Poezii despre nemurire, pagina 5
Privire și sărut
Ochii mei, ochii tăi, ale sufletului chei,
irisuri ce strălucesc, când ne spunem TE IUBESC!
Gura ta, gura mea, buze moi, de catifea,
fără vorbe dau de știre că nu vor decât IUBIRE.
Ochii tăi, ochii mei, ne-amintesc că suntem zei
și-orice clipă de IUBIRE are gust de Nemurire.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semințele prostiei
La Vatican dresată
prostimii să împartă
semințele gândirii
sosi pentru mila lăudării
Viorica păpușa mustăciosului
și nimerise foarte bine
căci prostia acolo o duce și mai bine
și-a deschis agenție și vinde
bilete pentru nemurire
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioburi de iubire
din cioburi de iubire
eu visele-mi adun...
sunt ca o mângâiere
la un sfârșit de drum
târziu.. târziu in noapte
când somnu-ncet mă minte
privesc pe cer cum luna
insiră la cuvinte...
imi spune trist povestea
crispată-n nemurire
adună pe cer stele
din cioburi de iubire.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înc-o-nflorire
Am apucat înc-o-nflorire,
Am respirat arome noi,
De flori de măr, de caprifoi,
De-nfiorări, de nemurire.
Lumina-ți dulce din privire
A prins subit un nou altoi,
Am apucat înc-o-nflorire,
Înveșnicită de noi doi.
Rotunda noastră potrivire
Marcată, Miss, de fluturi-roi,
Dansând pe ritmuri de oboi,
Pe-a poeziei plămădire,
A apucat înc-o-nflorire...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Certitudine
pe pământul înalt
peste invizibile straturi de lavă
copacii pictează cu rădăcinile lor adâncul
ce-i drept ei nu cred în nemurire
de aceea de mai multe ori au murit și au înviat
să înflorească cel puțin o dată în zori
săltăreți și autonomi
într-un apocalips al florilor
fără lacrimi
fără ghilimele
fără ecouri în născocirile lui eu
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
PÂN' LA CER...
Pân' la Cer, gândul îmi zboară
Ducând pietrele-mi de moară,
Pân' la Cer inima-mi duce
Și durerea de pe Cruce,
Pân' la Cer și mai departe,
Zboară verb din Sfânta Carte,
Cu o aripă ușoară
Dintr-o țară-n altă țară;
Pân' la Cer zboară cu dorul,
Înviat, Mântuitorul,
Care zilele își poartă
Spre a veșniciei poartă
Și vrea oile din turmă
Să urmeze a Lui urmă
Ca a Cerului iubire
Să le-mbrace-n nemurire!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără suflet
Am închis ochii în tăcere.
Nu pot să mă mișc.
Aud plânset și oameni în durere,
Sunt mort și trist.
Aud o voce care plânge,
Vrea să ies din cușca morții,
Dar frigul mă constrânge,
Căci așa arată sorții.
Și trupul meu lipsit de nemurire,
A păstrat o lacrimă pe-obraz,
Căci poate-așa e în iubire,
Să suferi mort, dar să fii treaz.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (16 iulie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
Ochii tăi cuprind în brațe
Trupul dulce și firav,
Îl sărută-n dezmierdare,
Iar el tremură cu drag.
Ochii tăi sunt verzi
Ca iarba și smaraldul
La un loc,
Când îi pierzi pe buze
Roua îi absoarbe,
Le dă foc.
Ochii tăi mă fură
Noaptea și chiar
Luna le dă drept,
Se ascund pe cer
Și steaua le zâmbește,
Eu îi cred.
Ochii tăi, ce fericire!
[...] Citește tot
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fântâni...
Fântâni de dor,
Fără somn ușor.
Fântâni de vis,
Fără nume scris.
Fântâni de trăiri,
Pline cu amintiri.
Fântâni la apus,
Tinerețea mi s-a scurs,
Cu bune și rele,
Cum mi-a fost scris în ele.
Învârtind al destinului fus,
Caut lumina spiritului frumos,
Și mă scald aprins,
Spre înălțimi de vis,
Pentru nemurire.
poezie de Valeria Mahok (15 septembrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul cu un vultur în deget poezie
[chei spre nemurire]
mâna arcașului
degetul de rubin al vidului
verbul a fi strunește aprig coarda vieții
inima țipă
dezgolită de pleoape
în oasele mele vulturii își înghit morțile
cu o foame uscată
privește
îndărătul lui
ochiul sferic tatuează zboruri pe văzduhuri ardente
limba mea
pârjolește cuvintele
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!