profesorul+ideal

Eu îmi sunt părinte şi mormânt

Eu îmi sunt părinte şi mormânt,
Sporovăia profesorul în somn,
Este oare un început?
Nix răspuns. Un necaz nu vine de la sine.
Este-nsoţit de bucurie, aşa-i?
Ah, ce stare minunată, cânta tenorul,
Durerea s-a ascuns, avem o beţie adevărată,
Ce facem cu ea? Dar, uite-l pe profesor
În stradă, căzut de la al zecelea etaj,
Corecta chiar unele greşeli de exprimare
Din procesul verbal al accidentului său,
Ceasuri moi atârnau pe bara unui vehicul.
Era în decembrie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Nu-i subalterna nimănui
E numai o independenţă sinceră
Un simptom pur ideatic
Cu multe alternanţe
Şi mai multe variabile şi variaţiuni
Pe teme multiple
Flacără debordantă
Luminând cu ardoare
Pe steme fără număr
Pe drapele ce flutură
Voluntar dar cu lirism angelic
Un vector de lumină
Iubire în sine fără egoism
Până la stadiul de ideal
De inspiraţie divină.

poezie de David Boia (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuarelă

În pădurea de cristal
Ca un alb decor de teatru,
Stau copacii vertical
(Trei plus douăzeci şi patru).

Înger trist de abanos,
Înger mic
S-a trezit cu faţa-n jos
Într-un cuib de borangic.
Un luceafăr ideal,
Verde i s-a prins pe gene,
Ca un fulg de papagal
Din păduri braziliene.
Iar căpşunii de pe jos
Îi trimit în nări mireazmă
De tămâie şi aghiazmă,
Pruncului de abanos.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul meu

versul meu întotdeauna ba e trist
ba-i numai jale
versul meu în care ba exist
ba curg la vale

versul meu e todeauna ba alint
ba ideal
versul meu în care ba te mint
ba fug la deal

versul meu e todeauna ba destin
ba nenoroc
versul meu în care ba eşti chin
ba stai pe loc...

poezie de Iurie Osoianu (17 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visare...

Nălucă sau chip ireal
Ce noaptea în vis îmi apare,
Tu, singurul meu ideal
Rămâi mereu zâmbitoare.

De trec prin necazuri şi griji
La tine mereu îmi stă gândul
Şi umerii mei solizi
Fără tine-i bate vântul.

De am bucurii, fericire
Şi traiul îmi este uşor
E pentru tine iubire
Din inimă un colţişor.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pod de vis

... Un pod de vis, perfect oval
Un cerc al naibii de portal
Oglindă lînă pe canal
Cu arbori trişti în loc de val...

... e podul peste infernal
e punctul peste cardinal
e setea mea de ideal
ca apa linului canal...

Un pod de vis, perfect oval
şi unidirecţional
spre clipa dulcelui final
... inevitabil de banal

poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum interpretezi visul

Cum interpretezi visul, aşa va fi,
Spuse profesorul-şaman, el care nu visase
Nici o cutie de chibrituri, visezi că ţi-a ars casa,
Înseamnă că vei primi bani, visezi că vei primi bani,
Îţi arde casa, filosoful se visează fluture, asta ştim,
Dar în clipa aceea, un fluture enorm îl apucă,
Îi înfipse trompa în gură ca o sondă,
Profesorul începu să dea moale din coate,
Nu-i nevoie, spuse fluturele, din aripi dau eu.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perpetuum

Dă-mi mâna... să nu spui nimic,
Cuvintele, cel mai adesea, dor;
Deasupra lor vreau azi să mă ridic
Şi niciodată să nu mai cobor!

Te simt, mă simţi, comunicăm astral,
Noi dăm simţirilor noi înţelesuri,
Descoperind secretul ideal
Al iubirii, ce dăinuie în versuri.

Atinge-mă, să ştiu că nu visez!
De te-ndoieşti că noi ne potrivim,
Ca un Manole-am să te re-creez,
Într-un perpetuum să ne unim!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crez moştenit

Necontenit a tot trudit
Iubind profesie şi casă
Conştiinţa sa-i de neclintit
Un crez moştenit de-acasă.

Visele când dau năvală
Aduc faptul împlinit
Sufleteşte-i mulţumit
Ideal de-odinioară
Lupta pentru împlinire
El, a fost sigur pe sine!

Darul tău nestins de viaţă
Rămâne să-l porţi mereu
Azi, în plină dimineaţă
Generos înfrunţi ce-i greu!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza celui dispărut

Permanent muza rămâne
Acel crez drept şi sfânt
Ce-ai slujit cu-nţelepciune
Elegant şi prin cuvânt.

"Prins" încet de-ai fost de muză
Rar mai poţi avea scăpare
Umbra unora n-acuză
Nici n-acordă consolare.
O fereastră a simţirii
Izbuteşte a deschide
Unor gânduri – dăruirii.

Ideal care cuprinde
O frumoasă dimineaţă
Numai muza îi dă viaţă.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!