Poezii despre oameni parsivi, pagina 5
Oameni pe strada mea
oameni rai
si fețe strambe,
rasete haine,
pe chipuri angelice.
maini reci si moarte,
zambete retrase, speriate,
multe priviri,
de la omul din colt.
avalanse de dureri,
peste trupuri virgine,
inimi tinute in formol,
fara batai, suspine.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa și pe pământ
Se moare atât de ușor
închizi ochii
și vezi îngerii cum vin
te îmbracă în romburi albe
Cerul se clatină
sub scuturarea prunilor
Oameni buni
Oameni răi
E toamnă în livadă
și pe scara nesfârșitului
se numără trepte
un fel de cules pentru mai târziu
Pentru nicicând
Pentru niciunde
Se moare atât de ușor
azi zâmbet,
mâine uitare
închizi ochii
și din tine se scurge tristețea
[...] Citește tot
poezie de Costin Tănăsescu Ștefănești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cititorul de oameni
se trezește cu noaptea în cap
plimbându-și ochii
de la stânga la dreapta
de la stânga la dreapta.
vede un punct
și încă un punct
și încă un punct
apoi se face lumină.
cerșetorul sprijină ușa supermarketului
exact cum o făcea ieri
iar cititorul de oameni
nu poate trece cu vederea
haina trei sferturi
din piele ecologică
neagră.
trecerea de pietoni
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
At-om în iarbă
Pare răsăritul un număr par,
în alb-negru de mesteacăn e furtună negru-albă
oameni se întind pe iarbă
în alți oameni trec
dispar
soare la pământ și invers
inversând aceeași salbă.
Dincolo de veselie e miros de bătrânețe
Dincolo de tinerețe e mirosul de tristețe.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
***
Dar pofta de câștiguri
Pe mulți bărbați îi duce adesea la pieire...
Căci nicio rânduială n-a dat un rod în lume
Așa de rău ca banul: el pustiește-orașe
Pe oameni îi gonește din casă: el învață
Pe cei curați la suflet să-și îndrepteze mintea
Spre fapte rușinoase. Tot banul e acela
Ce-a arătat la oameni puterea vicleniei,
Și pentru orice faptă - nimica sfânt să n-aibă.
poezie celebră de Sofocle din Antigona
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e frig
M-am găsit într-un spațiu gol
de gânduri
erau afară toți
și urlau
pielea mi s-a făcut
pătrată
frigul golului minții lor
m-a speriat
nu-s oameni mi-am spus
ei se duc unde nu vor fi niciodată
sunt oameni cu fața pătată
cărora nu le este frig
pentru că trăiesc în cămașa noastră
nepătată
poezie de Viorel Muha (septembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legiferați bestii
La patru ace, încostumați
Cu zâmbetul în zeflemea,
La muncă marți ori miercurea,
Neam de cățea, de jagardea...
În lanț să fiți legiferați!
Scrobiți și-n gât încravatați,
Țanțoși, trecând cu leșul zilei,
În dispreț privind poporul milei
În țara mitei, șpăgii, pilei...
În foc pieriți legiferați!
Mă jur, cu-ai mei, popor de frați,
Să vă blestem și pe copii,
Să putreziți cu toți de vii...
Doar ochi deschiși și sângerii
Să-i aveți hoit... legiferați!
Canalii, să vă îmbuibați,
Vă înjur, Christosul mamei voastre,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai multe poezii - XXVI
Vă iubiți voi, oameni buni, viețile oare,
Aveți voi urechi și un pic de bun simț?
Am aici un cuțit dat pe-ascuțitoare,
M-a costat opt monezi încercate-n dinți.
Nu trebuie decât să mi-l înfig în piept
Și cerul se va prăbuși-n acea zi,
Temeliile planetei se vor frânge biet vreasc inept,
Iar voi, oameni buni, voi veți muri.
poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
E interesant că omul nu iubește pe viață dar
de urât poate să o facă pentru două vieți!
Sunt oameni la care le-am transmis atâta
ură că îi iubesc
și oameni la care le-am transmis iubirea
de-a mă urî!
Oamenii sunt cele mai complexe stări ale
simplității!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfat pentru începători
Ai multe morți de oameni dragi în față,
Nu este cazul să stai în genunchi
La prima încercare de la viață,
Când ți-a murit un verișor, un unchi...
Va trebui să te obișnuiești
Precum cu soarele de dimineață,
Căci altfel pe la prânz poți să orbești,
Ai multe morți de oameni dragi în față.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (1 octombrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!