profesorul+ideal

Trecut prin ciur

şi dârmon s-a prezentat
la ea. era pretendentul ideal
în opinia comitetului întrunit
ad-hoc pe cărarea ce ducea
în vârful dealului. şi-a prezentat
acreditările luate de la o şcoală
de corecţie a direcţiei profesionale
a trecut prin ciurul unor şcoli
de reeducare. a făcut şi puşcărie
nu prea multă, nu prea puţină
atât cât trebuie să nu se lase
fraierit de viaţa obişnuită

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii se agaţă

de visul cioplit în minţile fierbinţi
cizelat cu trudă în mii de cărţi
un tărâm fantastic plin de seve
unde se aruncă poezii şi versuri

se leagă cu elastice de acest vis
adună resturile destrăbălării
beau vin şi hăul în suflet se deschide
unii încă scriu pentru posteritate

poeţii prăvăliţi în măritul ideal
treziţi de destrăbălatul soare în zori
privesc visul fumegând în armonii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele e mai sus

decât de obicei. da, a încheiat
mediile copiilor. şcoala din sânnicolau
mare este un cor de urale - de
sănătate mintală. cu dedicaţie
pentru el, profesorul de desen pe asfaltul
din faţa primăriei aşa zis liberale. tot
odată a calculat - pentru posteritate -
febril (?!)
media anilor bine trăiţi - în util - între scutece
versus media anilor irosiţi ca adult...
spre final
soarele e mai sus. sunt mai jos
doar cotele apelor arancăi - în
care nu ai cum să îneci pe moment
de reculegere privirea sincigaşului

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardealul, starea mea de spirit

Ardealul, starea mea de spirit
Cu care mă gândesc la ţară,
De parc-aş respira lumină
Şi existenţă milenară.

La orice pas îţi râde-o floare,
Sub orice pas e un mormânt,
Ardealul întregind o roată
Sub care Horia s-a frânt.

Aud un clopot sus pe-o cruce,
Bătând cu limba-n ideal,
Ca-ntr-o Duminică a ţării
Vin la biserică-n Ardeal.

poezie celebră de Marin Sorescu din Poezii alese de cenzură (1991)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemă

Peste veacuri
o idilă cu cântec
pe ritmuri alese
ideal de la străbuni
pentru cei vor urma
deodată ca altă dată
vorbim pe cărări îndoite
despre starea poeziei
ca atare realizăm
cu toţi la per tu
concluzii intercalate
nu lăsaţi să treacă
degeaba acea decadă
nici poema să apună
la ultima intervenţie
de ultima speţă
mai bune sus cu ea
pe de altă parte
în imagini înălţătoare.

poezie de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lida

Marea-i tristă-n vântul serei.
Pe ruini ce se deşir
Lida vede-icoana mării
Şi pe faţă-i plâng gândiri.

Blonda Lid-amor gândeşte.
Marea vede chipu-i pal
Şi-n adâncu-i zugrăveşte
Prin ruini un ideal.

Un pescar pe ţărmuri trece
Şi din placa de argint
Vede zâna tristă, rece
Prin risipe rătăcind.

Peste-un an în nopţi de vară,
Vezi pe luciul vagabond
Cu pescaru-n luntre zboară
Al ruinei geniu blond.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţe

O fărâmă de visare, un mister desprins din soare,
O clipită nedospită din a inimii ispită,
Răsărit plutind pe ape, un ecou din val în val
Vin, surâsul să-mi adape cu un iz de ideal.

Din parfumul de pădure proaspătă, încremenită,
În savoarea cea de mure, simt guriţa ta iubită.
Şi-n cărarea şerpuită, raze blânde-n curcubeu
Împletesc şirag, aevea, cu iubire, pasul tău.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Lactee

Grămezi de stele
Aranjate-n braţe spirale,
Lentilă văzută dintr-o parte...
Aceasta este galaxia
X – în Univers
Ideal de a fi casa
Atâtor planete

Ce se învârtesc
Acum şi întotdeauna
Lângă sateliţii lor...
E sursă de inspiraţie
Atâtor poeţi visători de pe Terra,

Luminând cerul nocturn,
Astru lângă astru...
Calea Lactee,
Tăcută galaxie,
Emanând speranţă,
Eternă existenţă...

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul iubirii

Zorile insotesc visele de
iubire ale mortilor...
Apusul indruma sufletul viu catre
necuprinsul amintirilor
de speranta.
Luna dezveleste cu raze blande
intunericul adevarului.
In sanctuarul noptii gandul
infierbantat zboara catre rasaritul
disperarii.
Soarele intumeca farama
de ratiune adusa de stele,
iar vise
tot visele mele
zboara si ele spre acelasi
neajuns ideal.

poezie de Elena Enache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încruntare

trecutul e doar o încruntare,
fantasma unui ideal în ruină
se profilează pe dune
de nisip,

jumătate de plumb,
jumătate deşert
este Luna,

undeva motoarele lumii se sting,
lumea şi-a pierdut esenţa
cândva,
între Adam şi Eva,
într-o vale a plângerii,
între două potopuri,
într-o cetate eternă,
în ziua a şaptea,
când Dumnezeu a vrut să se odihnească
puţin,
să se încrunte.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!