Serioase/triste despre copaci, pagina 5
Categoria parfumurilor "pădurețe" este un labirint de arome de fum, scoarță, rășină, adunate din tufe din frunze, rădăcini și lemn de copaci, de licheeni și de ferigi. Astfel de parfumuri se găsesc rar în ziua de azi, căci mirosul nealterat al lemnului de santal, de cedru, de ferigă sălbatică nu mai este la modă.
John Oakes în Cartea parfumurilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tămâia, darul magului Gaspar pentru pruncul Iisus, este un simbol al caracterului divin al lui Hristos. Numită și oliban, este rășina parfumată a unor copaci africani din genul Boswellia, folosită de multă vreme în cadrul slujbelor religioase.
Gerry Bowler în Enciclopedia Crăciunului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul simfonic
Printre ceilalți copaci, liniștiți, el părea aproape nebun:
Multiplu se ridica din pământ cu zeci de brațe
Pe care exaltat le flutura în vânt.
Însuflețit era - și străbătut de atâtea fluide
Încât privirilor noastre păru un frenetic dirijor
Conducând, plin de pasiune, Simfonia glacială a Eterului.
....
poezie clasică de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul
Blestemate voi negre otrăvuri,
Somn alb!
Această grădină preaciudată
Amurgiți copaci
Plini de șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci.
Străinule! Umbra-ți pierdută
În roșul amurg,
Sinistru corsar
În a mâhnirii apă sărată.
La marginea nopții reaprinse păsări albe
Peste prăbușite orașe
De oțel.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
El o cunoștea bine una dintre femei și și-a împărțit universul împreună cu ea. Ei au văzut aceiași munți, aceiași copaci, deși fiecare dintre ei îi zărea diferit. Ea îi cunoștea slăbiciunea, momentele lui de ură, de disperare. Cu toate acestea, era de partea lui. Ei împărțeau același univers.
Paulo Coelho în Valkiriile: O întâlnire cu îngerii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cert este că, așa precum apele Herăstrăului, unde făceam instrucție, s-au scurs, tot așa s-a spulberat tinerețea mea, totul transformându-se în boutic-uri și restaurante private, în artificii și splendori deloc familiare mie (copaci izolați ca repere, drumuri și lățimea apei de măsurat, și Aleea Trandafirilor perfectă măsurătorilor topografice).
Doina Bumbuț în Amintiri din armată
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
De parcă...
De parcă-ar fi un vuiet de furtună,
de parcă-ar fi un mers de-arici,
pe fiecare clipă, pe fiecare urmă
tu ai lăsat parfumul tău aici.
De parcă lumea se termină,
de parcă iarăși mă împaci,
halucinant mi-ajunge la fereastră
privirea ce-ai lăsat-o prin copaci...
poezie de Dănuț Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul
Blestemate fiți voi, întunecate otrăvuri,
Somn alb
Această prea ciudată grădină
De copaci în amurg,
Plină cu șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci!
Străine! Umbra ta pierdută
În roșul serii,
Un corsar întunecat
În marea sărată a mâhnirii.
La marginea nopții se ridică păsări albe
Peste orașe de oțel.
În prăbușire.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
(Eu m-aș fi așteptat ca ea să rămâie deasupra morii de la iaz!) Cel mai frumos lucru de-acolo pentru mine erau poate iazul și moara. Și cred că, în adevăr, era un iaz foarte frumos. O bucată era lung și trist, singuratic. O altă bucată, cu malurile pline de verdeață și de copaci. Iar moara avea ceva nemaiauzit de misterios.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
Noiembrie și-a pus amprenta
Pe oameni, câmpuri și copaci...
Aș îndrăzni să-ntreb, iubito,
Cu glas de brumă: "ce mai faci?"
Privești pe geam copaci scheletici,
Sau sub povara toamnei taci?
Ori, înfrângând răceala brumei,
Prin parc, pe frunze moarte calci?
Eu? Stau privind strada pustie
Albită de-al brumei argint...
Și primăvară-aș vrea să fie
Și-ncerc mireasma să i-o simt.
Dar vântul rece-mi dă de veste
- Cu sârg, să-mi spulbere visări
Că nori, cu mohorâte creste,
Mi-aduce dinspre alte zări.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!