu nespusă viclenie
Inchiziţii mă reclamă,
Le desfid, căci nu mi-e teamă,
Doar mi-e silă de prostie.

O să mor în poezie.

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul de final

O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă,
Preţ de dragoste şi dramă
Plăsmuit de alchimie.

Nu vreau nicio părtăşie,
Când odihna se proclamă,
O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă.

Cu nespusă viclenie
Inchiziţii mă reclamă,
Le desfid căci nu mi-e teamă,
Doar mi-e silă de prostie.

O să mor în poezie.

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele trebuincioase

Un Talent va şi ştiinţă;
Concheranul, conştiinţă;
Diputatul, semeţie;
Ministrul, ipocrizie,
Şi un prinţ mărinimie.
Judele, va iscusinţă;
Preotul, va umilinţă,
Şi ostaşul, va credinţă.

O fetiţă, modestie;
Tânăra, cochetărie,
Ş-amorezul, va mândrie.

Galantului, trebuie stare
Bărbatului inimă mare,
Şi nevestii, viclenie.
Amorului, împiedicare;
Moralului, puţină sare;
Temătorilor, plimbare; -
Iar cornaţilor, răbdare,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tăcere nu există...

În tăcere nu există minciună
În tăcere nu există blestem
Vorbele n-au gust de mătrăgună
Sunt spaţii-ntre versuri de poem.

În tăcere nu există viclenie
În tăcere nu există adulter
Te eliberezi de orice nebunie
Te dezbraci pân' şi de caracter.

În tăcere nu există lacrimi
În tăcere nu există nici dor
Nu-s închise după gratii patimi
Eşti al destinului tău autor.

În tăcere nu există teatru
În tăcere nu există cuvânt
Monştrii nu te sfâşie-n patru
Puncte cardinale de mormânt.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă pentru antici a vorbi cu capul descoperit era semn că vorbeşti fără a ascunde ceva, de aici şi vorba «a spune adevărul gol-goluţ», pentru creştini descoperirea capului însemna deschiderea faţă de Dumnezeu sincer, fără viclenie. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că descoperirea capului simbolizează mintea care, în vremea rugăciunii, trebuie să fie locuită de Logos, de Cuvântul lui Dumnezeu.

Părintele Vlad Maxim în Ziarul Adevărul (1 iunie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de multe genii au pierit pentru că nu au putut să suporte stresul condiţiilor sociale unde standardele animale predomină şi unde "supravieţuirea celui mai apt" nu înseamnă supravieţuirea "celui mai apt în capacitatea de time-binding(abilitatea de a înţelege, a reţine şi a-ţi aduce aminte), " ci supravieţuirea celui mai puternic în cruzime şi viclenie - în competiţie tip space-binding (abilitatea de a te mişca în spaţiu spre un scop bine definit).

citat din Alfred Korzybski
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare trecem nepăsători pe lângă forţa a mii de prăbuşiri, de calamităţi, de morţi, şi apoi hotărâm, printr-un proces de selecţie prea abstract pentru a fi măcar cunoscut, să ne fixăm asupra unora dintre ele anume? Da, şi până la urmă le lăsăm pe cele alese să ne coloreze viziunea cu tuşe de penel violente, viscerale, până când apriga opţiune ne subminează şi ne răstoarnă judecata. Şi, în cele din urmă, întreaga suprastructură (laolaltă cu protectoare viclenie a orbului) începe să se clatine.

Saul Bellow în Iarna decanului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un principe care se sprijină numai pe soartă, se prăbuşeşte de îndată ce aceasta se schimbă. De asemenea, mai cred că e fericit cel care se pricepe să se dea după vremuri şi nefericit cel care nu se pricepe. Căci, după cum se vede, pentru a-şi atinge ţinta care se află în faţa fiecăruia, adică glorie şi bogăţii oamenii acţionează în diferite feluri. Unii înaintează cu grijă, alţii năvalnic, unii cu violenţă, alţii cu viclenie şi pricepere, unii cu răbdare, alţii fără.

Niccolo Machiavelli în Principele, XXV
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trădarea (rondel)

TRĂDAREA
(rondel pătimirii) )

O, trădare, ce rea eşti,
Când acoperi omenie!
Pe om în suflet răneşti
Cu-a faptei viclenie!

Din păcatele lumeşti,
Ce conduc la anarhie,
O, trădare, ce rea eşti,
Când acoperi omenie!

Lupte între fraţi sădeşti,
Să-i poţi avea în robie.
Cu minciuna îi hrăneşti,
Crezând că nimeni nu ştie?!
O, trădare, ce rea eşti!

10.04.2022

[...] Citeşte tot

rondel de Maria Filipoiu din Rondeluri creştine (10 aprilie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copac otrăvitor [A poison tree]

M-am supărat pe un amic,
I-am spus – n-am mai avut nimic;
M-am supărat pe un duşman
Şi ura-mi creşte an de an.

Şi o hrănesc cu frici pe-ascuns,
Noapte şi zi o ud cu plâns,
Cu zâmbet larg o luminez,
Cu viclenie o înzestrez.

Şi zi de zi creşte frumos
Purtând ca rod un măr lucios,
Şi-al meu duşman privind mereu
A înţeles că e al meu.

Şi în grădină a intrat
Când vălul nopţii s-a lăsat;
Iar dimineaţă l-am văzut
Că sub copac zăcea căzut.

poezie clasică de William Blake, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!