scutit

Nu te supăra, eşti

mai frumoasă ca mine
nu te supăra
până şi băieţii au labii cu adevărat longiline
în fine, nu
ar trebui să le recunosc foarte mult, o, neo
comuniştilor fără sex
(?!)
mintea puţină
şi fără de cheag
sau ce e mai sofisticat cu adevărat
sau ce
ai fi tu o doamnă cu aere da maimuţă
ca viorica
o toamnă e cum va fi mai adânc
în grupul scutit
de centenare penibile
de bâ'âieli a
prox ul
timative

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amuzante

Gata cu pălăvrăgeala,
Că de mâine începe şcoala.
Cine nu este pregătit,
Nicidecum nu va fi scutit.

Nu ştiu dacă-i amuzant,
Dar nu cred că e stresant,
Să te bucuri de vacanţă,
Chiar şi la o zi distanţă.

E adevărat că distanţa-i mică,
Şi vacanţa nu a fost deloc ''pitică''.
Dar, să ne bucurăm de prezent,
Să profităm de acest moment!

Ca o amuzantă încheiere,
Vă invit la un butoi cu bere.
Când cu toţii ne adunăm...
Şi marele nostru salar îl luăm.

poezie de Ovidiu Kerekes (13 ianuarie 2019)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de inaccesibilă, de ideală ar fi o idee bună, e mai bine să năzuieşti la realizarea ei, să năzuieşti chiar fără rezultat, decât să-ţi pui mâinile în poală cu înţeleaptă resemnare şi să proclami: oamenii sunt ticăloşi. Prea lesne se crede omul scuzabil, prea îşi face iluzia că poate fi atât de lesne scutit de o activitate serioasă obligatorie (nu numai pentru a-şi prelungi viaţa, pentru a-şi acoperi îndatoririle – acest jalnic minimum - ; ci şi, în plus pentru semenii săi mai buni.

citat clasic din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 87

Adio! Eşti prea scump să te deţin
Şi tu probabil ştii cât valorezi;
De obligaţii eşti scutit deplin,
Iar eu nu-ţi sunt dator, după cum vezi.
Căci cum să te posed fără să vrei?
Şi cum să merit aste bogaţii?
Să-mi dai splendoarea ta n-are temei,
Acest hatâr nu se va consfinţi.
Când nu-ţi ştiai valoarea mi te-ai dat
Şi făcând asta, cred că ai greşit;
Măreţul dar, căci tu te-ai înşelat,
Se-ntoarce acasă, bine-ai chibzuit.

Atât cât te-am avut, a fost un vis,
În somn sunt rege, treaz sunt un proscris.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopoţel Auriu

Când tocmai împlinisem patruzeci de ani
Am avut o fiică. I-am pus numele Clopoţel Auriu.
A trecut un an de când s-a născut.
Şade deja-n funduleţ, dar nu poate încă vorbi.

Mi-e ruşine – am aflat că n-am inima unui om înţelept:
Nu pot alunga gândurile banale şi-s cuprins de îngrijorări.
De-acum înainte sunt legat de lucruri care nu ţin de mine:
Singura mea răsplată – bucuria pe care-o simt zi de zi.

Dacă voi fi scutit de durerea de a o vedea murind de tânără,
Voi avea problema de a o vedea măritată.
Planul meu de a renunţa la slujbă şi de a mă retrage la munte
Trebuie acum amânat cel puţin cincisprezece ani!

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Johnnie Sayre

Tată, nu o să ştii niciodată
Suferinţa care mi-a cuprins inima,
Pentru că nu te-am ascultat, în momentul când am simţit
Roţile maşinii tăind fără milă
În carnea piciorului meu.
Cum mă cărau spre casa vaduvei Morris
Puteam să văd în vale clădirea şcolii
De la care am chiulit pentru a mă căţăra pe trenurile în mers.
M-am rugat să trăiesc şi să apuc să-ţi cer iertare –
Apoi lacrimile tale, caldele cuvinte de comfort!
Din tristeţea consolatoare a acelei ore a crescut în mine o fericire infinită.
Ai fost înţelept să dăltuieşti în piatră pentru mine:
"Scutit de răul ce va să vină".

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

A cincea roată

Era a cincea roată şi-a plecat
La unchiul ei, un car cu boi, îmi pare,
Dar ditamai în funcţie, cu stare...
Mă rog, i-a dat un post călduţ, de stat.

Căci boi erau să tragă... cât au tras,
Iar cele patru roţi s-au învârtit...
Un timp, nu mult, pân' s-au îmbogăţit
Şi au lăsat-o-n carul de pripas.

Ce să mai stea, să-nvârtă numai ea
Un car falit, cu boii ăia doi?
S-a dus rapid, ca roată de altoi
La car cu bani grămadă... la saltea.

Ce-a tras acolo, nu pot să vă spun,
Dar n-a stat mult, c-a fost control cumplit
Şi noul car de muncă-a fost scutit
Pe câţiva ani – de-un jude, presupun –

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viză către asfinţit

Îngândurată, stau privind de la fereastră.
În zori de zi, într-o grădină,
Îmi cântă o pasăre albastră,
Într-o feerică lumină.
Eu o ascult şi văd cum creşte.
Străfulgerarea-i tot mai mare.
Lumina ei m-ademeneşte.
O lume nouă, la orizont mi-apare.
Scăpată să mă văd de orice trudă
De întuneric şi mistere,
De om, jivina cea mai crudă,
De zgomote... Nu vreau decât tăcere.
În mână stau cu-n paşaport
Cu viză către asfinţit,
De m-oi vedea în mult visatul port
De hoţi şi mincinoşi scutit.
Şi fiind astfel cu mulţumire,
Eu las pământul, lumea toată,
S-o duc-aşa fără de ştire,
La nesfârşit, numai să poată.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Gumann din Florile cireşului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scuze, Terra

Sărman Pământ, ne-ai zămislit
Să te-adâncim în negrul hău...
Ne-ai adăpat şi ne-ai hrănit,
Iar noi săpăm mormântul tău...

Am născocit, din neam în neam,
Falşi idoli, pentru vagi nevoi,
Din dulce-al florilor balsam
Clădit-am munte de gunoi...

Am dezvoltat birocraţii,
Pădure pus-am la pământ...
Din izvoraşele zglobii,
Zidit-am peştilor mormânt...

Nici zburătoare n-am scutit,
De al pieirii dinte lung...
Văzduhul fost-a otrăvit,
Şi-i Universul slut şi ciung...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăcerile iubirii

Spuneau cândva poeţii, în versuri minunate,
Punând în ele, însă, şi-un pic de răutate:
Plăcerile iubirii o clipă te răsfaţă,
Plăteşti cu suferinţe apoi întreaga viaţă;

Plăcerile iubirii sunt clipe de plăcere,
Nu merită plătite cu-o viaţă numai fiere.
De-aceea, de ai minte, cât poţi să fugi de ele,
Scutit vei fi tu astfel de chinurile grele.

De-alungi iubirea, sigur, de chinuri te fereşti,
Dar fără de iubire ce rost ai să trăieşti?
Nu poţi, de teama fierii, să fugi o-ntreagă viaţă,
Şi să nu-i guşti iubirii din plin a ei dulceaţă.

Plăcerile iubirii nu pot fi ignorate,
Sărutu',-mbrăţişarea, suprema voluptate;
O clipă ce-o oferă iubirea ca plăcere,
Chiar merită plătită cu-o viaţă de durere.

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Dicţionarul dragostei (8 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!