Poezii despre prostul moare de grija altuia, pagina 5
Cu ce mai semăn?
privește-mă
sunt grija părintească
am fost un munte
de iubire
în care prunci să crească
în nopți cu vise
și dimineți cu soare
o viață de copil
din care dragostea
nicicând nu moare
strivită-n lăcomii
și goană după bani
cu prunci
de care azi mă despart ani
sunt doar o umbră
fără de seri
și fără dimineți
în care prunci mai mor
curmându-și vieți
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă señora ai grijă
orașul pare un cer răsturnat
oamenii
asemenea unor pâlcuri de păsări/zidite în zbor
ignoră căderea
totuși
e iarnă señora/ai grijă
moartea
bate cuie-n pereți
agață bulendre peruci/ nelipsitele-i sfori
scaune goale își țin de urât
mimează inutile conversații
la subsol
conducte sparte abur/aer
puțin
în iarna asta
ninge sacerdotal
señora/ ai grijă
ninsoarea
e un alfabetar pentru frig
pe întuneric
[...] Citește tot
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța
când speranța moare
ce a mai rămas?
inima ce doare...
nu are nici glas!!
nu e drum pe care
poți ca să mai mergi!
cauți alinare..
doar in vechi povești!
când speranța moare
cerul e cu nori..
ninge chiar de-i soare
unul... e din doi!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Se pare că săptămâna care vine
Nu se va termina cu bine,
Căci după câte am citit
Lumea iar va lua sfârșit.
Optimistul:
Cică într-o zi cu soare
Toată lumea asta moare.
Pesimistul:
Într-o noapte-ngrozitoare
E clar că omenirea moare.
poezie de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neresemnare
Aș vrea să mă lăsați să mai visez...
Nu-i vremea încă, să mă resemnez,
Cum speranța nu moare niciodată,
Nu cred c-o să mă resemnez vreodată!
În pas cu viața voi merge constant,
Iar inimii am să-i fac "post-restant",
Mesajele ei trebuie ferite,
De priviri haine și otrăvite.
Nu-mi pasă că mă credeți o naivă,
Priviți-mă din altă perspectivă,
Hai să ne măsurăm în realizări,
Apoi să trecem la contorizări.
Iubirea ce consider mai de preț
N-a fost ca pentru alții, un comerț;
Am dat mai multă decât am primit,
Chiar și la cei ce-adesea m-au lovit!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt bărbatul...
Toate lucrurile se destramă-n timp,
Doar amintirile nu vor să moară.
Am ajuns deja la vârsta bătrâneții;
Fetița mea este o tânără doamnă,
Dar în mintea mea e tot un copil.
În mintea mea sunt încă un om tânăr,
Care va face lucruri interzise,
Care va accepta toate provocările
Care va trece dincolo de toate limitele,
Care va arunca grijile în aerul însorit al zilei,
Căruia-i place să treacă prin foc.
Eu sunt bărbatul care spune copilului său:
Ai grijă... ai grijă... ai grijă...
poezie de Autor necunoscut India?, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima zi în care se mai moare
umblă printre ridurile mele
un Dumnezeu
fără să-i pese de anotimpuri
îmi numără duminicile din an
de parcă mâine
ar fi ultima zi în care
se mai moare
nu mai înțeleg nimic
îmi privesc copilul ca pe o
prelungire a nopții
și aștept...
între noi
trecutul o noapte și Dumnezeu
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere, se moare
înainte de toate se moare
nimeni nu vrea să moară chiar dacă
măinile adunate lângă piept
pliază liniștea din durerea ascunsă
în lumina fugărită de întuneric
tot ce a fost să fie a fost
ce trebuia să fie este
dincolo de orizont
plouă
viața topită până la os
picură încet
și-ngustează aleea
ce duce
înspre un Dumnezeu lacom
mult prea lacom pentru o viață simplă
nicio lumină nu e atât de puternică
încât să licăre în interiorul ei
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Expandabilă
Iubirea mea nu moare, ea singură-i ecoul oceanicelor zări,
Dă raiurilor roze, balsam, rod pe înalturi,
Mai curmă zbor de ciori, negreli pe depărtări
Ce îi umbresc privire cu-interminabilele-i salturi.
Eu nu sunt la apus, doar ziua, cu-a ei umbră...
Mă zămislește aur, purpură în veșmânt,
Lumina mea nu moare, ci-nfășură de sumbră,
Pâlpâitoarei clipe, un lanț de muguri sfânt.
Iubirea mea nu moare, nici moartea nu mă moare,
Azi numai nevăzutul îmi simte-mprospătare
Cu fericiri din duhu-mi și albul drept splendoare
Căzând pe-aripa vremii ca strai de... mai mult soare.
Și numai nevăzutul îmi simte norocoase,
Intrări de-arome-n piele cu vârfurile-ntoarse
Spre pulsuri îmbinate cu strălucirea-n oase
Când spadă-i este ploaie, când atrii îi sunt roase.
[...] Citește tot
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grijă de noapte
eu încă mai cred în femeia stângace
cu sufletul ghem
cu inima ace
pe care cu grijă de noapte-l desface
și țese o pânză
o pânză de foc
pe care o-ncinge mereu la mijloc
eu încă mai cred în femeia de-o zi
cu sufletul strâmb
cu inima gri
pe care cu grijă de noapte-l îndreaptă
cu limbă de moarte
o moarte ce-așteaptă
ca ea să-și revendice dreptul în carte
eu încă mai cred în femeia-tăceri
cu sufletul orb
cu urme de ieri
pe care cu grijă de noapte le trece
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!