Poezii despre oameni parsivi, pagina 4
Titlul adoptiv
Nu e timp oameni
nu e timp
să le batem fraților la uși
să ne arate fereastra
să le batem părinților obrazul
să ne arate rușinea
să le batem copiilor palme în cuie
să ne arate linia crucii
Nu e timp fraților
de oameni de uși ori ferestre
de mame ori tați surogați
de copiii copiilor zestre
Nu e timp oameni
Nu e timp...
așa că lasați!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopți
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Nopți lungi și triste
Acasă mă gândesc
Și pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopți pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopți de basm acolo, la voi
Și Doamne, pentru ce o viață de coșmar
Și pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopți pline de groază
Când teama mi-e să fiu
Sunt nopți de basm de care nu mai știu
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
[...] Citește tot
cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vorbe, dureri, lumi
nu ne pasă sau nu putem?
durerile mării nu sunt oameni
durerile întinsei câmpii nu sunt oameni
durerile statului nu sunt oameni
durerile facerii nu sunt oameni
durerile astea nu se simt
vorbele astea nu se spun
vorbele astea nu se aplică
vorbele astea nu se decid
vorbele astea nu se votează
lumea asta nu e un cvorum
lumea asta nu e un senat
lumea asta nu e o vorbă
vorba asta nu e o durere
cealaltă simțire e omul paralel
omul profund care nu e cunoscut
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metaforele unui nobil venețian
Douăzeci de oameni traversând un pod,
Într-un sat,
Sunt douăzeci de oameni traversând douăzeci de poduri
În douăzeci de sate
Sau un om
Traversând un singur pod într-un singur sat.
Acesta este un cântec vechi
Care nu-și va declara sinele...
Douăzeci de oameni traversând un pod,
Într-un sat,
Sunt douăzeci de oameni traversând un pod
Într-un sat.
Acela nu-și va declara sinele,
Deși este cert că înseamnă...
Cizmele oamenilor tropăie
Pe lespezile podului.
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni puțini și lume multă...
Dragul meu
Sunt foarte departe de orașul nostru
Lămâița încă înflorește,
Dar nu cunosc pe nimeni aici...
Oameni puțini și lume multă.
poezie de Camelia Oprița din volumul Labirintul (2002)
Adăugat de Marinescu Teodora - Redactor - Realitatea Plus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viata e divina
De ce unii oameni cred intr-o carte
Si nu cred in ei insisi?
De ce accepta minciuni
Si nu cauta adevarul?
De ce unii oameni uita sa mai
Creada in sufletele lor
Si cred in superstitii?
Tatal meu m-a invatat
Sa disting binele de rau,
El m-a ajutat sa-mi deschid
Mintea si sa fiu invatabil,
El mi-a dat putere cand eram slabit,
El m-a facut sa zambesc cand eram trist,
Va iubesc parinti dragi ca mi-ati dat viata,
Un miracol e in acele lucruri
De care au uitat multi,
Iubirea propriului suflet, speranta, cunoasterea,
De ce unii oameni se inchina la instrumente
Antice de tortura pe care au murit oameni?
Dumnezeu e in fiecare om,
[...] Citește tot
poezie de Nica Dorin Alexandru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
DREPT... uri
De încriminări n-ar fi în lege
Pentru abuz, ori neglijență,
Chiar unde-i loc de competență...
Atunci pungaș, devine rege!!!
De nu-i în lege măcar bob
De pedepsit cel ce conduce...
Și-ales de-ar fi... Vă faceți cruce,
Că toți, eu, tu, îi vom fi rob!
De nu-s greșeli, intenții rele,
La fel de rău vrut pedepsite,
Atunci, cei pur, ființe cinstite...
Ele, sunt victime, momele!
... Adică nade la canalii,
Ce cu tupeu borfaș pretind
Democrație, nemaifiind...
Se pretind ei, ei verguralii!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni frumoși, vă mulțumesc!
Oameni frumoși cu gânduri bune,
De Ziua Mea, voi mi-ați urat:
Mulți Ani și bucurii cunune,
Să-mi fie versul lin, curat...
Să port în trupu-mi sănătate
Și țara-n inimă și-n gând,
Să am puterea de-a străbate
Cu pași statornici pe pământ.
Să mai aprind o lumânare
Pe crucea unui dulce tort,
Să-mi zboare inima în zare,
Pe unde-am fost, pe unde pot...
Oameni frumoși cu gând înalt
De Ziua Mea voi mi-ați urat
Să aleg muzele din salt.
Vă mulțumesc! Nu m-ați uitat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem și noi oameni
Când noaptea se lasă,
Se stinge lumina în casă,
Eu stau și mă gândesc,
De ce pe noi oamenii nu ne iubesc?
Pe acei care nu putem merge,
Căci avem și noi o lege,
Suntem și noi oameni, și vrem să trăim
Avem și noi suflet, și vrem să iubim!
poezie de Vladimir Potlog (20 februarie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost oameni mulți...
Au fost oameni mulți cu dulăi și cu care;
o știu după urmele mute din drum.
Țărâna-i crăpată de arșiți stelare
Și munții ridică șuvițe de fum.
Prea tare tăcerea nespusă, adânca
iar tu, pumnule cald, stai încins pe prăsea...
și trebuie să se întâmple ceva...
poezie celebră de Nichita Stănescu din Tribuna, anul I, nr 6 17 martie 1957
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!