Poezii despre potop, pagina 5
Maicile
O salbă de stele
împodobind izvoare,
lin, una după alta
trec maicile
cu brâuri de ninsoare.
Un pui de stea
se zbate neputincios în ape,
tăcute, trec maicile și mai departe.
Izvoarele în cântec se-nfioară
un nou potop de stele
coboară-nfășurat în iz de primăvară
Pe dedesuptul lui
cu poale de izvoare
trec iarăși maicile
cu pași tăcuți, de floare.
poezie de Carmen Tania Grigore din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia"-1977
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
***
Cădea o lacrimă
din cerul gurii tale,
urmată de o alta,
apoi de încă una,
și tot așa, continuându-se
parcă la nesfârșit.
Buzele-ți, umbrele rupte,
mă protejau de potop
ca de-o ură
ce creștea în venele făcute mătci,
și vâltori îmi închideau
cărările ce odată au dus spre tine.
În norii aceia negri
ploaia a păstrat gustul meu
de când mi-ai sărutat pleoapele
fără să respiri a pagubă,
și limba ta mă ascundea
ca o umbră în deșert
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (aprilie 2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
26 martie, a 66-a primăvară
(lui Petru Ioan Gârda, de ziua sa)
Ce viscol, frate, ce ninsoare,
Covid, călăul prea temut?
Azi este zi de sărbătoare
Când Petru Gârda s-a născut!
Niciun taifun, nici pandemia
Sau vrun apocalips divin
Nu ne umbrește bucuria
De-a declanșa potop... de vin!
În țară toți să chefuiască,
Mulți ani lui Nelu să-i dorim,
Mult umoriștii să trăiască
Și cei pe care îi iubim!
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Logică în pustiu...
Petale de-aș avea
o floare-aș vrea
să fiu
într-un pustiu
de s-ar putea
să cresc
din când în când
să înfloresc
pe rând
să-ncânt prin colorit
un neavenit
s-aștept supus
un strop de sus
nu tu potop
nimic în plus
decât polen
și oxigen
nisip încins
și soare-aprins
să fiu curtat
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Gurău din Zâmbete rimelate (aprilie 2008)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonete pluvioase (I)
De-o săptămână ține-ntruna ploaia,
Și-mi pică-n pat, de sus, din bagdadie...
O noapte încă de-ar mai fi să ție
Nu m-aș mira să-mi cază-n cap odaia!
Avea simptome vagi de nebunie
Peninsula Balcanică... și d-aia,
De când s-aprinse-n Orient văpaia,
Pământul face hidroterapie!
Sau poate că divinul Mizantrop
A hotărât al doilea potop?...
Oricum ar fi, eu nu mă tem de moarte.
Dar când o-ncepe altă veșnicie,
Fac cerere să mă permute-n Marte,
C-aici avem prea multă igrasie!
sonet de George Topîrceanu din Migdale amare (1928)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oriunde plec
Oriunde plec, tot sper s-ajung la tine
Și cred, pe cât în drumuri mă afund,
Că orizontul meu e mult prea scund
Ca să distrug ce ancoră te ține.
Îmi dă o veste cine știe cine,
Și eu de-aceste șocuri mă ascund,
Atâta timp cât pe-un pământ rotund
Am parte de atâtea serpentine.
Așa, probabil, viața mea va trece
Și voi spera în fiecare zi
Că ne vom întâlni și regăsi,
Ca după un potop de apă rece.
Acum, pe țarm, mă cert cu tine și
Cu marea ce era să te înece.
poezie celebră de Adrian Păunescu (ianuarie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru o zână [A fairy song]
Peste deal și valea mare,
Prin tufișuri, prin zăvoi,
Peste ghimpi, peste hotare,
Prin potop și foc vioi!
Mult mai iute hoinăresc
Decât luna-n zbor ceresc;
Și slujesc Zâna Regină,
Ud cu rouă a ei grădină;
Aurii primule mari
Stau ca niște pensionari,
Ca rubine de valoare;
În pistrui e-a lor savoare;
Caut rouă, stropi perechi,
Să le pun perle-n urechi.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am adormit cu toate
necuvintele pe mine
păcat al beznei pe senin
înapoiază-mi stelele îndată
lipsesc luminele să zbor
am adormit cu toate
necuvintele pe mine
rămâne stupul gol furtuni îl gustă
lovi un fulger cu tăceri în noi
și-un pumn de vise înghețate
am adormit cu toate
necuvintele pe mine
nu se mai arde-n noi brazdă de foc
iubirea ca un ied stă prinsă-n ace
am degerat acolo sub lacrimi de potop
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbrilii tele (poezie în grai bănățean )
Umbrilii tele mă -astrucă,
Doi paș îmbătaț dă pucere
Mă calcă, mă rup, mă- apucă
În vara mi pierdută șe piere...
Lumini și umbre ocesâce
Mă ung, șă împleceșce un dor
În urma nopțâlor- sâce
Dă gânduri beceje șe dor.
Păsășce și noapcea și ea
Doi paș să mpârângă șî pier
Ș-atâta vară oi avea
Ș-atâta noapce măi șer...
Umbrilii tele tot cresc,
În mine potop dă lumini
Gimneața pot s-o primesc
Când nu ce duși, niși nu vini...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă de seară
Dă Doamne ploaie, ploaie de iubire,
Că tot pământul este însetat,
Îneacă în potop de fericire,
Întreaga lume, scoate-o din păcat.
Dă Doamne vânt, un vânt de libertate,
Ca aripile gândului smerit
Până departe-n ceruri să ne poarte,
Să dispărem tăcuți în infinit.
Dă Doamne soare, soare cald, feeric,
Să ne topească inima cu foc
Și să ne scape mintea de întuneric,
Să înțelegem viața ca pe-un joc.
poezie de Octavian Cocoș (7 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!