Amuzante/comice despre citatul zilei de duminica, pagina 5
Inutil
Mai intai imi aprind o tigara,
Apoi scot rotocoale de fum.
Umplu farfuria de scrum
Si privesc. La ce? N-as sti sa-ti spun
Si crede-ma, nu e prima oara.
M-ai putea intreba la ce bun,
Ti-as raspunde asa, intr-o doara,
Sau poate ca sa fac sa dispara
Duminica asta amara.
Ori te pomenesti ca azi e luni?
Daca ieri a fost marti, n-are cum!
A, nu mai exista saptamani?
Nici secunde, nici luni?
Nici unu si cu unu fac doi?
Cum, nici noi??
poezie de Cristina Davidescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anarhia în stare pură
Prietenul îmi vorbește de libertate,
Egalitate, fraternitate, dar ține în cușcă
Puii de tigru, șapte, o anarhie pură domnește
În mințile noastre, știm ce este un cățel,
Nu știm ce este un om, mângâiem cățelul,
Eu îi iubesc, vă asigur, inspir cu nesaț viața,
Păstrez câteva viniete de melancolie,
Mă sufoc uneori din lipsă de ceva adevărat,
Pur, cum ar fi anarhia din capul nostru,
Dar care nu se trădează nicicum.
Ne lipsește, vorba lui Allen,
Magical Blend. Ca și instalatorul, duminica,
Poate și Dumnezeu
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anton: Dacă te apropii atât numai de contesă, o să am grijă să nu mai vezi niciodată lumina zilei.
Boris: Dacă mi-ar spune un om asta vreodată, i-aș rupe gâtul.
Anton: Și eu nu sunt om?
Boris: Ăă, da, un om mai scund, voiam să zic.
replici din filmul artistic Dragoste și moarte, scenariu de Woody Allen (10 iunie 1975)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcă îmi venea amețeala când îmi dădeam seama de mărinimia soartei. Nu e vorba, pornise poporul nostru în război cu cântecul pe buze, fiindcă se ducea să lupte pentru visul lui de veacuri, însă între timp se iviseră clipe atât de negre, încât azi aproape mă temeam să privesc lumina zilei.
Regina Maria în Povestea vieții mele, volumul III (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică dimineață - VIII
Ea aude, deasupra acelor ape tăcute,
O voce care strigă: "Cripta din Palestina
Nu-i terasa unde lâncezesc spiritele.
Este mormântul Domnului, al lui Isus."
Noi trăim în epoca veche, în haosul soarelui,
Încă dependenți de zi și de nopte
Sau pe insula singurătății, orfani și anarhici,
De cealaltă parte a a apelor mari, fără putință de scăpare.
Căprioarele ne cutreieră munții, iar pitpalacii
Înalță fluierături spontane împrejuru-ne;
Mure dulci se coc în pustietăți;
Și, în solitudinea cerului,
Seara, stoluri de porumbei plonjează
În acrobații aeriene, lansându-se
În penumbră cu aripile larg deschise.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dublu infarct
Edmundo avea două inimi
una mai mare și una mai mare
așa se născuse singur
într-o duminică după Paște
și asta fiindcă Speranzza mama lui
îl făcuse din flori
floarea- soarelui și ochiul-boului...
nu obosea niciodată
iar în inimile lui încăpeau
o mulțime de oameni
chiar și un elefant trist
pe care îl găsise într-un bordel
se îndrăgostise însă brusc
de gemenele mexicane
aduse în coliba sa
de un tsunami nebotezat
de nici un meteorolog
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Adrian Păpăruz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Personajul (ieșind din groapă, în ținută de muncă, cu găleata plină pe umăr, deșartă din ea pietriș): Sap. Acu' treizeci de ani am întâlnit-o și i-am spus "Madam, vă iubesc!" "Fă-mi un tunel spre lună și-am să fiu a ta, soață legiuită cu tot dichisul." "Luna-i sus, cum amarul meu să sap către ea?" "Ziua-i jos," zice, "pe partea cealaltă. Dacă sfârșești lucrarea în miezul zilei, o prinzi acolo." De-atunci sap.
replica de început din piesa de teatru Tunelul spre lună, scenariu de Adrian Suciu (2008)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică dimineață - II
De ce ar trebui să fie reverențioasă în fața morții?
Ce fel de divinitate este aceea care se dezvăluie
Doar în umbre mute sau în vis?
N-ar trebui să se bucure de mângâierea soarelui,
De aroma fructelor, de aripile strălucitoare ale păsărilor
Sau de balsamuri și de frumusețea pământului,
Lucruri care au cel puțin același fermec ca visele despre paradis?
Divinitatea trebuie să trăiască în interiorul ei însăși:
Vehemențele ploii, atitudinile ninsorii;
Suferința singurătății sau entuziasmul de neînvins
Când pădurile dau în floare; sentimentele
Răvășite pe drumuri ude în nopțile de toamnă;
Toate bucuriile și toate durerile, amintirea
Unei ramuri verzi vara și a unei crengi în iarnă.
Acestea sunt măsurile destinate sufletului ei.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea are o mie de ochi
Noaptea are o mie de felinare
Iar zilei unul e de-ajuns;
Și totuși lumina lumii moare
Odată soarele apus.
Mintea are o mie de felinare,
Inimii unul e de-ajuns;
Și totuși lumina vieții moare
Dacă iubirea a apus.
poezie de Francis William Bourdillon din Printre flori, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alo alo
Alo zi-i din prima
Strigă răspicat Gheorghe
La celularul vechi
Cumpărat cu zero euro
De la oferta zilei
Hotărârea lui din glas
Se transmise concludent
În coordonate sferice
La grupul de colegi aflați
Așijderea în stația de autobuz
Gata să plece la uzină
Hotărâți să înceapă munca
Schimbară tactica pe moment
Își scoaseră telefoanele
Și sunară care încotro
Întrebând cu voci deslușite
Alo alo când se dă prima?
Alo alo zi-i din prima.
poezie de David Boia (29 septembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!