copaci

Şi vine-un ceas când umbrele păşesc
Printre copaci, ca vulpile roşcate,
Când peste ramuri plouă cu-nserări
Şi totul iese din singurătate...

catren de Dragoş Vicol
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ici-colo, parcuri minunate, umbrite de copaci falnici, încă desfrunziţi, apoi hoteluri şi case particulare, elegante şi confortabile, edificii publice cu arhitectură anglo-saxonă, nenumărate biserici monumentale ce dau un aer măreţ acestei capitale a Californiei.

Jules Verne în César Cascabel
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zări

În zări
Cîntări,
Trezesc
Păduri,
Copaci
Şoptesc
Murmuri
Tu taci...
Prin plop,
Potop
De dulci
Cîntări
În zări
Te culci
Pe crini
Suspini...

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trib XVII

Trib XVII - Ion Caraion

Adăugat de: Gerra Orivera
Unii au plecat pe o potecă alţii pe alta
fuseseră două poteci
noi ne-am înmulţit ei nu s-au înmulţit
sau ei s-au înmulţit sau noi sau ei sau
şi fiecare am schimbat numele lucrurilor, zeilor
împrejurărilor
fără să schimbăm împrejurările, lucrurile, zeii
oul tot ou – copiii tot copii
seara şi dimineaţa tot seară şi dimineaţă

acum în loc de copaci şi fiare, de-ntuneric şi frică
erau copaci şi fiare, întuneric şi frică
acum în loc de pădure era pădure în loc de minciună
era minciună

în loc de conserve erau conserve
ei au făcut lumină din uitare

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galben

galbenul semaforului
îmbolnăveşte frunzele copaci
lor nu le pasă de verde
s-au îngălbenit
fără reţineri sau prejudecăţi
semaforul e verde
ele, frunzele rămân galbene

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci suntem ca trunchiurile de copaci în zăpadă. Aparent stau să alunece şi cu o uşoară izbitură le-am putea împinge cât-colo. Dar n-o putem face, fiindcă sunt bine înfipte în pământ. Însă, vezi, chiar şi acest lucru nu este decât aparent.

Franz Kafka în Copacii
Adăugat de Ciprian Barlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii

Căci suntem ca trunchiurile de copaci în zăpadă.
Aparent stau să alunece
şi cu o uşoară izbitură le-am putea împinge cât colo.
Dar n-o putem face,
fiindcă sânt bine înfipte în pământ.
Însă, vezi, chiar şi acest lucru nu e decât aparent.

poezie celebră de Franz Kafka
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem flu

Aleargă ploaia, dusă-n vânt
Pe-acoperişuri, ca un plâns,
De tine mă lipesc mai strâns
Ca să-mi ascund prea tristul gând.

Grădina cu copaci de fum
Şi lampa ta, la pat pitită,
Suspinele-ţi de-îndrăgostită:
Ci unde-s toate astea-acum?

Şi astăzi ploaia-n geam o-ascult,
Dar nu-i precum cea de demult...

poezie celebră de Francis Carco din Cântece dulci-acrişoare (1913), traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioroiul şi cu Gretchen au intrat în grădină, pe aleea cea mare, pe care cădeau mereu frunzele din copaci, şi după ce la palat s-au stins luminile, una câte una, cioroiul a dus-o pe Gretchen la o uşă de din dos care era numai împinsă, nu închisă.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labiş

Paşii lui a cântec mai răsună;
Codrul mai vuieşte-n vocea sa;
Sub hlamida razelor de lună
El ca nimeni ştie a visa!

El respiră-n păsări şi-n copaci;
Îi filtrează văzul căprioare -
La izvor cu Labiş, reînveţi să taci!
Labiş este ctitor de izvoare!

poezie de Milea Preda din Fântâna din oglindă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!