Toate rezultatele despre scutit, pagina 5
Florile vieții
Copile,
Ești cea mai frumoasă făptură
Pe care am văzut-o vreodată!
Ochii tăi- stele strălucitoare,
Zâmbetul tău-Lumina Lumii.
Tu ești îsăși viața
Ce a rodit din Sămânța celestă,
Ești Îngerul ce a străbătut Cerurile
Pentru mine,
Pentru a-mi fi alături.
Deși pari fragil, ești pregătit
Pentru a salva viitorul,
Pentru că tu, porți cu tine
Toată învățătura Lumii
Și Iubirea, izvor necesar omenirii.
În mileniul trei, tu porți-
Credința
În mai bine
Și în mai frumos,
[...] Citește tot
poezie de Floarea Cărbune (20 mai 2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poți fi pierdut
Plin de râvnă pentru Domnul
Ca și Israel poți fi
Dar să ai tu împietrire și
Urmarea-i: vei peri.
Poți să părăsești Sodoma
Cu păcate, dar să ști
Nu ajungi în fericire
La păcat de vei privi.
Rugăciuni lungi poți a spune
De toți să fii auzit
Cărturarii au făcut-o,
Nu-ți doresc al lor sfârșit.
Ține minte și apostol
Chiar de ești, nu ești scutit
Iuda a fost ucenicul
Și degeaba s-a căit.
Mulți aud în lumea asta:
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testamentul poetului
Înapoiez pământului tot ce-am primit de la pământ,
Las totul brazdei și nimic pentru mormânt,
Lumânarea s-a topit, veghea spiritului a stins ultimul far,
Nu-i este dat privirii să urmeze visul, în zare e-un hotar.
Te părăsesc, dar sunetul atâtor cuvinte ale mele
Rămâne, vei auzi ecoul lor. Eu am cântat sub stele.
Exilul m-a eliberat, dintr-o lume-n alta m-a condus,
Prin toate lumile care există și care, încă, nu-s.
Scutit de furii ursitoarele-au fost cu mine blânde,
Am cutreierat catedralele minții murmurânde;
Toate timpurile prezentul meu, pretutindeni acasă,
Fără teamă sau speranță; invidia nu mi-a fost mireasă.
Bată vânturile! Adevărul a fost de la-începutul lumii-al meu
Și prietenia-încălzită cu vinul lui Noe, bun, sub curcubeu,
Și râsul amintind de heruvimi, scuturând voios cu-aripa
Fotonii luminii și lacrima muritorului trăindu-și clipa.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Santayana, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testamentul poetului
Înapoiez pământului tot ce-am primit de la pământ,
Las totul brazdei și nimic pentru mormânt,
Lumânarea s-a topit, veghea spiritului a stins ultimul far,
Nu-i este dat privirii să urmeze visul, în zare e-un hotar.
Te părăsesc, dar sunetul atâtor cuvinte ale mele
Rămâne, vei auzi ecoul lor. Eu am cântat sub stele.
Exilul m-a eliberat, dintr-o lume-n alta m-a condus,
Prin toate lumile care există și care, încă, nu-s.
Scutit de furii ursitoarele-au fost cu mine blânde,
Am cutreierat catedralele minții murmurânde;
Toate timpurile prezentul meu, pretutindeni acasă,
Fără teamă sau speranță; invidia nu mi-a fost mireasă.
Bată vânturile! Adevărul a fost de la-începutul lumii-al meu
Și prietenia-încălzită cu vinul lui Noe, bun, sub curcubeu,
Și râsul amintind de heruvimi, scuturând voios cu-aripa
Fotonii luminii și lacrima muritorului trăindu-și clipa.
[...] Citește tot
poezie de George Santayana,18631952, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împlinind șaizeci de ani
Între treizeci și patruzeci de ani
Omul este afectat de cele Cinci Slăbiciuni;*
Între șaptezeci și optzeci el este prada a o sută de afecțiuni.
Dar de la cincizeci și până la șaizeci de ani
Este scutit de toate bolile,
Calmă și împăcată inima se bucură de-un binemeritat răgaz.
Am lăsat în urmă Desfrâul și Lăcomia;
Am terminat cu Profitul și cu Mândria;
Încă-s ferit de beteșuguri și de șubrezenie,
Și-s încă departe de vârsta decrepitudinii.
Mai am putere-n membre pentru a traversa râuri și munți;
În inima și-n mintea mea este îndeajuns spirit
Pentru a asculta muzica viorilor și-a flautelor;
În timpul liber mă delectez cu câteva pahare de vin nou.
Beat, rememorez vechi poezii și cânt în gura mare.
Mēng-tē mi-a cerut un poem și, iată, acum eu îl încurajez
Să nu se plângă că are șaizeci de ani,
[...] Citește tot
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara vin ...
Seara vin spre Tine, Doamne,-înainte de-asfințit,
Cei bolnavi cum vin spre floare roiuri de albine;
Și-n ce adâncuri de dureri s-au întâlnit!
Și ce bucuroși au plecat de lângă Tine!
Încă-odată aceste valuri ale serii... și noi
Copleșiți de fel de fel de beteșuguri îți venim aproape;
Ce dacă nu-Ți vedem forma venind prin câmp de caprifoi?
Noi simțim și știm că ești aici, la țărm de ape.
O, Isuse, fii nenorocirii și nopții noastre răsărit;
Unii-s bolnavi, iar unii triști și plini de zbucium
Și-alții nu te-au iubit nicicând cât ar fi trebuit,
Și-alții și-au pierdut iubirea lor pe drum.
Și-alții sunt apăsați de grijile lumești;
Și-alții-s încercați de vini, de-îndoieli sau de alean;
Și-alții de patimile cărnii sau de cele sufletești,
Și numai Tu, Doamne,-i poți scoate la liman.
[...] Citește tot
poezie de Henry Twells,18231900, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legenda trandafirilor
O mamă tânără-ntr-un sat
Al Indiei, trăia iubită
De soțul ei și fericită
De multe câte i s-au dat.
Statornică-i trecea viața,
Cum trece-n farmec dimineața
P-un câmp frumos și plin de flori.
Și i-au dat zeii-ndurători
Un copilaș, ca el să fie
Cea mai înaltă bucurie
În traiul ei de rău scutit.
Dar într-o zi s-a îmbolnăvit
Cel dezmierdat din mână-n mână,
Și s-a zbătut o săptămână
Și-a opta zi el a murit.
Din lut era; s-a întors în lutul
Creării noastre-a tuturor!
Și mama-și blestema trecutul
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinuciderea unui anonim
S-a sinucis un anonim!...
Un "fapt divers", și-atâta tot...
Căci anonimii, precum știm,
Nu fac nici ei decât ce pot
Unii pleacă,
Alții vin...
Un anonim pe lume mai puțin,
Un mort mai mult în cimitir,
Și bietul om a fost scutit de bir!...
S-a sinucis un anonim...
S-a sinucis, după cât știm,
Într-o mansardă la hotel
Hotel modern, cu ascensor,
Ca mortul să coboare-n stradă mai ușor!...
S-a sinucis fiindcă iubea
Pe cineva...
Pe cine?...
Nu se poate spune...
O anonimă ca și el,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Sub ochii femeii, I, nr. 1 (9 noiembrie 1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tourniquet
nana-mi spunea câteodată
între noi preoții avem o glumă
grăbește-te că papa-i bătrân
și tu grăbește-te că recenzorii buni sunt bătrâni
așa că scriam recenzii peste recenzii despre rugăciunea creștinului
carisma guanelliană arta de a trage folos din păcatele noastre
după atâta literatură catolică nu voiam decât să cumpăr un detector de metale rare
și să-l caut pe dumnezeu în antimoniul care acoperea cățuia de la intrarea în seminar
ori să înalț drone imaginare până pe pluto
eram sigur că de-acolo a început totul
dacă Fiul s-a umilit într-atât încât s-a făcut om
numai Tatăl era în stare să se umilească mai mult și să accepte
retrogradarea la rang de planetă pitică
în nopțile mele gelatinoase ca o măduvă fiartă
visam că mă cert cu istorii care confundau fascismul cu nazismul
mă străduiam să-i conving că fasciolele romane n-au nicio treabă
cu soarele egiptean
când nu visam băteam străzile în lung și-n lat
verificam dacă orașul e sigur pentru copiii care merg dimineața la școală
[...] Citește tot
poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câteva maxime ale lui Hafiz
I
Dacă seara-n serai Tânărul cade-n contemplare lângă-un havuz,
Se testează căutându-și pacea, numărând hurmuz după hurmuz?
Dacă Ea-i plăcută privirii, ce-ar putea Tânărul spune oare?
"Iată,-i bucuria ochiului, dați-mi astăzi mie-această floare!"
II
Într-adevăr, după ce moare, kafirul* e scutit de-a iadului osândă
Dacă se-mprumută de la muslimi cu șaizeci la sută pe-an dobândă.
III
Nu punem cataplasme fierbinți când avem bursati*? Inima afectată,
Când ești respins de-o fată,-i vindecată fiind respins de altă fată.
IV
Loialitatea prietenilor, iubirea soției și, la pian, noi refrene
Câte dintre cele trei vor mai fi lângă tine la sfârșitul verii indiene*?
V
Cine-s conducătorii Indiei în fața cui genunchii la pământ să pun?
[...] Citește tot
poezie clasică de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!