Poezii despre vertical, pagina 5
EU NU MĂ POT TÂRÎ CÂND TE IUBESC
Încerc a fi aici enoriaș
Cum azi îmi dau poruncă preoți noi,
Dar vreau să-ți fiu, Părinte, un ostaș,
De-aceea nici genunchi nu vreau să-ndoi;
Că Tu ai vrut Lumina Ta s-adun,
Și ochii mei să-și ia lumini din Cer,
Deci, eu, în jos, cum oare-aș fi nebun
Să pot privi și-n Iadul rău să pier?
Eu n-am primit, zvârlit pe-acest pământ
Și soarta grea de șarpe-aici căzut,
Mă lasă, Doamne, deci, să fiu un sfânt
Cum chiar m-ai vrut, făcându-ți chip din lut!
Eu știu că nu mă vrei nici tu plecat,
Că după chip și-asemănare-ai vrut,
Să-ți fiu, aici, chiar Fiu crucificat,
Dar vertical, cum Tu m-ai conceput!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desprind
așchii așchii
descopăr cu durere
linia
dincolo de cerc
dincolo de sferă
dincolo de spirala vieții
indecis
fac salturi
dinspre amorf spre cristal
prin punct
caut dinspre orizontal
verticalul
din vertical prin zbor
sub lupa lacrimii
culoarea
dimensiunea luminii
punte supusă arcuirii
prin iubire
trecător între lumi
un fel de vis ce-și caută
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pia mater
literatura este casa mea părintească,
în odăile ei nu am simțit nici frig și nici foame,
m-am zbenguit în curțile sale interioare
cât a fost copilăria de lungă;
pe când alți copii adormeau pe perini de puf,
eu am crescut vertical
sub streașina timpului,
în cuibul de cuc
al cuvântului.
cărțile mi-au fost frați și părinți
și bunici,
tovarăși de joacă și doctori curanți,
doar în oglinzile lor mi-s neînceputul
și nesfârșirea.
dar dacă veți vedea că m-am vestejit,
că brumele vremii mi-au topit
rugul simțirii,
[...] Citește tot
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă
plouă peste pietre
plouă lung și mărunt
fără dimensiuni Dumnezeu
dintr-un imposibil eter rotund
a intrat pe poarta bisericii și a ieșit în neant
continui să merg printre mistificări de gând
într-o lume nepurificată
unde viața e un ordin dat de sus
o zi lungă-mi stă în față ieșită dintr-un corn de melc
ochii mei adună toate lucrurile împrăștiate
ce se strâng în brațe
suprapuse în toate chipurile
eu sunt în vârful piramidei nemișcate
descompunând gândurile în forme obscure
rostogolindu-le până la ștergere
sentimentele cad vertical pulverizate de o memorie contorsionată
de pe umărul tău clipele pereche fug într-o altă lume.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acestui april
Acestui april răvășit luciferic
Mărturisesc entuziaste vijelii de Început
Și lângă pacea florilor, pe întuneric,
Tăcerea mea ciudată și singură a apărut.
Cer voievodal de-asupra Mării Negre,
Corăbiile trecutului cu stea la proră,
Ca niște umbre sau, poate, obsesii negre,
Le strig de pe țărm și le pierd în auroră.
Imaginația delirează. Încotro? Cine ești?
Cu lacrimă lăuntrică a materiei vorbești.
Numai Vega și rouă, și iarbă, și miriști
Umblă prin atâtea văzduhuri și neliniști.
Murmur pelagic răzbate de sus, vertical.
Și scoici, și transparențe, și-n veci itinerar.
Hai caravană de vâslași cu haine de var,
Hai viață de abur și somn, neștiută pe mal.
poezie de George Meniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou din cuvinte
pietrele respiră un aer mirositor a veșnicie
cuibăresc în mine păsări cântătoare
multe femei au cerul străpuns de fulgere
iar bărbații își scrijelesc fruntea de stele
numai bătrânii de singurătate, uită ochii departe
și așteaptă nepoții plini de neastâmpăr
să le înmugurească timpul cu întrebări
pământul respiră aerul purificat al morții
anotimpurile s-au înfrățit cu cerul
plouă rar și mult
ninge la fel
călătorii suportă drumurile răscolite de întâmplări
lumina alunecă șchioapă prin gânduri
și desfințează vămile
moartea cade rece
păsările zboară vertical
gândurile ne ademenesc deasupra de nori
iar imperiul făgăduit
s-a întrupat în tăcere
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (17 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și mă grăbesc
Sângele aleargă
într-un dus întors, fără somn.
Eliberate dintr-o ploaie
lucrurile îmi intră toate în ochi,
fiecare luptându-se pentru sine
în spațiul statornic pentru un timp.
Tu intri peste ele până-n cer
umblând printre stele
și timpul ce îmi ceri să îl nasc
e sugrumat în pieire.
O lumină albastră rămâne udă
curgând vertical peste mine și timp.
Iluzia ruptă dintr-o perdea de fluturi
începe nepriceput să te contemple,
distingându-te în destrămare.
Lumea simultană mușcă din mine
devenind o pradă a zilei de azi.
[...] Citește tot
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Din norduri reci se abate peste noi stihia
Sub plăpumi de omăt pal tremură câmpia;
Cad din văzduhuri confetti, milioane,
Iar patria își pune nămeți ca silicoane
Alb dejun, prânz alb, mai albă, seara, cina!
Prin site dese norii-și cern cu spor făina;
Apollo, din solarul car, a prins albeață
Și vântul trăncănește-ntr-una ca o cață.
Alb obsesiv, difuz și maladiv(ca de spital),
Tot universul văruind în lung și vertical,
Abia respiră satul prin fumegânde hornuri,
Pe deal se-aud mugind, și cerbi, și cornuri.
Se-oprește, la un semn divin, ninsoarea
Se leagănă sub soare, întinsă, depărtarea,
Și în zăpadă o troică iute taie drepte falii,
În nechezat și chiot... S-au îmbătat muscalii!
parodie de Constantin Ardeleanu, după Vasile Alecsandri
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fasole în untură de om
îți erau tot mai numeroase cântecele
parcă fiecare păticică din tine devenise o lebădă
murirea lor era galopul calului fără picioare
mă cunoșteai dintr-o existență oarecare
privitoare la cerul străpuns de pisc
din senin curgea sânge albastru
ca de la regi neîncoronați și curgea apă de moarte...
îți era gura străpunsă de ac de albină
găsise acolo dulceața vorbelor fără vicleșug de ființă
frica era o simplă notație a întunericului
&
licențiat la "Școala de nebuni"
felcerul îmi găsise fractură de orizont
cică priveam vertical zarea
la intersecția dintre uman cu strada de îngeri
în unicul sens de înot pe zbor
acasă la demiurg
prăjeai fasole în untură de oameni
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teiul
Era un tei frumos in curtea scolii,
Ce plin de flori si viata stralucea,
In primavara de dupa decembrie,
Acel decembrie trist ce renastea.
Credeam atunci, cu-atatia ani in urma,
Ca visele desarte au plecat,
Spuneam sperantei:"Vino, esti primita,
Te-am asteptat un timp indelungat".
In primavara, dupa acel decembrie,
In gand cu aripi si iubire-n noi,
Il regaseam pe Dumnezeu din ceruri,
Stergeam din minte anii tristi si goi.
A fost o clipa, la-nceput de drum,
Cand fauream din nou un ideal,
Cand galbenul din flori si albastrul boltii,
Ne ridicau incet, pe vertical.
[...] Citește tot
poezie de Iulia Comaniciu (mai 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!